Skip to main content

Full text of "Bucuria comuniunii, vol. 6 (2010)"

See other formats


Prof. Lie. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus 



Bucuria comuniunii 



Vol. 6 




Teologie pentru azi 



Bucuresti 
2010' 



Minunea cunoasterii de sine sau de ce ne e fried 
sd gdndim 1 



Parintele Dorin imi spunea ieri ca multi dintre noi, 
oamenii credincio§i (ca sa nu vorbim de cei care nu cred), 
traim ca intr-un somn cataleptic , din care Dumnezeu ne 
treze§te din cand in cand sau ne indeamna sa ne trezim, 
daruindu-ne putin simtirea harului sau cate o bucurie 
duhovniceasca mica, dar care trece repede. 

Traim mai mult visdnd sau imagindndu-ne viafa, 
propria viatl §i a altora, §i ni se pare ca traim cu adevdrat. 

In mintea noastra ne facem planuri peste planuri, dar nu 
le punem in fatl lui Dumnezeu, ca El sa le judece. Cand 
incepem sa gandim asupra lucrurilor, asupra realitatii §i asupra 
noastra inline, prima reactie este una de infiorare, de nevedere 
a nimic frumos. 

Diavolul care ne pande§te §i care §tie ca acesta este 
inceputul pocdiniei, ne ofera atunci alternative lini§titoare §i 
ne face sa credem ca gandirea profunda, evaluarea corecta, 
introspectia, sunt du§manii no§tri, sunt factorii care ne 
indeparteaza de lini§te, de inchipuita noastra lini§te, de fapt, de 
relaxarea noastra pacatoasa. 

Alternativele pe care ni le ofera diavolul sunt multe §i 
variate, de la distragerea aten^iei catre lucruri superflue, de la 
auto-lini§tirea falsa de genul: „nu-i nimic, vad eu lucrurile prea 
in negru, o sa-mi treaca, nu ma simt prea bine acum", pana la a 
ne face sa ne indreptam virulen^a catre gre§elile altora, pentru 
ca nu suntem in stare sa ne judecam §i sa ne certam drastic pe 
noi inline. Si de aici nu mai e decat un pas, pana la a ne arunca 
in deznadejde, crezand ca, daca ne-am vazut doua pacate, ele 
sunt a§a de fioroase incat nici nu mai incape loc de iertare de 
la Dumnezeu. 



*** Imaginea de pe coperta de titlu, e cf. 

http://picasaweb.google.eom/macariosu/AIIIAPandantiviiMici#5371772388327554674 
si este o fresca din Biserica Manastirii Sfantul loan eel Nou din Suceava. 

1 Articolele cuprinse intre paginile 2-13 ale acestei carti au fost scrise de catre autoarea 
noastra in vara-toamna anului 2006. 

A se vedea CV-ul autoarei: http://bastrix.wordpress.com/cv-prof-lic-dr-gianina-maria- 
cristina-piciorus/. 

2 Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, sotul autoarei si editorul acestei carti. A se vedea CV- 
ul nostru: http://bastrix.wordpress.com/cv-pr-dr-dorin-octavian-piciorus/. 

3 Dintr-un somn al necunoasterii de sine, aidoma cu caderile in nestire ale celor bolnavi 
de catalepsie. 



Cobordrea in pocdinid este insa tocmai a accepta sd-fi 
rdstignesti patimile §i aprimi sd suferi. Iar Dumnezeu este Cel 
care ne poarta pocain^a, durerea pocain^ei. 

El este eel mai aproape de noi in suferin^a, in zbucium, 
in nelini§te, in cautarea noastra fierbinte, in care incepem sa ne 
§tergem chipul nostru, pe noi, sa nu ne mai dam atat de multa 
importanta, §i sa lasam pe Dumnezeu sa ne arate cine suntem. 

Iar El, Care ne-a creat, ne arata ca sub mazga pacatelor, 
se afla tocmai chipul creat de El. 

Zbuciumul acesta interior este ceea ce cer Dumnezeie§tii 
Paring de la noi: „nelinistea cea buna" (Fer. Paisie 
Aghioritul 4 ), „sfanta ura de sine" §i „sfanta deznadejde" (Fer. 
Sofronie Saharov ). 

Insa daca ne e frica sa gandim, daca ne retragem cu 
lactate, infrico§at4 imediat ce am inceput sa gandim §i sa 
vedem putin din suprafa^a pacatelor noastre, n-o sa ajungem 
niciodata sa ne cunoa§tem vreun pic, n-o sa ne trezim din 
somnul cataleptic, decat arareori §\firav, o sa continuam sa ne 
visdm viata si o sa ni se para mai departe ca trdim. 

Daca ne facem impresii nenumarate despre noi ca 
suntem frumo§i, n-avem curaj sa ne lepadam de ele §i sa ne 
vedem ca suntem urdji, pentru ca ne-am obi§nuit cu ambian^a 
„icoanei" noastre 6 , cu fermecatoarea vraja §i pace idilica de 
care ne-am indragostit, ca de lini§tea §i fericirea noastra 
adevdratd, de§i ne zguduie de multe ori revolta constiintei sau 
palma lui Dumnezeu trimisa din dragoste, pe care o primim cu 
mirare, ca ni§te „nedreptatiti". 

Ne e frica de gandire ca de eel mai mare dusman al 
vie^ii noastre, dar odata ce ne-am obismuit sa gandim, sa 
gandim profund, sa ne problematizam onest, sa ne descoperim 
cele mai infioratoare patimi, atunci nu mai putem sa ne oprim 
din a gandi, din a mulfumi lui Dumnezeu, din a ne ruga, din a 
dori sa ne vedem ura^enia §i mai mult, pentru ca aceasta vedere 
ne face sa ne sim^im bine, sa ne sim^im frumo§i §i impaca^i cu 
adevarat. 

Atunci nu mai vrem sa ne mai despar^im niciodata de 
gandire. 

Gandirea la cum arata cu adevarat aceasta lume §i cum 
aratam fiecare dintre noi ne face sa sim^im dureri in suflet la 



4 Imaginea mormantului sau: http://bastrix.wordpress.com/2009/09/07/mormantul- 
fericitului-paisie-aghioritul/. 

Date despre sine: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 

5 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

6 Pentru ca ne credem curati, demni, la locul nostru... 



fel de mari cu cele pe care le-am sinui, daca ni s-ar mutila sau 
ni s-ar arde trupul. 

Vederea urajeniei pacatelor proprii este, nu de purine 
ori, insuportabila dar tocmai insuportabilitatea, atrocitatea 
acestei dureri, este garantul ca ceva este foarte putred in noi §i 
ca am ajuns cu adevarat la motivul imbolnavirii §i al suferin^ei 
noastre. 

Nu parerea superficiala ca ne doare ceva este adevdrul. 

Gandirea la pacate este o durere atroce, inumana, dar 
care, spre deosebire de durerea trupeasca, nu te omoara, ci te 
invie. 

Reflexivitatea inseamna a ne oglindi in poruncile lui 
Dumnezeu §i in oglinzile duhovnice§ti ale Parin^ilor sau 
fra^ilor inainta^i in descoperirea de sine pentru a vedea cat de 
mult s-au conturat trasaturile chipului dumnezeiesc in noi sau 
cat de mult suntem ni§te chipuri palide, ni§te fe^e §terse, 
fotografii neinteresante, care nu plac nimanui §i nici macar 
noua inline. 

Ca sa ne gandim, sa ne cunoa§tem pe noi inline, trebuie 
sa ne comparam cu tot ce exista pe lumea asta, cu tot ce s-a 
scris vreodata, cu toata gandirea pe care o putem intercepta §i 
percepe. 

§i apoi sa punem toate in fa^a gandirii lui Dumnezeu 
despre noi §i sa-L intrebam pe El despre ce suntem. 

Dumnezeiescul Avraam §i Dumnezeiescul Moise §i al^ii 
nu au avut Sfinte Scripturi, nu au avut nimic scris §i L-au aflat 
pe Dumnezeu din contemplarea lumii inconjuratoare, iar apoi 
El S-a revelat lor pentru a le adapa dorul de a-L cunoste. 

Insa dorul dupa Dumnezeu nu se aprinde decat dupa 
cunoa§terea epuizanta a caracterului tuturor lucrurilor, 
experimentand dureros efemeritatea lor §i a noastra in 
comparable cu Dumnezeu. 

Facilitatea aparenta a credin^ei noastre este o mare 
minciuna. Gandirea nu e patrimoniul culturii sau al filosofiei 
secularizate. Dimpotriva, gandirea este apanajul omului 
duhovnicesc, este folosirea caracterului ra^ional-duhovnicesc 
pe care Dumnezeu 1-a daruit fiin^ei umane, ca §i Ingerilor. 

Cultura, filosofia §i §tiin^a ateist-secularizate a 
vremurilor noastre vor sa ii confine omului credincios darul de 
a gandi, de a cerceta, de a cunoa§te, denigrandu-1 ca pe un 
ignorant §i obtuz. 



-7 

Iar mul^i dintre fra^ii nostri cad in capcana de a accepta 
aceste etichete dezonorante ca pe niste motive de indepartare 
de ideologia ateista, nesesizand ca tocmai acesta este si scopul 
denigratorilor, de a ne face sa ne credem prosti, inferiori. 

Insa noi trebuie sa ne sesizam prostia ca un defect de 
rea-voin^a, de ne-gandire, care provine din multa ne-gandire, 
nu din multa gdndire. Sau din pu^ina gandire si cu emfaza, 
despre noi insine. 

Daca mai ne e frica de gandire, sa gandim tot mai mult, 
pana la epuizarea fizica si mentala. Pentru ca nici n-am inceput 
sa gandim si noua ne e frica de gandire ca de dracul, ca de 
dracul acela care ne spune sa ne temem a mai gandi, ca nu 
cumva sa ne smintim. 

Daca ne vedem mai untfi decat toata lumea, si daca ne 
iubim cu adevarat chiar si dusmanii, nu cred insa ca ne putem 
sminti de cineva. 

Cu atat mai pu^in de aceia care ne atrag aten^ia asupra 
pacatelor proprii. 



7 Ortodocsi. 



Inmormdntare de viu 



Cand trecem „imperturbabili" prin via^a, neaten^i la 
Dumnezeu §i la sarmanul suflet care se tope§te inauntrul nostru 
de disperare §i de singuratate, nu vedem, de fapt, cum murim, 
cum din zi in zi ne ingropam tot mai mult intr-o existen^a care 
nu exista. 

Incepem sa traim zilnic via^a ca pe o trecere pe langa 
propriul mormant §i, de§i nu con§tientizam acest lucru, el, 
mormantul nostru, sta langa noi §i striga cu toata puterea 
tacerii lui monumentale. 

Avem sentimentul straniu ca ceva nu e in regula cu noi, 
ne uitam in dreapta §i in stanga sa identificam sursa acestui 
sentiment puternic odorizant pentru mirosul fin al nelini§tii 
care ne transcende, §i mergem nedumeriii mai departe. 

Mai tragem o petrecere, mai ne uitam tolanrfi la 
televizor, mai un pahar, mai o femeie sau un barbat, dupa caz, 
o iarba 8 , daca ne permitem. 

§i iara§i acel sentiment al inmormdntarii de sine, acea 
vedere nevdzutd a mormantului nostru. 

Privim ora§ul, blocurile, parcurile, copiii, oameni care 
ne sar in ochi §i ne excita cu nesim^irea lor sau ne vitrioleaza 
cu bunul sim^, privim, adica, ceva care credem ca §i vedem, ca 
§i cunoastem, ca §i inielegem, ca pe mobila vie^ii noastre. 

Dar, de fapt, vedem pururea mormantul nostru, pe care, 
de la o vreme au inceput sa creasca balariile, fiindca de mult 
nu mai vine nimeni sa ne planga. 

Daca vreunuia dintre noi ii vine, deci, cateodata, sa 
depuna flori la picioarele unui trecator necunoscut §i 
indiferent, impasibil pentru stelele cerului, daca totu§i ii vine 
cuiva, sa §ti^i ca nu e gestul unui om nebun, ci e atras de 
mirosul de mormant. 

Unii nebuni care sunt printre noi §i se numesc Sfinii, mai 
fac uneori asemenea gesturi nebune§ti de a depune buchete 
intregi de lacrimi §i rugaciuni, la mausoleul nesim^irii noastre, 
dar peste inima lor trecem cu bocanci de plumb. 

Suntem atat de impozan^i pentru noi inline, in 
mormantul nostru adanc, incat nici cerul instelat ca un 
iconostas nu-1 vedem, nici inserarea ochiului dulce al vie^ii, cu 
mireasma de iarba proaspat cosita §i nici ochiul reavan al 

8 Un drog. 



zorilor ve§niciei care se deschide cu pa§i de cuvinte neauzite, 
care nu se cuvine omului sa le rosteasca. 

Daca ne vine sa ne trezim, sa ie§im din mormant, s-a 
intamplat o minune zguduitoare, care cutremura temeliile 
lumii, dar pe care seismografele nu o inregistreaza. Daca nu, 
mormantul se inveche§te. 



Silogismele amaraciunii ca ortodox 



Care este elementul de atracfie al lumii civilizate, al 
Apusului evoluat? Oare este civilizaiia acestei lumi, cultura ei 
cu adevarat sau prosperitatea ei materiala? 

Daca aceasta societate apuseana nu s-ar bucura §i de 
progres economic §i prosperitate financiara, oare ar alerga 
cineva dupa... civilizatie, dupa modele culturale pagan- 
europene? 

Sunt sigura ca, eel pu^in, n-ar mai exista infla^ia de acum 
de admiratori ai Occidentului §i de adep^i ai occidentalizarii 
noastre. 

In zilele noastre insa am gasit pe mul^i care au acuzat 
Ortodoxia de lipsa de viziune §i de inapoiere in gdndire (unii 
avand chiar o inalta ^inuta intelectuala, insa §i foarte mul^i 
ignorant), pentru ca ne-a {inut departe de influenza Apusului, 
iar multe glasuri regreta §i astazi, in mod deschis, ca nu suntem 
catolici, ca sa ne integram mai u§or sau ca sa aiba grija 
Apusul cu mai multa tragere de inima de noi, a§a cum prive§te 
cu ochi mai luminosi ^arile estice catolice sau catolico- 
protestante. 

Ace§ti oameni insa nu vor sa vada nedreptatea, 
conflictul intre ideologia egalitarist-democratica a Apusului §i 
politica sa practica. E ca §i cum ai acuza un om ca s-a nascut 
sarac, in loc sa vezi ca nimeni nu vrea sa-1 ajute cu marinimie, 
in mod dezinteresat. 

§i pentru asta e de vina Ortodoxia, pentru ca n-a vrut sa 
renun^e la integritatea §i puritatea sa dogmatica §i morala! 

I se repro§eaza Bisericii Ortodoxe...in comparable cu cea 
catolica, mai ales... imobilismul ei istoric, cand imobilismul, 
adica neclinintirea vesnica, intemeierea ei in veac, este tocmai 
atuu-ul ei divin, elementul ei dumnezeiesc, care ii sus^ine fiin^a 
§i care demonstreaza ca este adevarata Biserica a lui 
Dumnezeu. 

Cei care urasc Biserica ar fi vrut ca ea sa se manjeasca, 
sa faca compromisuri cu adevarurile sale dumnezeie§ti, in care 
ea crede ca sunt dumnezeiesti. 

Cum ar mai fi putut Biserica sa spuna ca are adevaruri 
revelate de la Dumnezeu, daca le-ar fi ajustat continuu de-a 
lungul istoriei? 

Cei care vor ca Biserica sa mearga in pas cu evolu^ia 
mentalita^ilor omene§ti, ii cer sa renun^e la adevarurile pe care 



ea le prezinta ca revelate din gura lui Dumnezeu Insu§i, ii cer 
ca ea sa recunoasca faptul ca a gre$it §i a miniit de-a lungul 
secolelor, ca nu e divino-umana ci doar umana, ca, prin 
urmare, Dumnezeu nu S-a intrupat, Dumnezeu ne-a miniit, ca 
adevarul dumnezeiesc e ajustabil dupa mintea omeneasca. 

Adica sa fie asa acum este, de fapt, o Biserica 
„moderna", deschisa", „inteleapta", „intelegatoare" cu 
oamenii! 

Insa prin acestea toate nu ii cer altceva Bisericii decat sa 
se contrazica, sa se auto-desfiinteze. 

§i daca n-o face, se mini, cu multe semne de exclamatie, 
si cu durere Candida pentru soarta bietului popor roman, adus 
la saracie §i obtuzitate de Ortodoxie! 

Se mira ca §i cum n-ar fi auzit niciodata de logica sau de 
dialecticd a gdndirii, daca teologia le starne§te multora, 
medievali fiori de groaza. 

Cum poate fi Biserica atat de retrogradd, zic ei, atat de 
insensibild la evolu^ia §i aspira^iile oamenilor de auto- 
determinare §i auto-indumnezeire? Oare cum? 

Stau §i eu §i ma mir, cum pana §i logica lui Aristotel e 
de partea Bisericii, iar detractorii Bisericii sunt de partea 
umanismului cladit pe gandirea antichita^ii pagane §i se 
contrazic in ei m§i§i, „evoluand" prin §tiin^a epocii moderne §i 
postmoderne (sau postumane) §i prin gandirea nihilist-idolatra 
de dinainte de cretinism. 



Incertitudine politicd cusutd cu ata alba 



Candidatura domnului Varujan Vosganian 9 la postul de 
comisar european pentru minoritaii a devenit una 
problematica peste noapte. 

Exact in ziua in care ar fi trebuit numit de Parlamentul 
European a aparut brusc o informatie despre un presupus 
dosar al sau ca informator al Securitafii. 

O anumita parte a presei, ca sa zicem a§a, s-a grabit sa-1 
recuze, sa-1 considere iesit din ecuafie, cerand premierului 
Tariceanu 12 sa numeasca pe altcineva in aceasta functie, ba 
chiar sa avanseze ideea ca premierul s-a compromis facand 
aceasta numire. 

O graba incredibila §i o presiune mediatica in avangarda 
evenimentelor inse§i! 

Ceea ce ne face sa luam atitudine in acest moment... in 
care nu §tim care este rezultatul, daca domnul Vosganian va fi 
sau nu acceptat in aceasta functie. ..este sentimentul ca asistam 
la distrugerea unui om, la naruirea imaginii publice a 
integrita^ii sale morale, mai inainte de a avea probe 
concludente pentru a-1 acuza de ceva. 

Ne indigneaza profund faptul ca un om poate fi ocarat, 
batjocorit, calomniat numai prin simple afirmaiii, iar acestea, 
pana la un eventual verdict judecatoresc care sa faca lumina, 
lasa in urma lor o puternica unda de §oc §i o generoasa 
impresie de veridicitate. 

Mai inainte de a avea dovezi clare, scriptice, mai inainte 
de a vedea §i a citi dosarul, daca exista cu adevarat, unii 
jurnali§ti au inaintat fara dubii prezum^ia compromiterii §i a 
rejectarii domnului Vosganian de catre Parlamentul European. 

Aceasta nu consideram ca este o expresie a democrafiei 
in care traim, ci a manipularii. 

Durerea noastra este cu atat mai puternica, cu cat vedem 
ca puterea mediei, atunci cand aceasta nu este onesta, ci 
serve§te interese colaterale cu interesul ceta^eanului roman de 
a afla adevarul, poate fi imensa §i foarte nociva, a§a cum a 



9 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varujan_Vosganian. 

10 Se petrecea in 2006. 

11 A se vedea: http://www.europarl.europa.eu/news/public/default_ro.htm. 

12 Calin Popescu-Tariceanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%831in_Popescu- 
T%C4%83riceanu. 



10 



demonstrat-o in cazul Parintelui Daniel Corogeanu de la 
Tanacu, care, ne vino vat fiind, a fost batjocorit in toate 
chipurile posibile §i mai este inca, pe multe posturi TV §i in 
presa scrisa, devenind un fel de reper mediatic pentru a 
demonstra §i a denigra habotnicia Bisericii Ortodoxe Romane. 

Am facut aceste comentarii pentru a ne exprima 
consternarea despre felul in care se imprima o for^a colosala, 
calculabila in voturi, unor lucruri care ar trebui sa ramana 
simple zvonuri, barfe, rauta^i, afirma^ii gratuite, pana la 
eviden^ierea probelor care sa confirme un adevar sau altul. 

Insa, dupa cum spunea §i domnul Vosganian, nimeni nu 
trebuie sa creada ca nu exista limite, cd minciuna se poate 
induce oamenilor la nesfdrsit. 



A se vedea articolul nostru din 19 februarie 2007: 
http://bastrix.wordpress.com/2007/02/19/cand-ai-ochii-orbi-nu-cred-niciodata-in- 
intamplare-cand-e-vorba-de-sfin%C8%9Benie/. 



11 



Prozd de iubit poezia frumuseiii 



Ora§ul se ofera tuturor ca un fluture cu aripi deschise. Pe 
strazi treci ca-ntr-o plimbare spre oricine, spre oriunde, spre 
pretutindeni, spre nicaieri. 

N-apuci insa sa faci un pas si te treze§ti deranjat de felul 
cum te-adulmeca, rece, cainele sec al nesinuirii. Mai mergi 
pu^in §i mai ca nu te doboara aburii tulburi, de amoniac 
fierbinte, ai indiferen^ei. 

Degeaba vrei sa te eschivezi, caci pretutindeni te 
intampina, ca un ghepard leganandu-se provocator, parada 
necru^atoarelor mode, a crudelor mi§cari ondulatorii 
pigmentate cu saracie stearpa. 

Ajunge chiar sa te covar§easca aerul imbalsamat cu 
turpitudinea idealurilor pozand nude in de§ertul ora§ului, 
indaratul sticlei ochilor traversal pe zebra de fiorii fricii feline. 

A§a, plimbandu-te ziua prin ora§, nu §tii ca ai vrea sa 
evadezi, sa te descal^i de sentimentul sugrumarii, sa pierzi in 
vis tramvaiul frunzarit de mii de ori, ca o carte tumefiata de 
miriapozi frugali, sau metroul care te calca pe nervul optic, cu 
fanta lui viermicida §i cu fibrila^iile lui subterane. 

§i cand te apasa din greu lespedea mirosului ascu^it de 
ura fratricida, \\\ vine sa arunci in aer gara in care a§teapta 
impietrite lacrimile tale, carora le-a crescut barba alba. 

Vrei sa fugi dar te impiedici de tine ca de o greutate 
uitata-n drum. Niciun vals al inimii compatimitoare nu te 
acopera cu portative. Lumina solara invadeaza ca un ocean 
cladirile sememe, dar nu intra in ochii sco§i de timpuriu ai 
vederii oamenilor. 

Ei, oamenii, circula pe strada ca ni§te mitraliere, intr-un 
razboi terorist nevazut, in care slobod gloan^ele 
insuportabilita^ii, ale limitelor liberta^ii intre care se zbat, in cei 
din jurul lor, fara Dumnezeu §i fara morala, intrucat nu vor fi 
da^i in judecata. 

Ca sa se razbune, fiecare i§i varsa balciul inutilita^ii 
vie^ii lui, ca pe o noua crema revitalizanta, pe masca mortuara 
a orasului. 

Dumnezeu aprinde in soare candela rabdarii Sale §i pare 
ca nu zice nimic, pare ca nu vorbe§te cu biografiile searbede 
care taie strazile timpului. 



12 



Dumnezeu insteleaza tacerea Sa, pe taria care inca mai 
sta deasupra pamantului, cu mii de icoane care vegheaza 
capete goale, neinfrunzite de primavara gandirii §i a iubirii. 

§i oamenii cred ca pamantul e a§a cum arata din satelit: 
o intretaiere de drumuri ca albiile secate ale unor rauri, care nu 
mai due cu ele izvoarele frumuse^ii; o paradigma a 
postmodernita^ii, care omoara intru sine lumina lina a 
naturale^ii §i a chipului neinfiorat de ganduri omene§ti al 
ve§niciei. 

Stele vii mai au inca jar al rugaciunii de ars. Dar 
oamenii nu vad ca, vorba lui Eminescu: 



Icoana stelei ce-a murit, 
Incetpe cer se suie. 
Era pe cdnd nu s-a zdrit, 
Azi o vedem §i nu e . 



Cu alte cuvinte, cand icoanele vii ale sfm^eniei au 
umblat printre noi, nu le-am zarit adancul de frumusete. Cand 
le vedem pe cerul Bisericii, ei deja nu mai sunt langa noi, ca sa 
ne odihneasca cu lini§tea §oaptelor din padurile de in^elesuri 
ale ve§niciei. 



14 A treia strofa a poemului La steaua. A se vedea intregul poem: 
http://ro.wikisource.org/wiki/La_steaua. 



13 



Cdile ocolitoare 



I. Eludarea adevarului scriptural 



15 



Facere 3, 6: „De aceea femeia, socotind ca rodul 
pomului este bun de mdncat §i pldcut ochilor la vedere §i 
vrednic de dorit, pentru ca da §tiin}a, a luat din el §i a mdncat 
§i a dat bdrbatului sdu §i a mdncat §i el " . 

Exista pana astazi ispita de a ajunge la fericire si 
nemurire pe alte cai decat pe cea aratata si poruncita de 
Dumnezeu: prin placeri trupesti - rodul e bun de mancat -, 
prin estetica (arta, cultura) - rodul e placut ochilor la vedere - 
sau prin cunoastere (stiin^a, filosofie) - rodul da stiin^a. 

Precum Sfin^ilor Protoparin^i li s-a cerut, in Rai, sa arate 
rabdare si credinciosie, iar diavolul le-a inoculat ca exista o 
rutd ocolitoare, mai usor de strabatut, la fel si omului dupa 
cadere si noua astazi, de multe ori, ni se pare prea grea calea 
crucii, prea anevoioasa si cautam alternative, nein^elegand ca 

1 7 

iubirea si ascultarea formeaza o singura cale . 




Articol editat la nivel online pe data de 6 decembrie 2006. 

16 Cf. ed. BOR 1988. 

17 In fresca infra avem, in partea de sus, pe Sfintii Protoparinti in Rai pictati pe fatada 
nordica a Bisericii Manastirii Voronet. 

Imaginea cf. sursa: 

http://fotopoeziemuzica.files.wordpress.com/2008/04/imag2010Jpgvoronet-fatada- 

nordica-adam-si-eva-in-rai-scene-din-viata-maicii-domnului.gif 



14 



Dupa cum spunea Fericitul Sofronie, ispita demonului a 
fost §i este „de a folosi tanjirea sa [a omului n.n.] fireasca spre 
vesnicia cea neschimbata, sugerandu-i gandul de a putea 
dobandi acea cautata indumnezeire in afara acestui Dumnezeu 
aspru 

Omului i se deschid in viatl doua cai. 

Una este cea a unui neincetat povarni§, a unui urcus. care 
iti umple toata fiin^a de rani §i de suferintl, care te aduce de 
multe ori in pragul insuportabilitatii, descrisa astfel de acela§i 
dumnezeiesc Parinte: 

„Dumnezeu nostru, Acesta necontenit ne trage spre un 
suis. §i mai inalt, silindu-§i fiii a parasi etapele trecute in 
suferint.e. El este Atotbun, dar niciodata nu pare a fi mul^umit 
cu masurile dobandite de noi. 

Iar durerea pe care omul o cearca urmandu-I pare sa nu 
starneasca in El compatimirea pe care am a§tepta-o noi" 19 . 

In astfel de momente uitam ca El a fost pe cruce, ca a 
asudat sudori de sange §i nu ne mai gandim decat la noi, ca nu 
mai putem, ca am ajuns la epuizare §i ca El nu pare sa ne auda 
§i sa ne ajute. 

Iar suferint.a, nevoia, lipsurile §i durerile noastre sunt 
vizibile pentru cei din jur, care prefera asfaltul neted §i nu 
drumul pietros §i suisurile periculoase. 

Cea de-a doua cale este cea pe care apuca oamenii, 
carora varianta alternative li se pare un sado-masochism ilogic. 

Sunt cei care cred ca pomul acestei vieti pamante§ti are 
un rod bun de mancat §i care nu vor sa dea „vrabia din mana", 
rasfa^ul unei vieti u§oare, pentru o viatl ve§nica, care zboara 
pana sa puna ei mana pe ea, intangibila, nepipaibila. 

Mai sunt §i cei care cred ca rodul pomului acestei vieti 
este placut ochilor la vedere, care apreciaza plastic via^a, care 
se hranesc nu atat din gustul rodului, cat din vederea lui, 
nutrindu-se cu deliciile estetice ale existen^ei. 

§i mai sunt si aceia care se hranesc cu §tiint.a pe care o 
da mancarea din rod, §tiint.a despre ei m§i§i ca oameni cazuti, 
aparadisiaci, §i despre viat.a in/ pe care o traiesc, fara ca 
aceasta §tiin{a sa poata sa deschida vreun ochi spre ve§nicie, 
decat in mod speculativ-teoretic §i subiectiv-fantezist. 

Cand oamenii au con§tiint.a adevaratei lor ontologii, ca 
fiint.e create de Dumnezeu, §i a limitarilor proprii, atunci pot 



18 Arhimandritul Sofronie [Saharov], Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere 
din limba rusa de Ierom. Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2005, p. 311. 

19 Ibidem. 



15 



aprecia estetic realita^ile vie^ii sau se pot afunda in studiul ei, 
pornind de la un fundament real al observa^iilor §i judeca^ilor 
lor, caci contemplaiia §i cunoa§terea sunt daruri de la 
Dumnezeu. 

Cand insa se socotesc pe ei m§i§i ca puncte deplecare in 
cercetarea §i aprecierea existen^ei, atunci amprenta narcisist- 
luciferica a rezultatelor este inevitabila. 

Ei descopera frumusetea §i adancul de cunoa§tere pe 
care il poarta cu sine rodul pomului - §i in rodul respectiv se 
descopera mai ales pe sine -, dar la Autorul pomului, la 
Creatorul lui, la Cel ce are intru Sine unitatea placerii, a 
frumusetii §i a cunoa§terii, nedivizata, nu se gandesc, pentru ca 
sunt prea absorbrfi de adorarea de sine, de exercise de 
admira^ie rasfrante in mii de oglinzi ale aceleia§i imagini de 
sine pe care o considera auto-magulitoare. 

„Omul, sim^ind inlauntrul sau rasfrangerea, oglindirea 
Fiin^ei Absolute, risca sa cada intr-o exagerata in^elegere de 
sine §i sa caute ceva ce ii depa§e§te masura. Aflandu-se intr-o 
astfel de abera^ie, el nazuie§te sa se intareasca in viziunea sa, 
socotindu-o gre§it ca fiind adevarul despre sine. Anume 
aceasta este ce a suferit Adam, iar dupa el, mul^ime din 
urma§ii sai au repetat §i repeta mai departe acela§i pacat. (...) 
Insa fatala nebunie, care ne-a despar^it de dragostea Tatalui, 
poate §i trebuie sa nasca in noi o sfanta frica §i o rugaciune cu 
adanc plans" 20 . 

Cel care crede insa ca a descoperit in sine frumusete §i 
cunoa§tere, incat sa-§i fie suficient, nu e in stare sa planga 
dupa Dumnezeu. 

Adevarul crud - §i pe care nu suporta sa-1 auda cei mai 
mul^i - este ca aceia care vor sa ajunga nemuritori numai prin 
arta §i filosofie, dispretuind Scripturile §i pe Dumnezeu, se 
considera superiori "spiritualice§te" celor ce au ca singur ideal 
implinirea poftelor trupe§ti, dar nu fac decat sa numeasca 
produsele specula^iei §i fanteziei lor „spirituale", de§i ele nu au 
nimic de-a face cu spiritualul, cu duhovnicescul adica, ci sunt 
exact acelea§i pofte trupe§ti detestate in formele lor grosiere de 
manifestare, insa estetizate sau ideologizate sub aspectul unor 
teorii §tiin^ifice §i/ sau filosofice. 

Oamenii care i§i canalizeaza toata energia creatoare spre 
zonele estetice sau epistemologice ale vie^ii, fara a „ingadui" 
transcenden^ei sa se incruci§eze cu orizontala existen^ei 



20 Idem, p. 309. 



16 



terestre, cred ca Dumnezeu e u§or de jignit §i ca daca L-au 
invitat afara din via^a oamenilor, El a §i ie§it. 

Ei nu in^eleg ca opereaza disec^ii monstruoase asupra 
crea^iei care nu le apar^ine, (dar pe care sunt convin§i ca pot 
pune monopol), segmentand dimensiunea vie^ii §i impar^ind-o 
arbitrar §i autonomizant in etica, estetica §i filosofico- 
§tinuifica, considerand ca fiecare dintre ele exista §i trebuie sa 
existe independent, cu studiu §i forma de manifestare specifica 
(arta „pura", §tinu;a sau filosofie autonome etc.), impotriva 
Teologiei care respecta aceasta tridimensionalitate ontologica 
a fiin^ei umane §i a vie^ii. 

Teologia are dimensiunea morala, cea estetica si cea 
filosofwa unite in rdvna ei iubitoare de a-L cunoaste pe 
Dumnezeu si de a inielege creafia Sa. 

Primul insa care a efectuat acea operate dihotomicd a 
fost diavolul - al carui nume inseamna tocmai „cel care 
desparte" - care a prezentat astfel realitatea meat sa para ca e 
formata din insu§iri disparate, anume din placere, frumusete §i 
cunoa§tere, fiecare in stare sa nasca o satisfacfie autonomd. 

El a sec^ionat realitatea, a§a cum cineva ar sec^iona un 
om §i i-ar expune membrele, insistand ca §i-au pastrat 
frumuse^ea intregului. 

Anterior, el insusj s-a sec^ionat pe sine de Dumnezeu §i 
de restul crea^iei, avand aspira^ii de auto-determinare §i de 
auto-indumnezeire. Iar dupa ce a e§uat, atunci a vrut sa-i 
afilieze §i pe oameni la nefericirea sa. 

Diavolul i-a indemnat pe primii oameni la cunoa§tere, la 
a cunoaste binele §i raul, inva^andu-i insa sa cunoasca rdul §i 
nu binele, in care ei traiau plenar. 

Insa ei au gre§it pentru ca nu au cercetat §i nu au 
cunoscut de unde vine indemnul, ci §i-au indreptat (li s-a 
deviat) aten^ia catre {inta pe care le-a indicat-o el, catre rodul 
pomului, iar nu catre a cerceta natura urata §i rea a sfatului 
demonic primit, pe care puteau sa-1 ignore, daca pazeau 
porunca Parintelui lor. 

La fel §i astazi - §i oricand in istorie -, el opune in 
mintea oamenilor dispu§i sa il creada, porunca lui Dumnezeu, 
care este indemn la prevedere (priveghere) §i la cunoa§tere 
adevarata, §i cercetarea curioasa §i perfida a lumii, discursiva 
§i autonoma (nu pentru ca nu ar fi opozabile, ci pentru ca vrea 
sa indemne spre cea din urma), ascunzandu-se in spatele 
boga^iei de frumuse^e §i de cunoa§tere pe care Dumnezeu a 



17 



pus-o in create, precum odinioara s-a ascuns in spatele 
pomului. 

Amagi^i de placerile vie^ii, de frumuse^ea lumii §i a lor 
m§i§i, precum §i de panorama cunoa§terii ce se deschide ca un 
orizont nesfar§it, oamenii vor sa II exileze pe Creatorul 
universului din via^a lor §i din crea^ia Sa, §i sa purceada la 
exploatarea frumuse^ii §i la defri§area tainei fara scrupule, fara 
in^elegere §i contemplare duhovniceasca a lumii, doar de 
dragul de a se intari in credin^a ca au sporit prin puterile 
proprii, ca au ajuns, prin §tiin^a §i tehnica, stapanii invincibili 
ai universului, iar prin create artistica au ajuns sa se 
„masoare" cu Dumnezeu. 

Dar pana nu renun^a la impresia falsa a puterii, prin care 
crede ca poate sa adauge universului §i sie§i frumuse^e sau ca 
poate sa cunoasca fara rest tainele lumii, omul nu se poate 
apropia de plans, de pocain^a, de in^elegerea adevaratei sale 
firi §i de inve§nicire. 

In aceasta lume cazuta, §i tocmai pentru ca lumea a 
cazut prin mandrie, Dumnezeu S-a ascuns in smerenie §i in 
taina. In smerenie a venit §i Dumnezeu Fiul pe pamant §i tot in 
smerenie §i-a imbracat §i cuvintele, In^elepciunea cea negraita 
§i neapropiata. 

A§a incat cei smerrfi (iar smeriii nu inseamna 
necunoscatori, ignoranfi sau aculturali sau refractari la 
cunoa§tere ci cei care recunosc ca fara Dumnezeu nu pot sa 
cunoasca nimic, iar enorm de mul^i au fost §i smeriii, fiind in 
acela§i timp mari teologi, ganditori, arti§ti, oameni de §tiin^a 
sau de cultura) gasesc calea cea adevarata, cea dureroasa dar 
dreapta catre Dumnezeu, cea care duce cu adevarat la 
Dumnezeu si la ve§nicie, la frumuse^e §i in^elepciune 
nepieritoare, nu drumurile ocolitoare, prin care omul vrea sa-§i 
pastreze „demnitatea" de a nu fi condus de Parintele sau, dar 
care pogoara in lad §i in moarte ve§nica. 

Iar smerenia suferitoare e intotdeauna bucurie, 
frumuse^e §i in^elepciune, plina de har, unitara. 

Ea inseamna a nu vrea sa-L rane§ti pe Cei care ^i-a dat 
na§tere §i Care te iube§te fara margini §i a asculta de poruncile 
Lui, chiar daca \\q \\ se pare ca merifi sau ca e logic sa ai sau sa 
cuno§ti ceva, sfa§iind §i ucigand crea^ia Lui §i propria ta inima, 
ca un animal salbatic, fiind salbaticit de patimi §i de rautate 
demonica. 



18 



Ea, smerenia, e frumusefe in to^i cei ce vor sa se umple 
de frumusefe §i addncd stiinfd in to^i cei care vor sa cunoasca 
§i sa cerceteze cu con§tiin^a. 

Ortodoxul iube§te adevarul, frumosul §i cunoa§terea fara 
sa le separe intre ele, fiindca e smerit §i nu vrea sa omoare 
frumusetea crea^iei, dezmembrand-o anarhic. 

Din in§elarea amarnica, in care mul^i am cazut §i cadem, 
Dumnezeu ne-a dat o iesire smeritd, necunoscuta de orgoliul 
lumii: rugdciunea cu addnc plans, cunoa§terea cu lacrimi, 
truda cautarii adevarate, redescoperirea prin pocakrfa a 
frumusetii §i a in^elepciunii dumnezeie§ti sadite in toata crea^ia 
§i in noi inline, ca temelie §i pecete finniala. 

Frumusetea, desfatarea §i in^elepciunea de care este 
plina toata crea^ia, trebuie contemplate ca una §i ca ceea ce 
conduce mintea §i sufletul omenesc spre iubirea §i cunoa§terea 
Ziditorului sau, Cei ce este, Fiin^a Insa§i, Tot ce este mai 
frumos §i mai vrednic de cunoscut §i de dorit pentru om, mai 
presus de tot universul acesta, care are inceput §i sfar§it, 
Dumnezeu Insu§i Care satura §i daruie§te nesaturare, Care 
potole§te setea §i umple de dor nesfar§it. 

Iar omul e nemuritor doar daca are un dor vesnic. 



II. Cateva ganduri despre calea estetica 



In capitolul dedicat lui Dante din Canonul occidental , 

99 

Harold Bloom scrie ca „maretia canonica a lui Dante nu are, 
pana la urma, nicio legatura cu Sfantul Augustin sau cu (...) 
adevarurile religiei creatine" §i ca „singurul teolog important 
pentru Dante: Dante insu§i" 23 . 

A§ezand in scris „cea mai poetica dintre toate 
idolatriile" 24 , Dante „i§i celebreaza propria putere de 
reprezentare" 25 . 

Ceea ce spune Harold Bloom despre Dante Aligheri 26 
este insa valabil pentru orice artist, cu precadere pentru cei 



21 O editie a cartii in limba romana: http://www.editura-art.ro/carti.titluri/carte/canonul- 
occidental. 
2 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom. 

Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala epocilor, traducere de Diana 
Stanciu, postfaja de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p. 85 si 
67. 

24 Idem, p. 75. 

25 Idem, p. 78. 

26 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri. 



19 



geniali, ca „nu va recunoa§te ca opera lui este fictiune, 
fic^iunea lui suprema. El o va considera adevarata universal §i 

97 

atemporal" . 

In cazul de fatl, credint.a catolica nu mai are un cuvant 
greu de spus in fa^a fictiunii: raiul, purgatoriul §i iadul catolic 
sunt surclasate de imaginatia poetului. 

In ultima instantl insa, Raiul §i Iadul, a caror realitate 
este revelata de Biserica Cre§tina, ajung sa aiba prea pu^ina 
important in fat.a virtualitatii, a puterii de a fantaza despre ele. 

Pentru ca ceea ce a adus Rena§terea , sub patronajul 
inalt al papilor §i a cardinalilor romano-catolici, a fost tocmai 
inlocuirea tradi^iei §i a revelatiei Sfmtilor despre realitatile cele 
mai presus de fire, cu palida imaginable umana, exprimata insa 
foarte fastuos in opere de arta. 

Biserica Catolica avea insa nevoie de fastuosul uman, 
pentru ca nu mai simt.ea minunea prezent.ei harului in viat.a sa, 
pentru ca se sim^ea golita interior de orice resursa harica, 
intrucat a considerat ca harul lui Dumnezeu este ceva creat §i 
1-a indepartat, prin urmare, de la sine. 

Cand Biserica Catolica este laudata in dauna Bisericii 
Ortodoxe, pentru „intelepciunea" sa de a patrona artele 
frumoase §i a le incuraja, in spe^a este laudata superbia de a 
ingadui inventarea unei realita^i care sa concureze revelata 
evanghelica, inventie care (culmea!), alegandu-§i subiectele 
(suntem in perimetrul Rena§terii) din revelata biblica, o 
eclipseaza in ochii publicului, pentru a propune propria sa 
viziune, incarcata de concept §i de patimi umane. 

Iar cand Biserica Ortodoxa este criticata pentru „lipsa de 
imaginable" §i de vointl spre deschiderea culturala, este, de 
fapt, regretat curentul de evlavie care a stavilit, mult timp, in 
tlrile ortodoxe, avantul sfidator exprimat inclusiv artistic, de a- 
L inlocui pe Dumnezeu cu omul sau a§a cum spune Sfantul 

9Q 

Iustin Popovici (acuzand arianismul catolic), pe Dumnezeu 
omul cu omul . 



Harold Bloom, Canonul occidental. Cdrfile $i §coala epocilor, op. cit., p. 64. 

28 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C5%9Fterea. 

29 Icoana sa infra e cf. 

http://3.bp.blogspot.com/_yyj4s5GakXA/SjKlMMsuR3I/AAAAAAAAADM/BOxdJvY 
5sJM/s400/sjpl0.jpg. 

30 Adica cu pontiful romano-catolic. 



20 




Este evident ca ceea ce inventeaza artistul nu este 
altceva decat o noua religie, in care zei sunt personajele 
(literare sau plastice), iar zeul suprem din panteonul acestei 
religii este insa§i capacitatea sa de create. 

Nici macar artistul insu§i, ca om, ci virilitatea sa 
creatoare, inspirafia sa, a carei sursa o va identifica - 
metaforic - in muze, in Apolo §i in top. zeii antichita^ii clasice 
greco-romane, in acei zei, pe care mai bine de un mileniu de 
cretinism, inainte de Rena§tere, i-a deconspirat ca demoni. 

Artistul are preten^ia, prin opera sa, de a „fi intrecut 
orice alta create a naturii sau a artei", inlocuind adevarul ca 
„doar Dumnezeu, prin intermediul Bisericii Sale, putea crea §i 
sus^ine o frumusete dincolo de natura §i de arta" 31 . 

Indragostrfi „vesnici", intr-o lume in care fidelitatea 
devine o „erezie", arti§tii se inchina la iubirile lor in acela§i 
mod in care stramo^ii lor ortodoc§i se inchinau la Dumnezeu §i 
la Sfnni in icoane §i, ca sa fie §i mai limpede, le picteaza pe 
acestea in icoane §i tablouri in locul Sfmtelor, care trebuia sa 
fie reprezentate acolo sau le ofera ipostaza de calauzitoare in 



Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala epocilor, op. cit, p. 78. 



21 



Rai, precum Dante lui Beatrice, de§i „Dante, ca poet, nu-§i 
punea problema mantuirii Beatricei" . 

Faptul ca arti§tii se inchina la propria imagine despre 
Dumnezeu §i despre iubire ne este sesizat de indiferent.a lor 
impardonabila §i incredibila fat.a de adevarata mantuire a celor 
pentru care i§i proclamau iubirea cea mai arzatoare, mai 
devoratoare. 

In asemenea condrfii, Divina comedie nu mai este o 
„metafora", un produs nevinovat al imaginatiei §i al aspiratiei 
umane creatoare, ci o substituire a Evangheliei. 

Harold Bloom recunoa§te ca, „de la Simon Magul, 
ereticii isj ridicasera iubitele la demnitatea ierarhiilor cerebri, 
a§a cum Simon insu§i, un prim Faust, o proclamase pe Elena, 
o prostituata din Tir, la rangul de incarnare a Elenei din 
TroicT . 

Criticul american accepta ca, din punct de vedere 
cre§tin, lucrurile se prezinta sub forma unei cumplite erezii §i 
blasfemii. 

Artistul i§i deifica persoana iubita, o „innemure§te" in 
propriul panteon - sau, mai degraba, i§i deifica propria lui 
proiec^ie fantezista, patima§a, despre iubire, fara legatura cu 
Iubirea, Care este Dumnezeu Insusj - dar niciodata nu i§i pune 
problema mantuirii ei sau a lui insu§i. 

El se automantuie si se inve§nice§te pe sine insu§i §i pe 
cine vrea el, transportandu-se in edenul propriei crea^ii 
mentale, fara a-§i ridica intrebari asupra a cat de logic sau de 
pertinent este gestul sau „artistic". 

El ridica metafora la nivel de realitate §i nu se preocupa 
de urmari. In ultima instan^a, inventeaza o alta cale de 
mantuire, menita sa „boicoteze" calea autentica, cea a lui 
Dumnezeu pentru oameni. 

„Dante era interesat de realizarea sa poetica, privita ca o 
cale spre Dumnezeu" 34 , ca un drum laturalnic, din moment ce 
Hristos a spus, mai mult decat clar: Eu sunt Calea. 

Glasul acesta, care ii indeamna pe oameni la a inventa 
subterfugii, faga§e prin care sa evite calea pe care ne-a spus 



32 Idem, p. 79. 

33 Idem, p. 74. Simon Magul debita multe aberajii §i erezii halucinante pe seama acelei 
femei, subiect despre care se poate vedea §i in opera Sfantului Irineu de Lyon, Adversus 
haereses, pe care, in romana, in traducerea noastra, o gasiti aici: 

vol. 1 : http://bastrix.wordpress.eom/2009/l l/03/sfantul-sfin%C8%9Bit-mucenic-irineu- 

al-lyonului-contra-ereziilor-vol- 1 / 

si aici, vol. 2: http://bastrix.wordpress.com/2009/ll/23/sfantul-sfin%C8%9Bit-mucenic- 

irineu-al-lyonului-contra-ereziilor-vol-2/. 

34 Idem, p. 79. 



22 



Dumnezeu sa mergem, nu este nou, el a mai rasunat si in 
trecut, chiar pe cand omul nu parasise Raiul: „Veti fi ca 
Dumnezeu!" (Fac. 3, 5). 

Omul care il crede, in^elege ca exista o altd posibilitate 
de mdntuire, o posibilitate de a se mdntui singur, in afara lui 
Dumnezeu. 

Un astfel de om este si artistul sau omul de cultura care 
crede ca, daca rodul min^ii lui este pldcut ochilor la vedere, 
este automat si mdntuitor, nedandu-si seama ca investeste cu 
funciie soteriologicd un adevar inventat, sugerat de o voce, 
care are numai interesul sa-1 denigreze pe om, sa-1 clatine din 
ontologia lui asumata ipostatic si mantuita de Dumnezeu. 

Rodul estetic este expus ca o hrana spirituala veritabila, 
asa cum un fruct de plastic, chiar si foarte frumos, ar fi socotit 
apt de a inlocui mancarea naturala. 

El trebuie sa fie hrana spirituala pentru artistul insusi si 
pentru mul^i care il „culeg" (desi artistul se are in vedere, in 
mare parte, numai pe sine insusi) si trebuie sa aduca nemurirea 
si deificarea sa si a altor „alesi", intr-un context in care acesta 
este privilegiat ca si creator. 

Intorcandu-ne la Dante, pe care 1-am luat drept prototip 
al artistului „luciferic", poemul sau „nu e nici adevar, nici 
fic^iune, ci doar cunoastere dantesca", si pe care „uneori o 
numim iubire" . 

Rodul crea^iei sale, Beatrice, „apare initial doar poetului 
ei, Dante, iar prin el vine spre cititorii sai" , cititorii fiind doar 
umili adoratori nu numai ai creatorului artist, ci si ai crea^iei, 
ai imagina^iei sale. 

Iar „noi nu suntem Dante si nu putem scrie Divina 
Comedie, fiind constien^i in final doar de pierderea suferita. 
Beatrice este diferen^a intre nemurirea canonicitdtii si aceastd 
pierdere" 37 . 

Pentru noi, ca cititori sau admiratori ai unei opere, nu 
exista vreun loc aparte in raiul dantesc si nici in vreun alt 
paradis fantastic, ci nu putem decat sa constientizam 
frumuse^ea pe care n-o avem si sa ramanem adoratorii ei umili 
de la distan^a. 

Neputand fi si noi artisti, pentru ca „harul" de creator nu 
este transmisibil, ramanem cu gustul amar al „impoten^ei" 
creatoare sau al insatisfactiei existen^iale, cu regretul ca nu 

35 Idem, p. 81. 

36 Idem, p. 80. 

37 Idem, p. 81. 



23 



suntem atinsi de aripa inspira^iei, ocolrfi de „muze" si 
abandona^i, in final, mortality, de catre zeul-autor, care nu se 
coboara sa. ne smulga din „latura si din umbra mor^ii", asa cum 
o face Hristos. 

Hristos, izvorul a toata frumuse^ea si Frumuse^ea Insasi, 
poate insa. a darui frumuse^e oricui o cere de la El. Idolatria 
artistica insa, nu poate decat sa zdruncine constiin^a celor care 
vor sa atinga perfec^iuni inexistente. 

Nemaiavand experien^a harului adevarat, a bucuriei de a 
trai via^a dumnezeiasca, pentru ca nu credem in ea, ajungem sa 
ne refugiem in surogate umane de frumuse^e si sa ne cautam 
nemurirea si fericirea vesnica in paradise iluzorii. 

Popularea lor cu personaje este o alta „inselare a 
ochiului", spre a ne face sa credem in densitatea umana care s- 
ar putea propaga in asemenea spa^ii virtuale. 

„Se roaga altcineva Beatricei in afara de Dante, 
Pelerinul Eternita}ii7 ,3i '. Nu, pentru ca a exista la modul 
imaginar in raiul lui Dante nu este sinonim cu a exista in Raiul 
lui Dumnezeu. 

§i chiar si atunci cand Dante se roaga Beatricei, ea nu 
este decat „proiectia idealizata a singularita^ii lui Dante insusi, 
a punctului sau de vedere, ca autor, asupra propriei opere" 39 . 

Aceasta ipostaza ni se pare ca seamana mult cu cea 
eminesciana in care „pururi tanar, ochii mei inal^am visatori/ 
La steaua singurata^ii" 40 . 

Artistul de geniu se proiecteaza deasupra lumii, superior 
ei si, in acelasi timp, apt de a se mantui pe el insusi fara 
Dumnezeu. 

„Mandria nu este o virtute crestina, dar a fost 
intotdeauna o calitate esen^iala a marilor poe^i" 41 si orice artist 
„porneste cu mandrie spre paradis" 42 , intr-o incursiune 
babilonica individuala. 

Cei ce refuza, ca nedemn, gestul de a se prosterna 
inaintea lui Dumnezeu, dar in schimb, alearga sa se inchine 
artei, rodului plasticizat al imagina^iei umane - pentru ca 
inchinarea la artist le repugna tot la fel de mult, din cauza 
egoismului fulminant -, acestia sunt cei care viseaza, ei insisi, 



38 Idem, p. 85. 

39 Idem, p. 68. 

40 Versurile finale din prima strofa a poemului Oda (in metru antic): 
http://ro.wikisource.org/wiki/Od%C4%83. 

Harold Bloom, Canonul occidental. Cdrfile §i §coala epocilor, op. cit, p. 8 1 . 
42 Ibidem. 



24 



in mod invariabil, la ipostaza de „zei", de prezen^e deificate in 
panteonul culturii. 

Insa, atat creatorului, cat §i admiratorului sau inchis in 
^arcul idolatriei, nu-i ramane decat dezamagirea, singuratatea 
in spa^ii debusolant de infinite ale ve§niciei nefericite, in afara 
singurei vie^i adevarate a lui Dumnezeu, pe care El ne-a oferit- 
o §i noua. 



III. Despre facilul pierderii eternita^ii la rulete 
metaforice 



Domnul Gabriel Liiceanu 43 reitera recent la televizor, 
urmandu-1 pe Noica 44 , ideea ca: „daca trebuie sa cauji o miza a 
eternita^ii, o gase§ti in cultura" 45 . 

Nu exista indoiala ca intelectualul, omul de cultura care 
inlocuie§te calea evanghelica, cu propria sa opliune 
rafionalist-filosofica, cauta eternitatea, nemurirea, de§i nu il 
suporta pe colegul sau de cursa lunga, teologul. 

Omul de cultura, literatul, artistul, filosoful a fost 
intotdeauna §i ramane obsedat de ve§nicie ca unul care n-o are, 
care se simte prizonier al imanen^ei, sugrumat de perspectiva 
senecUuii §i a mor^ii, umilit de colbul perisabilita^ii care se 
a§terne indiferent peste toate lucrurile care il inconjoara §i care 
amenin^a sa transforme in pulbere §i productive sale, comorile 
sale de cultura, mai mult sau mai pu^in, mai devreme sau mai 
tarziu. 

El e suparat ca Dumnezeu nu ii da dreptate, ca nu 
pastreaza nenimicite in istorie toate crea^iile sale, ca nu are 
siguran^a „inmarmuririi" eterne in palatele gandirii construite 
cu obstinate. 

Ar dori ca fic^iunea artei sau a cugetarii sale, a operelor 
sale, sa paraseasca paginile innegrite de ganduri §i sa devina 
realitate, o realitate nemuritoare, in care el sa traiasca, pentru 
ca i se pare frumoasa, pentru ca i se pare ca i se potrive§te, 
pentru ca e construita de el pentru el insusi §i crede ca e mai 
oportuna decat Raiul lui Dumnezeu, pentru ca il infiora 
indumnezeirea pe care n-o in^elege §i de care se teme, 



43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Liiceanu. 

44 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 

45 In cadrul talk-show-ului cu Andrei Ple§u, Altfel, de la Realitatea TV, 24 septembrie 
2006. 



25 



crezandu-se rejectat, daca el nu are sensibilitate §i atrac^ie 
pentru ea. 

Ar dori ca H. C. Andersen 46 sa traiasca ve§nic in 
basmele sale §i sa nu moara nebun, la fel van Gogh 47 , la fel 
Nietzsche 48 ; ar dori ca Eminescu 49 sa traiasca pururea in paduri 
de mesteceni langa izvoare cristaline §i sub bohi de tei in 
floare §i sa nu se stinga bolnav §i parasit de toata lumea. 

Nu ca Dumnezeu sa ii ierte §i sa le daruiasca paduri 
nemuritoare §i laca§uri ve§nice in Impara^ia Sa, ci ca aceia sa 
ramana ve§nic in palatele de cle§tar ale plasmuirii min^ii lor. 

Pentru ca, la randul sau, fiecare vrea sa traiasca in 
„nemurirea" lui. 

Insa ei nu §tiu sau nu vor sa afle sau sa admita ca tradi^ia 
care a pastrat revela^iile dumnezeie§ti ale oamenilor Sfin^i 
incepand de la Sfantul Adam, apoi Sfanta Scriptura §i 
revela^iile dumnezeie§ti care au urmat, din car^ile Sfinjilor 
Paring sau din Vie^ile Sfm^ilor, sunt unicele surse din care a 
aflat omul despre frumuse^i mai presus de fire §i de la care 
pornind, a fantazat despre lucruri pe care mintea nu poate sa le 
conceapa fara ajutor supranatural. 

In^elepciunea, ca §i sensibilitatea poetica, sunt mari 
daruri dumnezeie§ti, amprente divine in fiin^a umana, dar ele 
sunt „mirosuri" dupa care prindem urma ve§niciei, „urmele" 
lui Dumnezeu pe pamant §i in univers, indicii catre nemurire, 
nu configuratoare ale vesniciei. 

Nu ve§nicia are chipul frumuse^ii pamante§ti sau al 
frumuse^ii ideale umane, ci invers. Insa atunci cand afirmam 
ca trasaturile dumnezeie§ti sunt, de fapt, ale noastre, atunci 
suntem cu adevarat lipsrfi de originalitate §i plagiatori, atunci 
suntem demonici, luciferici. 

Ce presupune, a§adar, a a§eza miza nemuririi pe cultura? 
Nimic altceva, decat a crede ca ficfiunile ar putea deveni 
realitate, ca gandurile omene§ti, care par inalte §i sublime, au 
o sansa sa FIE ele ADEVARUL. 

Noi nu stim care este Adevarul, zic oamenii de cultura 
neafilia^i in mod intim la inva^atura Bisericii, (de§i unii dintre 
ei pot sa fie §i sa se declare ortodocsi), fapt pentru care sa dam 
deci o sansa tuturor adevarurilor, care se bat pentru intaietate, 



46 Hans Christian Andersen: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hans_Christian_Andersen. 

47 A se vedea: http://www.vangoghgallery.com/. 

48 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

49 Idem: http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html. 



26 



care se inghesuie in panteonul culturii, poate ca unul dintre ele 
este Adevarul §i am ca§tigat miza. 

Sa punem, deci, miza pe cultura, {intind eternitatea, zic 
ei (extrapolam formula Noica - Liiceanu pentru a caracteriza o 
comunitate de oameni de cultura mult mai larga), fara sa-§i dea 
seama poate, ca ne tradeaza un ingredient esen^ial al 
caracterului lor: incertitudinea. 

Ei nu cred in gandirea lor §i in propriile produc^ii 
mentale la fel cum crede ortodoxul adevarat in Dumnezeul sau 
§i in inva^atura Bisericii sale. 

Ei invidiaza lini§tea lui §i se arata dispre^uitori fa^a de 
neclatinarea lui la orice adiere ideatica, de§i nu au decat 
procente minimale de certitudine. 

§i atunci, in mijlocul avalan§ei de interoga^ii 
existence, care ii macina interior (uneori pana la disperare), 
vine solu^ia aparent lini§titoare de con§tiin^e: sa mizam pe 
adevarul nostru. Poate ca sor^i nevazu^i vor extrage din urna 
mor^ii ve§nice numele noastre pentru a ne face nemuritori §i 
vom ca§tiga pariul cu eternitatea. 

Facuse §i Pascal 50 xmpariu pe Dumnezeu, care e bun din 
punct de vedere logic, dar un cre§tin ortodox nu gande§te in 
astfel de termeni economici, negustore§te: nu, noi nu credem 
in Dumnezeu pentru ca am mizat sau am pariat pe Dumnezeu 
§i a§teptam sa vedem daca ne iese miza, ci pentru ca avem 
certitudinea absoluta ca altd miza nu mai existd. De altfel, 
Pascal propunea pariul pe Dumnezeu pentru atei, nu pentru 
credincio§i. 

Domnul Liiceanu insu§i marturisea, in Jurnalul de la 
Pdltini§, ca Noica, confruntat cu perspectiva mor^ii, dupa ce 
facuse de multe ori apologia senindtdtii socratice in fa^a celui 
mai mare vrajmas. al omului, se purta cu totul aiurit §i 
nelini§tit: 

„Pe el, care facuse apologia batranetii ca fiind punctul 
absolut de acumulare al vie^ii, din care este firesc sa se 
rasfranga sensurile ei cele mai adanci, pe el care se mirase cum 
de nu a inva^at omenirea culta, de §apte mii de ani incoace, sa 
moara, pe el care ma uimise prin neomenescul sau 
supraomenescul lui, prin tot ceea ce facea sau sim^ea altfel 
decat se face sau se simte indeob§te, 1-am descoperit 



50 Blaise Pascal: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 



27 



tremurand, palavragind, chicotind, amenintlnd §i plangand - 
batrane§te §i omene§te deopotriva" 51 . 

Altfel spus, Noica insu§i a infirmat, cu pilda vie^ii lui, ca 
miza pe cultura ar fi cdstigdtoare. 

Cu toate acestea ucenicul, placandu-i modelul paideutic 
patristic, considera insa ca nu i se potrive§te poposirea in 
regdsirea de sine a fiului, ieromonahul Rafail Noica , ci 
cdutarea nesfdrsitd §i peregrindrile fdrd ajungere undeva, 
dorin^a de „glorie a spiritului asistata de Dumnezeul 
culturii" 53 . 

Credincio§ii ortodoc§i, con§tienti de darul credin^ei lor, 
nu mizeazd pe Dumnezeu, pentru ca a miza inseamna a crede 
ca ar mai fi §i alte „numere" ca§tigatoare §i ca eternitatea se 
ca§tiga la loteria hazardului, hazard care el insu§i exclude 
credin^a in Dumnezeu §i in pronia Sa, §i atunci am fi sofisti §i 
absurzi. 

Cre§tinii ortodoc§i cred in mod absolut in Dumnezeu §i 
nu i§i pun viat.a §i soarta ve§nica in mainile unor raiionaliste 
indoieli carteziene care sa formuleze paradoxal certitudini, ci 
in realitatea vie^ii duhovnice§ti exprimata de formula 
patristica: iubesc, deci exist. 

Iubesc pe Dumnezeu, iubesc pe oameni §i toata creatia, 
deci exist. §i iubesc, pentru ca Dumnezeu este Iubire, iar noi 
suntem chipul Lui §i toate potentate creatoare ale fiint.ei 
noastre nu sunt decat actualizarea acestui Chip, dupa cuvintele 
Sfantului Iustin Popovici. 

Trebuie sa spunem aici ca multe nume mari, de oameni 
ai culturii sau ai §tiin^ei, care se revendica a fi ai lui Hristos §i 
ai Bisericii, sunt adesea confiscate pentru domeniul exclusiv al 
culturii de-transcendentalizate, din simplul motiv ca ei n-au 
fost teologi cu diploma sau cu opera §i, din modestie, nu au 
facut din credint.a lor intima un motiv de expunere publica 
repetata, ceea ce face ca urma§ii sa le distorsioneze adevarul 
vie^ii §i sa le aminteasca doar in treacat apartenent.a §i 
adeziunea la credintl. 

Un singur exemplu de confiscare a adevarului in 
detrimentul credin^ei §i al teologiei, deosebit de graitor pentru 
istoria §i cultura noastra, e ca to^i marii ganditori din ceea ce se 



Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Paltini§ (Un model paideic in cultura umanista), 
edijie revazuta si adaugita, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991, p. 258. 

52 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rafail_Noica. 

53 Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Paltini§, op. cit., p. 103. A se observa ca Dumnezeul 
(culturii) e scris cu d mare, ca sa fie, intr-un fel, ridicat pe aceeasi treapta cu Singurul 
Dumnezeu Adevdrat. 



28 



nume§te Evul Mediu romdnesc, deci §i cronicarii, sunt numiti 
exclusiv „carturari" §i „filosofi", iar operele lor, „filosofice" §i 
„umaniste", de§i este strigator la cer de evident faptul, ca 
aceste opere sunt grele de teologie, de morala §i de con^tiin^a 
cre§tin-ortodoxa. 

Divanul 54 lui Dimitrie Cantemir 55 este o opera curat 
teologica §i nu filosoficd, cum s-a incercat a se acredita, iar 
puritatea dogmatica ortodoxa a cosmologiei sale este de 
necontestat; la fel §i poemul Via}a lumii 56 al lui Miron 
Costin , este un poem teologie, §i in inteniia declaratd a 
autorului §i in elaborare. 

Dar cand dimensiunea ortodoxa, etica §i teologica, a 
gandirii lor este remarcata, acest lucru se face aproape 
intotdeauna cu o pronunt.ata nuantl peiorativa, depreciativa. 

Mai mult decat atat, in viziunea domnului Virgil 

CO 

Candea , segmentul modern al culturii noastre se comporta 
subversiv §i sabotor fa^a de secolele trecute de cultura cre§tina, 
intemeiata pe Evanghelie: 

„Cultura romaneasca, in tot ce are ea specific §i major 
este o cultura crestind, intemeiata pe Evanghelia in^eleasa ca 
Scripturd sacra §i mesaj. 

Se poate reconstitui aceasta cultura de eel pu^in §apte 
secole prin documente §i izvoare narative. Perioada precedents 
ne este accesibila prin monumente §i inscrip^ii, sau prin 
marturii straine. 

Ultimul secol, al secularizdrii si instrdindrii de tradifie, 
nu este relevant pentru identitatea crestind a culturii 
romanesti. (...) 

Subliniind rolul Evangheliei in cultura romaneasca, nu 
vom trece sub tacere modul in care acest rol a fost afectat, ca §i 
in alte par^i ale lumii, de progresul secularizarii in epoca 
moderna. 

Exista o opinie necritica privind daunele spirituale 
provocate de ateismul oficial din Romania in perioada. In 
realitate, secularizarea culturii elitelor din Romania incepe cu 



54 Editia: Dimitrie Cantemir, Divanul, ed. ingrijita si studiu introd.de Virgil Candea, col. 
Scriitori romdni, Ed. Editura pentru literatura, Bucuresti, 1969, poate fi downloadata in 
format PDF si Word, de aici (24 mb): 
http://www.filestube.com/13fd97f7ac246e2803ea/details.html. 

55 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 

56 Lanivel online aici: http://ro.wikisource.org/wiki/Via%C5%A3a_lumii. 

57 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 

58 Idem: http://biserica.0rg/WhosWho/DTPv/C/VirgilCandea.html. 



29 



eel pu^in un secol inainte, [pentru ca] ea se afirma in timpul 
revolutiei din 1848 59 . 

Dupa aceasta data, reformele politice, culturale, 
educative, operate sub influenza ideilor apusene, provoaca o 
ruptura dramatica in cultura romaneasca. Partea ei tradi^ionala, 
cre§tina, inspirata de Evanghelie se refugiaza in Biserica §i 
monahism dar, de§i covar§itor majoritara, nu are putere in 
politica oficiala. 

Aceasta va fi ob^inuta in deceniile urmatoare de o 
minoritate educata in Occident (liberala), apoi de alta 
minoritate educata in URSS (comunista), amandoua adversare 
Tradrfiei creatine, de§i din atitudini politice iremediabil 
adverse. 

Cazul este tipic pentru varietatea ac^iunilor §i chipurilor 
subversiunii in lumea de azi" . 

Arti§tii de marca, oamenii de cultura moderni, care §i-au 
exprimat aderen^a la credin^a ortodoxa, sunt oarecum impin§i 
spre periferia culturii, „certati" pentru lipsa de „deschidere", 
pentru ramanerea intr-un „cerc inchis" al religiei §i al Bisericii. 

Ca sa nu mai vorbesc despre membrii clerului 
bisericesc, care sunt „exclu§i" de la cultura §i intotdeauna de la 
a fi cita^i in lucrarile carturarilor atei, chiar daca unii dintre ei, 
precum Fericitul Dumitru Staniloae 61 , a gandit dumnezeie§te, 
in studii nenumarate §i in volume groase. 

Personal, mai e un motiv pentru care nu-mi plac mizele: 
pentru ca cei care mizeaza sau pariaza pe ceva, raman 
hipnotiza^i, cu ochii ^inta la jocul in care au intrat §i nu-i mai 
intereseaza nimic din jur, a§teptand sa vada numai daca miza 
se dovede§te edgtigatoare. 

Sunt in stare sa piarda totul, poate, dar nu sunt in stare sa 
se dezlipeasca de masa de joe mai inainte de a se da verdictul, 
fara sa-i mai intereseze ca§tigul, pentru ca ar in^elege 
fulgerator, ca a paria e o pierdere de vreme, ca a te obi§nui sd 
pariezi inseamna a incepe sd pierzi chiar inainte de a edstiga 
ceva. 



59 Idem: 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C5%A3ia_rom%C3%A2n%C4%83_de_la_1848. 



60 



Acad. Virgil Candea, Evanghelia in cultura romaneasca, 



http ://www. crestinismortodox.ro/Evanghelia_in_cultura_romaneasca- 1 60- 1 1 2 1 .html. 
61 Despre sine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. Articole ale 
sale pentru download aici: http://operastaniloae.blogspot.com/ si aici, carti si articole: 
http://arhiva- 

ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=4.document/Biblioteca%20Misionarului%20O 
rtodox/. 



30 



Iar cand e vorba de eternitate, mi se pare de-a dreptul 
neserios sa faci pronosticuri, in sperant.a ca unul dintre ele s-ar 
putea sa-ti fie favorabil, doar pentru ca iti place sa ascurfi 
fo§netul frumos al gandurilor tale pe hartie §i sa te imbe^i cu 
apa rece a ideilor. 

lata insa ca, dupa o singura vizita la Sfantul Munte 
Athos, impreuna cu Andrei Ple§u 62 , Gabriel Liiceanu revine in 
fa^a noastra, pe ecrane, pentru a ne marturisi ca, luand contact 
cu ritmul isihast al vie^ii monahale athonite, §i-a perceput 
„vidul interior", „caleidoscopicul vie^ii", „valtoarea" patimilor 
in care se zbate sufletul sau 63 . 

Ne spune domnia sa, cu sinceritate zdrobitoare, 
vorbindu-ne noua §i multimii anonime de privitori, ca in fat.a 
propriei con^tiin^e: „Mi-am simtit neputin^ele, 
destramarile..." 64 . 

De§i domnul Gabriel Liiceanu mai pastreaza, inca, 
viziunea cailor, a cararilor divergente prin care se poate ajunge 
la lumina ve§niciei, incepe sa recunoasca, dupa o viatl de 
truda in campul culturii, intr-un ceas mai tardiv al vie^ii 
domniei sale (Dumnezeu Singur §tie care ceas este acesta), ca 
exista o cale lina, o cale in care te aduni §i nu te risipe§ti, o 
cale pe care ajungi sa te simti ca monahii de la Sfantul Munte, 
cu o existenja ritmata de porunci (pentru ca ritmul vie^ii 
duhovnice§ti a fost deosebit de impresionabil pentru cei doi 
erudi^i vizitatori), iar nu cadenfata 65 de nazuiri navalnice §i de 
entuziasmul proiectelor concepute fara sa te consul^ cu 
Dumnezeu, fara a te „investi intr-un orizont care e mai real 
decat persoana proprie" (Andrei Ple§u) . 

Ideea ca miza vie^ii tale trebuie sa o joci toata pe o carte, 
ramane insa, mai departe, ca un cui sfredelitor in con§tiint.a 
domnului Liiceanu. 

Domnia sa afirma, cu acela§i prilej, ca la Sf. Munte, 
„pariul Ortodoxiei se joaca intr-o varianta exemplara". 

Din punct de vedere rational, logica domniei sale este 
impecabila. La fel §i din punct de vedere moral-uman sau al 
moralitatii rationale. 



62 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C5%9Fu. 

63 Conform aceleia§i emisiuni, Altfel, amintite mai sus, din data de 29 octombrie 2006. 

64 Ibidem. Ne cerem scuze pentru ca citatele noastre sunt foarte aproximative, nu 
intotdeauna cu totul identice cu cele afirmate, pentru ca in acela§i timp notam §i 
ascultam ce se discuta mai departe. Insa nu am suprasolicitat interpretarea lor §i nici nu 
le-am distorsionat in vreun fel, ci ele exprima, cu cea mai mare acurateje §i precizie, 
cele ce s-au spus cu acest prilej. 

65 Ibidem. Andrei Ple§u: „Monahii dau ritm vietii. Noi avem cadenfe, dar nu ritm. . .". 

66 Ibidem. 



31 



A vrea sa nu te aba^i de la crezul vie^ii tale este un lucru 
ce demonstreaza verticalitate, determinare demna de toata 
admira^ia, dar pusa exclusiv in felul acesta, problema 
demonstreaza o tezaurizare in contul ra^iunii §i al moralei 
autonome, a atitudinii ortodoxe, a credin^ei inse§i, care insa nu 
este un pariu cu nimeni, nici macar cu tine insu^i. 

Pentru ca tocmai aceasta este esen^a credin^ei: ea are 
certitudini inexplicabile rational {Le coeur a ses raisons, que 
la raison ne connait point - Pascal ), prin ea traiesc oameni 
care au un ritm perplexant, indelebil, pentru cei cu care vin in 
contact, oameni care nu a§teapta, in modul eel mai paradoxal 
cu putin^a, sa fie ca§tigatori, care deznadajdurfi defmitiv ca ar 
putea fi in stare de vreun lucru bun, nadajduiesc mai presus de 
nadejde in mila lui Dumnezeu. 

Ei, adevaratii ortodocsi (care se mai numesc §i Sfinfi), 
au pierdut dorin^a de ca§tig §i nu mai au decat marele dor de a 
pierde cu adevarat totul, de a redeveni nimic, pentru ca din 
nimic creeaza Dumnezeu: „Intorcandu-ne intra nimic [prin 
pocain^a] - noi devenim materialul din care Ii este propriu 
Dumnezeului nostra a fauri" 68 . 

Efortul cre§tinilor ortodoc§i este distructiv, nihilist, 
nimicitor pentru ca este o stradanie infernal de grea §i de 
covar§itoare, de a narai increderea in sine, constrac^ia 
babilonica a propriei deveniri. 

Din acest punct de vedere, Ortodoxia ar trebui, in mod 
logic, sa fie captivanta pentru tinerii sau pentru to^i 
intelectualii care aleg filosofiile negativiste, anarhice, 
sataniste, doar ca ortodoxul muta perspectiva nega^iei de la 
Dumnezeu catre sine insusi, fapt pentru care i|i trebuie un 
curaj, o vitejie mult mai mare decat dau dovada „titanii" luptei 
cu Dumnezeu, caci conflictul cu sine atinge cote insuportabile, 
devenind adesea feroce. 

Devenirea intrufiinfd ortodoxa inseamna anihilare de 
sine de cea mai sangeroasa spe^a, ucidere de orgoliu §i 
nimicire de mandrie pana la ultima picatura. 

Devenim fiinfe atunci cand traim grozavia perspectivei 
des-fiinidrii noastre prin pacat. 



67 Blaise Pascal: „Inima are ratiuni, pe care ratiunea nu le cunoaste". 

68 Arhimandritul Sofronie [Saharov], Vom vedea pe Dumnezeu precum este, op. cit, p. 
179. 

69 Aluzie la titlul cartii lui Constantin Noica: 

http://www.humanitas.ro/humanitas/devenirea-intru-fiinta-scrisori-despre-logica-lui- 
hermes. 



32 



Anularea de sine a ortodoxului este cea care ii permite 
lui Dumnezeu sa Se manifeste intru el creator, pentru ca numai 
El este Creator, iar noi, ontologic, nu ne putem crea nici pe noi 
insine, nici nimic altceva. 

Asa ca Ortodoxia nu traieste in mediul pariurilor, 
precum o face cultura, ci a rezultatelor ontologice evidente. 

Ea nu vede cai multiple de desavarsire, pentru ca 
in^elege sa existe doar o singurd cale: coborarea in iadul 
fericitei deznadejdi smerite. 

Restul nu depinde de om. Restul, adica invierea si 
indlfarea, invesnicirea, e darul lui Dumnezeu. 



33 



Mass-media - a patra putere a statului 



70 

Mass-media , §i in special televiziunea, a devenit, din 
trdmbiiatul cenzor al abuzurilor politice §i sociale, un mijloc 
de manipulare a popula^iei, in profitul tocmai al celor pe care 
se presupunea ca este chematd sd u dema§te, fiind un narcotic 
pentru adormirea con§tiin^elor §i pentru destabilizarea mentala 
§i spirituals a oamenilor. 



Vizionand miercuri seara, 5 iulie 2006, la postul 

7 1 

DDTV , un film cutremurator despre confiscarea liberta^ii 

79 

presei in SUA, film intitulat Orwell s-ar rdsuci in mormdnt §i 
realizat de o televiziune americana, mi s-au deschis ochii §i 
mai mult asupra realita^ilor lumii de azi. 

Realizatorii acestui remarcabil material trageau un 
semnal de alarma foarte vehement asupra faptului ca in senatul 
american se duce o apriga batalie intre cei ce apara libertatea 
presei §i cei care vor sa o sugrume, prin votarea unei legi 
initiate de curand §i care permite corporator gigant sa inghita 
toate posturile mici, independente, de radio sau TV, astfel 
incat orice voce individuals sa poate deveni solubila in marea 
de informa^ie ce reprezinta exclusiv, punctul de vedere al 
marilor trusturi de presa, care, la randul lor, sunt total 
obediente fa^a de marile companii fman^iste. 

In film se atragea aten^ia ca nu adevdratele §tiri, de o 
important capitala pentru populate, sunt oglindite de catre 
mass-media, ci vigilen^a poporului este adormita intr-un mod 
foarte pervers, aten^ia sa fiind deviata catre ceea ce interesele 
comerciale §i politice dicteaza. Politica insa§i este dirijata de 
interese fmanciare colosale. 

Situa^ia a inceput sa se deterioreze foarte mult incepand 
cu epoca lui Ronald Reagan , degradare care a continuat intr- 
un mod alarmant mai ales odata cu instalarea la putere a 
administra^iei conduse de G. W. Bush jr 74 . 



70 Articol editat la nivel online pe data de 7 decembrie 2006. 

71 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/DDTV. 

2 George Orwell (pseudonimul literar si jurnalistic al lui Eric Arthur Blair): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Orwell. 

73 Ronald Wilson Reagan: http://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_Reagan. 

74 George Walker Bush: http://en.wikipedia.org/wiki/George_W._Bush. 



34 



Filmul sus^ine ca exista dovezi incontestabile ale 
faptului ca actualul pre§edinte al SUA a falsificat alegerile, 
intrucat in Florida, Curtea Supremd a suspendat numaratoarea 
voturilor inainte ca adevarul, ce fusese confirmat in sondaje, 
anume ca Al Gore era invingator, sa iasa la iveala. 

Cu toate acestea, nu a existat niciun scandal de presa pe 
acest subiect. 

Ca §i in cazurile 11 septembrie 16 §i invadarea Irakului 1 ' ', 
presa a oglindit in propose covar§itoare punctele de vedere 
oficiale §i nu au fost initiate dezbateri polemice semnificative 
pe aceste subiecte, tratandu-se cu o indiferentl incredibila din 
punct de vedere profesional, nenumaratele §i profundele 
controverse pe care le-au iscat toate aceste evenimente. 

Dimpotriva, cand au existat voci protestatare, din partea 
unor oameni implicate sau care prezentau dovezi zdrobitoare, 
acestea nu s-au regasit in emisiunile TV sau in paginile 
ziarelor, de§i constituiau subiecte foarte fierbinti. 

Legaturile stranse de afaceri ale familiei Bush cu familia 

no 

Ben Laden , o familie deosebit de influenta in Arabia Saudita, 
sunt mai mult decat suspecte §i, cu toate acestea, nu izbucne§te 
niciun scandal de presa pe aceasta tenia, nimeni nu protesteaza 
§i nimeni nu demisioneaza ci, dimpotriva, ^intele predilecte ale 
ziari§tilor sunt adversarii politici ai pre§edintelui Bush. 

Ceea ce am enun^at pana acum sunt numai cateva idei 
sumare ale acestui film, care insa m-a lasat sa am o viziune 
mai pertinentd asupra ceea ce inseamna presa §i, mai ales, 
televiziunea, in societatea de astazi. 

Dupa 1989, multa lume a considerat la noi, ca 
televiziunea na^ionala a fost mereu aservita puterii - indiferent 
care era aceasta - §i intr-o propor^ie mai mare sau mai mica, 
cred ca este un fapt adevarat. 

Se spera ca apari^ia televiziunilor private va aduce o 
briza proaspata §i racoritoare de adevar pentru romani, o 
schimbare in bine a situa^iei. Dezamagirea a fost insa mare, 
direct propor^ionala cu a§teptarile, pentru privitorul insetat de 
frumuse^e §i adevar. 

Astazi, cu excep^ia posturilor infiin^ate de Dan 
Diaconescu 79 , care emit insa in condrfii modeste §i care par a fi 
altceva, fara a intra acum in alte comentarii detaliate, §i a 



75 Albert Arnold Al Gore Jr.: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Gore. 

76 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_din_l l_septembrie_2001. 

77 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003. 

78 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Bin_Laden_family. 

79 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Diaconescu. 



35 



televiziunii na^ionale, care a incercat in ultimul timp sa se 
detaseze fa^a de restul televiziunilor, fara sa reuseasca prea 
mult, toate televiziunile private din Romania formeaza un cor 
de opinie uniformizat, cu mici disonan^e, care pot parea chiar 
penibil de false (prost concertate) unui ochi patrunzator. 

Opiniile divergente care vin sa ne intareasca credin^a in 
libertatea de expresie, sunt lasate sa zboare din colivie intr-un 
mod controlat, astfel incat sa nu faca decat sa sporeasca haosul 
mental, neincrederea si dezorientarea care ii stapaneste pe 
mul^i dintre romani. 

Dupa cum standurile magazinelor ne iau ochii cu o 
diversitate falsa a produselor, diversitate care este, in realitate, 
numai a firmelor producdtoare, nu si a produselor oferite, care 
in esen^a, sunt purine si elementare, la fel si spa^iile de emisie 
abunda prin iluzia numarului mare al opiniilor exprimate, 
opinii care sunt insa canalizate intr-un unic flux de gandire 
propice epocii consumiste si libertine pe care o strabatem, 
destinat pentru a forma alte concept decat cele tradrfionale si 
pentru a parazita constiin^ele. 

Iluzia abunden^ei de opinii este sus^inuta si de selec^ia 
personajelor emitente, selec^ie ale carei criterii sunt in mare 
parte discutabile si care are „responsabilitatea" sa le faca sa 
para exponent tuturor paturilor sociale din Romania, 
otyinandu-se efectul scontat de diversitate si reprezentativitate. 

Insa nu trebuie sa ne asteptam ca redactorii sau 
prezentatorii TV sa recunoasca in vreun fel ca sunt manipulaii 
sau ca ne manipuleazd pe noi, pentru ca salariile consistente au 
capacitatea de a distorsiona sinceritatea fa^a de tine insu^i si 
fa^a de ceilal^i. 

Ni se vinde, intr-un mod agresiv, ideea ca ziaristii sunt 
niste impdtimiti ai profesiunii lor, niste maniaci ai libertdtii de 
expresie, care isi pun adesea via^a in pericol, ca niste adevara^i 
eroi, pentru informarea popula^iei, ca ei sunt de partea noastra, 
a oamenilor amara^i si storsi de iluzii. 

Nimic mai fals. Tintele lor, care vizeaza audien^a, in loc 
sa fie subiecte care sa ne acapareze aten^ia prin pertinen^a lor 
si prin important capitala pentru societate si pentru condi^ia 
persoanei umane sunt, in aproape 99 % dintre cazuri, hilare, 
deviind eel mai adesea in emisiuni grotesti sau in relatarea 
alarmist-penibila a unor drame sau comedii personale, de 
interes general minim. 

Generalizarea panicarda a impresiei de violent si de 
haos este tocmai ceea ce constituie perdeaua de fum din care 



36 



mingle noastre, odata invaluite, nu trebuie sa mai discearna 
adevarul. 

Mai mult, din reportajele difuzate, atunci cand e vorba 
de lucruri grave, de razboaie sau alte evenimente importante 
care se petrec in lume, injelegem ca eroii nu sunt cei care luptd 
pentru dreptate sau cei care suferd, ci... ziaristii care au avut 
curaj (pe bani mul^i!) sa relateze aceste evenimente. Pentru 
aceea§i suma, ar avea mul^i acela§i curaj nebunesc. 

Insa umanismul scos de la naftalina al celor ce concep 
multe din emisiunile TV creeaza impresia ca se dore§te a se 
aduce in scena omul simplu, ignorat pana acum, care se 
treze§te in luminile rampei, §i care se considera astfel centrul 
atenfiei §i crede, in aceasta ipostaza, ca lumea e avida sa-1 
imbra^i§eze §i sa-1 consoleze pentru nefericirea lui. 

§i tot mass-media ne-a inoculat incet, dar sigur, §i 
aceasta idee, ca omul, ca sa existe, are nevoie de aprobarea 
opiniei publice, ca instanid supremd, care ne reglementeazd 
faptele, in locul lui Dumnezeu. 

Cre§tinul ortodox insa nu traie§te din aprobarea pe care 
i-o acorda opinia publica, ci din dorin^a de a fi placut lui 
Dumnezeu, chiar daca to^i oamenii de pe planeta ar fi 
impotriva lui. 

Ni se impun concepte sj credin^e noi, prin a§ezarea in 
ecrane a tot felul de personaje, care par ca noi sau dintre noi, 
ale caror apari^ii §i personality sunt hiperbolizate prin 
repetitivitate §i prin iluzii optice ce {in de tehnica vizualului, 
prin punerea intr-o lumina favorabila in mod permanent. 

Na§terea unor personality din neant, care au emisiuni 
proprii sau care apar frecvent pe televizoare, are scopul de a 
inchide gura protestatarilor impotriva a ceea ce este ignobil, 
imoral §i josnic, fiindca ni se serve§te drept raspuns tocmai 
acea concepte, care a fost inoculata in mod programatic in 
mintea oamenilor, anume ca schimbarile de mentalitate, pe 
care le vedem si le traim §i unii dintre noi le suportam cu greu, 
de fapt - zic ei - ar fi sus^inute de majoritatea popula^iei, care 
dore§te sa evolueze, ca dovada, personajele care apar la 
televizor §i care fac rating, pentru ca omul nu gase§te altceva 
la ce sa se uite sau pentru ca i s-a creat sentimentul ca este 
puternic, daca este solidar cu ceea ce se intampla. 

Dar tot acest circ mediatic, este comandat de sus, §i in 
afara de faptul ca aduce sume exorbitante unor persoane care 
se lafaie in boga^ii, pentru ca ne fac serviciul de a ne prosti §i a 
ne sataniza tot mai mult, are rolul de a distrage aten^ia de la 



37 



adevaratele probleme, cele fundamentale, ale vie^ii, de a ne 
adanci in egoism §i a ne insingura in fiin^a noastra, pana la 
pragul demen^ei, §i de a ne astupa bine ochii pentru ca cei de la 
putere, care invart banii §i politica, sa-§i poata face lini§ti^i 
treaba mai departe, fara a fi deranja^i de con§tiin^e treze §i 
vigilente, in mijlocul unui haos lamentabil, cum ne este 
prezentata a fi lumea de astazi, din care Dumnezeu S-a retras 
(cum spun catolicii §i protestan^ii), o lume careia nu i se mai 
da nicio sans a. 

Se platesc bani grei -,dar se ca§tiga bani inca §i mai grei 
-, pentru faptul de a ni se vinde un circ cat mai fioros §i mai 
salbatic, cu gladiatori moderni §i animale cu chip uman care 
sfa§ie inimi: ale celor nevinova^i §i prea sensibili. 

In timp ce painea consta dintr-o alimenta^ie din ce in ce 
mai chimizata, mai deficitara §i mai anaturala, pentru ca omul 
sa nu mai recepteze nimic frumos despre el insu§i §i sa nu se 
mai inal^e cu mintea la Creatorul Sau. 

Cu trupul §i cu sufletul sau, omul este omorat sistematic, 
calculat, este jupuit de adevarata sa fire §i identitate divino- 
umana, incet, cu meticulozitate, iar mass-media §i, cu 
precadere, televiziunea, este §i va deveni tot mai mult o piesa 
importanta in acest proces de dezumanizare §i de inrobire a 
oamenilor. 

Ea nu mai este acea a patra putere din stat, capabila sa 
cenzureze abuzurile celor care se imbata de putere §i de lux, ci 
ea s-a preschimbat intr-o for^a docila, manipulata §i 
manipulanta, dupa dorin^a celor care au in maini fraiele acestei 
lumi care, sarmanii, nu §tiu ca §i ei nu sunt decat ni§te pdpu§i 
mapef pentru stapanitorul acestei lumi, care nu are partake 
cu Hristos. 

Circul mediatic vrea sa ne convinga ca salbaticia este 
adevarata noastra fire sj ca singurul loc de manifestare este 
aceasta lume corupta, lume a instinctelor, in care 
supravie^uie^te numai eel care este eel mai crud, mai calculat 
§i mai rau. 

Cei de sus au interesul ca noi sa credem ca suntem ni§te 
animale, pentru ca nici ei sa nu mai fie judeca^i pentru ceea ce 
fac. 



1 Un show de televiziune mai vechi, in care, in spatele papusilor manuite cu grija 
vorbeau actorii. De aceea papusile mapet inseamna oameni manipulati, care cdnta ceea 
ce li se dicteaza. 



38 



Daca insa ne vom trezi §i ne vom ^ine de Hristos §i de 
Biserica noastra, avem o §ansa sa ne facem auzi^i in aceasta 
lume §i sa ramanem vii §i intregi pentru cea viitoare. 



39 



Limba romdnd este pentru om, nu omul pentru 
limba romdnd 



Q 1 

Limba romana este acea limba latina vorbita defectuos, 
in raport cu varianta ei literara, (la care se adauga elemente 
lingvistice mai vechi §i mai noi, caracterizabile prin aceea§i 
trasatura „non-academica"), de-a lungul vremii, de catre 
locuitorii din spa^iul carpato-danubiano-pontic, cunoscut, 
indeob§te, sub numele de Romania. 

Pe scurt §i in mare, aceasta este defmrfia limbii noastre, 
regasita in toate manualele de istoria limbii romane: limba 
romdnd este o latina vulgara, (respectand op^iunea majority 
lingvi§tilor pentru propor^ia covar§itoare a elementului sau 
latinesc). 

Aceasta definite se preda in toate faculta^ile cu profil 
filologic §i pe aceasta am inva^at-o §i eu. In acela§i fel este 
formulata §i defmrfia limbii franceze, §i a celei spaniole, 
portugheze etc. 

Cu alte cuvinte, vorbind in termeni mai pu^in 
specializa^i, pe in^elesul tuturor, o limba este creata de oameni 
pentru oameni. 

Limba romana, ca §i toate celelalte limbi ale pamantului, 
nu este decat o entitate lingvistica in miscare neincetata, intr-o 
continua transformare, §i acest domeniu lingvistic este printre 
pu^inele in care regulile sunt facute pentru a fi, daca nu 
neaparat incalcate, eel pu^in periodic modifwate. 

O limba nu este creata de institu^ii de inva^amant §i nici 
de foruri academice: acestea numai constatd evolu^ia limbii, 
constata existen^a unor reguli, dar §i mobilitatea lor excesiva, 
de care oricare dintre cercetatorii in domeniu este extrem de 
con§tient. 

In aceste condrfii, voi aduce discu^ia spre ceea ce ma 
doare mai mult, §i anume spre faptul ca exista persoane prea 
pu^in avizate §i prea pu^in con§tiente de rela^ia intima a omului 
cu limba pe care o vorbeste, dispuse a repartiza etichete 
ireveren^ioase sau chiar malrfioase §i jignitoare asupra unor 
vorbitori, scriitori sau traducatori ce manifesto op^iuni 
personale pline de originalitate, surprinzatoare, in exprimarea 
acelei incandescence interioare a trairii §i a experien^ei lor, din 
care rezulta adesea acea aritmie a cuvintelor care deranjeaza 



Articol editat la nivel online pe data de 8 decembrie 2006. 



40 



urechile academic-cumhui (dar, de multe ori, nici macar 
academic, din pacate!) ale celor cu inima rece. 

Foarte mul^i dintre noi am ramas la faza infantila, 
scolareasca si scolastica, in acelasi timp, de a crede ca cineva 
(poe^i, scriitori, savan^i, etc.) ne-a facut noua limba, iar noi nu 
trebuie sa iesim din cadrele impuse de regulile din manuale, 
ceea ce, pare-se ar insemna o adevarata blasfemie: ar insemna 
sa calcam sambata, acea „sambata" a fariseilor si carturarilor, 
iar nu adevarata odihnd pe care Dumnezeu a lasat-o 
oamenilor. 

Insa noi trebuie sa in^elegem crestineste ca e nevoie sa 
ne odihnim in limba, sa ne odihnim duhul vorbind si sa 
odihnim si pe arfii si nu sa implinim legea, fara mila! Mul^i 
vorbesc cored gramatical, dar nu odihnesc pe nimeni prin 
cuvintele lor. 

Limba e un „organ", un „madular" al omului, desi 
cuvantul este imaterial, inefabil. Ea este unul dintre aspectele 
cele mai pregnante ale umanita^ii noastre, ale firii noastre, este 
un „peisaj" al duhului si al ra^iunii noastre, expus privitorilor, 
un „vernisaj" al interiorului nostra prin care alegem sa ne 
facem cunoscu^i aproapelui intr-un fel sau altul. Ea este tot atat 
de unicd pe cat este omul de unic. 

A atenta la unicitatea expresiei, a refuza dreptul cuiva de 
a iesi din sabloane lingvistice impersonale, inseamna, intr-o 
exprimare care poate parea unora prea dura, a atenta la 
unicitatea creafiei lui Dumnezeu. 

Spuneam mai devreme ca limba nu este creafia cuiva, 
dar fara ca sa fie un non-sens sau un paradox in cele ce spun, 
ea este creafia Cuiva, a lui Dumnezeu Insusi, a Cuvantului 
care daruieste „cuvant cu putere multa" si a Duhului, Care 
insufla via^a: „Duhul este Cel ce da via^a. Cuvintele pe care vi 
le-am spus sunt duh si sunt viata" (In. 6, 63). 

Omul ii este indatorat lui Dumnezeu nu numai pentra 
via^a sa, pentra sufletul si trupul sau, ci si pentra tot ceea ce 
stie. 

Se spune, de obicei, ca omul a „inventat". Dar daca ne 
uitam mai bine, el n-a „inventat" si nu a „creat" nimic singur. 

Cand omul a calcat poranca lui Dumnezeu, el si-a 
confectionat o centum din franze de smochin (Fac. 3, 7), dar 
haine, acoperamant cu adevarat, i-a facut tot Dumnezeu (Fac. 
3,21). 

Cercetand legile din Vechiul Testament, vom observa ca 
Dumnezeu 1-a inva^at pe om si cele mai mici amanunte ale 



41 



comportamentului sau, mergand pana la igiena personala, pana 
la cea mai intima cura^enie de care avea nevoie ca sa nu se 
imbolnaveasca. Iar artist 1-a facut pe om tot Dumnezeu, cand i- 
a dat har lui Be^alael pentru a fauri cortul marturiei (Ie§. 31,2- 
5). ' 

Cu atat mai mult, darul cuvantului, harul cuvantului 
frumos 1-a dat omului Dumnezeu. Adevarata marturie despre 
limba sau vorbirea frumoasa a cuiva nu o da gramatica, 
parelnic impecabila, ci o da sfinienia vie^ii lui. 

Vede^i sfinienia vie^ii §i ve^i afla viul limbii de care se 
sluje§te cineva, ve^i intrezari prin el frumuse^ea Duhului mai 
presus de care nu exista frumuse^e! 

Cea mai frumoasa limba, expresie, de pe fa^a pamantului 
se gase§te in de Duhul Sfant insuflatele Scripturi. Dumnezeu 
vorbe§te cu noi limba cea mai dulce, roste§te cuvintele cele 
mai adanci §i mai poetice. 

Poezia este un vesmdnt al limbii pentru ca este mai intai 
un dar al lui Dumnezeu de care se bucura sufletele sensibile, 
iar Sfinfii, ca cei mai sensibili dintre oameni, sunt cei mai mari 
poeii, dupa cum spunea Fericitul Porfirie Bairaktaris . 

De aceea cred ca ar fi bine ca fra^ii no§tri infierbanta^i 
prea tare de postura lor de gardieni ai corectitudinii limbii 
academice, sa se gandeasca de doua ori inainte de a trece cu 
tancul ne-sim^irii lor duhovnice§ti, peste florile cuvintelor 
smerite §i peste roua sudorii altora. 

Limba nu este apanajul nimanui - §i tocmai cei mai mari 
arti§ti §i poe^i, precum Eminescu 83 sau Nichita Stanescu 84 au 
recunoscut aceasta de multe ori -, pentru ca este un dar al lui 
Dumnezeu. 

Ea nu poate fi confiscate de reguli, pentru ca libertatea 
ei e garantata de libertatea duhovniceasca a omului. 

Nu de libertatea de expresie a societa^ii democratice, nu 
de pretinsa libertate a omului de a se prostitua moral, de a se 
demoniza chiar, „garantata" de democratic §i de libertinajul 
moral §i spiritual al societa^ii noastre, care se rupe cu buna 
§tiin$a de Dumnezeu, ci dimpotriva, numai de libertatea 
duhovniceasca. 

Insa o parte dintre fra^ii no§tri ortodoc§i uita acest lucru 
§i i§i amintesc numai de faptul ca ei il au imparat doar pe 
Cezarul, adica o cultura ale carei reguli nu sunt duhovnice§ti, o 



82 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Porfirie_%28Bairaktari%29. 

83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu. 

84 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 



42 



cultura care are la temelie valori umane §i nu divino-umane, 
impotriva careia ei se declara luptatori, dar adora sa fie 
considerate ca facand parte dintre „elite" culturale. 

§i, sa fim sinceri, acesta este motivul pentru care 
„intelectualitatea" lor cauta sa se afirme generos, macar in sens 
distructiv, pentru ca in sens ziditor nu se pricep la fel de bine 
sa o faca. 

Exista o lege nescrisa, a bunului simt., care indeamna pe 
om, de la sine, sa nu critice §i sa nu scuipe peste ceea ce el nu 
poate sa faca sau ii e lene sa incerce sa faca. 

Daca am respecta-o mai des, daca nu am avansa cu 
bocancii in intimitatea creatoare a celor care scriu sau traduc, 
daca am incerca sa nu terfelim sensibilitatea ginga§a a trairii 
lor §i nu am arunca golane§te, cu pra§tia, in porumbelul 
inaltlrii lor spre Dumnezeu, ar fi mai bine. 

Ar fi mai bine pentru ei §i pentru noi §i pentru poporul 
ortodox care a§teapta apele prospetimii duhovnice§ti sa inunde 
sufletele noastre arse de lipsa de ingenuitate a demonismului 
refractar la Frumos §i Adevar, care da buzna in viat.a noastra 
prin mesaje obsesive, reflectorizate de o societate care a fost 
invat.ata sa se obi§nuiasca §i sa aprecieze uratul, sub toate 
formele. 

Noi, cre§tinii ortodoc§i, spunem ca iubim comuniunea, 
dar cautam sa zdrobim pe cei care nu joaca dupa reguli care nu 
sunt ortodoxe. 

Mai bine ar fi sa nu mai hulim pe cei carora Dumnezeu 
le daruie ravna sa scrie §i sa traduca §i nici limba noastra 
sfm^ita cu lacrimi §i sudori duhovnice§ti, a§a cum rasare ea din 
stradaniile acelora, pentru ca cei care au mladiat-o, insufla^i de 
Duhul Sfant, unii ca Sfm^ii Dosoftei 85 , Antim Ivireanul 86 sau 
Grigorie Dascalul 87 , nu ne-ar aproba intr-un asemenea demers 
coroziv duhovnice§te. 

Toleran^a §i dragostea ne sta mai bine noua tuturor. 



85 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei. 



87 Idem 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul. 
Idem: 
http://www.sfant.ro/sfinti-romani/mitropolitul-grigorie-dascalul-al-tarii-romanesti.html. 



43 



Noua politicd esteticd postmodernd privind 
fizionomia §i vestimentafia 



Infiorarea teribila a lumii occidentale in fat.a senectu^ii 
§i a mortii cade mai nou pe capul romanilor sub forma de 
politicd esteticd naiionald, ca o noua fericire doctrinara menita 
sa ne destupe mingle fatl de cum trebuie sa apreciem bunul 
sau pros tul gust cotidian. 

Televiziunile, care au renun^at de mult la a face educate 
culturala §i morala, s-au apucat, in schimb, sub imbolduri 
financiar-comerciale evidente, sa ne dea lec^ii despre 
cochetdrie §i sa ne faca educate estetico-vestimentard in 
modul eel mai practic cu putintl, cu exemplificari concrete pe 
vedete. 

In spatele acestor lec^ii gratuite insa, n-am putut sa nu 
observam cum ni se preda o doctrina furibunda a noii filosofii 
mondiale anti-naturale^e §i pro-dezumanizare, ce urmare§te 
transformarea omului intr-un artefact uman. 

Un exemplu de astfel de emisiune este CiaoTV 89 , de la 
Prima TV, prezentata de Cdtdlin Dezbrdcatu', al carei tipar 
trebuie insa cautat peste ocean, dupa cum m-am lamurit §i eu 
mai bine urmarind un film american pe tema expusa mai sus, 
difuzat de BITVpQ 24 septembrie 2006. 

In acest film, staruri americane dintre cele mai celebre, 
erau surprinse de paparazzi in diferite ipostaze, in care, din 
impardonabild neglijen^a, lasau sa se vada efectele 
imbatranirii sau ale kilogramelor in plus pe trupul lor, sau erau 
imbracate prea simplu §i modest pentru numele pe care le 
poarta. 

Fotografiile de acest gen, luate pe furi§, erau puse in 
contrast cu filme de la decernarea premiilor Oscar sau de la 
alte ocazii speciale, in care aceste vedete aratau seducatoare, 
ebluisante 90 , provocatoare in eel mai inalt grad cu putin^a, 
evident, fara sa permita sesizarea ridurilor sau a altor defecte 
corporale. 



Articolul a fost editat la nivel online pe data de 9 decembrie 2006. 
9 A se vedea: http://www.program-tv.ro/program-prima-tv/ciao-tv-reality-show-rel.- 
sid298026.html. 

90 O romanizare a substantivului frantuzesc: eblouissement = 1. tulburare a vazului din 
cuza unei lumini prea puternice sau a unei stari fizice proaste; 2. (fig.) uimire. 
Autoarea, la modul ironic, vrea sa spuna ca fotografiile facute astfel dorec sa ne ia ochii, 
sa ne vrajeasca, cand, de fapt, nu exista nicio vraja in ele. 



44 



Intre celebritatile surprinse de paparazzi in situatii 
defavorabile se numarau: Cher 91 , Melanie Griffith 92 , Whitney 
Huston 93 , Madonna 94 , fetele de la Spice Girls 95 , Britney 
Spears 96 , Elton John 97 , Bjork 98 , Christina Aguilera", Shannen 
Doherty 100 , Martha Steward 101 , Debra Messing 102 , Kirstie 
Allie 103 , Sharon Stone 104 , Alec Baldwin 105 , Don Johnson 106 , 
Dean Cain 107 , Jennifer Aniston 108 , Michael Jackson 109 , Cindy 
Crawford 110 , etc., etc. 

Filmul cu pricina dorea sa ne induca, mai intai de toate, 
percep^ia ca este o adevarata „erezie" §i un veritabil socpsihic, 
sa-ti vezi idolii, pe care i-ai cunoscut anterior in contururi 
perfecte, redu§i la ipostaza unor oameni normali, suferind din 
cauza unor dezamagitoare defecte corporale sau refuzand sa se 
adapteze, in fiecare clipa a vie^ii lor, tiraniei industriei fashion. 

Astfel, co§urile sau ridurile vizibile in situatii normale 
de viaja, au fost expuse §i ridiculizate in mod pantagruelic 111 , 
fiind detestate pe un ton de ipocrizie gre^os nu numai pentru o 
con^tiintl ortodoxa, ci §i pentru orice om care mai pastreaza o 
urma de bun simf. 

Au fost considerati detestabili, intr-o masura chiar §i 
mai exagerata, sdnii lasafi, precum §i expunerea, spre exemplu 
la plaja, a grasimii depuse in exces pe coapse la femei, §i pe 



91 Nascuta Cherilyn Sarkisian: http://en.wikipedia.org/wiki/Cher. 

92 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Melanie_Griffith. 

93 Whitney Elizabeth Houston: http://en.wikipedia.org/wiki/Whitney_Houston. 
Nascuta Madonna Louise Ciccone: 

http://en.wikipedia.org/wiki/Madonna_%28entertainer%29. 

95 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Spice_Girls. 

96 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Britney_Spears. 

97 Numele sau de scena e un pseudonim. Adevaratul sau nume este: Sir Reginald 
Kenneth Dwight. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Elton_John. 

98 Bjork GuSmundsdottir: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bj%C3%B6rk. 

99 Christina Maria Aguilera: http://ro.wikipedia.org/wiki/Christina_Aguilera. 

100 Shannen Maria Doherty: http://ro.wikipedia.org/wiki/Shannen_Doherty. 

101 Martha Helen Stewart: http://en.wikipedia.org/wiki/Martha_Stewart. 

102 Debra Lynn Messing: http://en.wikipedia.org/wiki/Debra_Messing. 

103 Kirsten Louise „Kirstie" Alley: http://en.wikipedia.org/wiki/Kirstie_Alley. 

104 Sharon Yvonne Stone: http://en.wikipedia.org/wiki/Sharon_Stone. 

105 Alexander Rae „Alec" Baldwin III: http://en.wikipedia.org/wiki/Alec_Baldwin. 

106 Donnie Wayne „Don" Johnson: http://en.wikipedia.org/wiki/Don_Johnson. 

107 Nascut Dean George Tanaka: http://en.wikipedia.org/wiki/Dean_Cain. 

Nascuta Jennifer Joanna Anastassakis, acum: Jennifer Joanna Aniston. A se vedea: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Jennifer_Aniston. 

109 Michael Joseph Jackson: http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Jackson. 

110 Cynthia Ann „Cindy" Crawford: http://en.wikipedia.org/wiki/Cindy_Crawford. 
Aluzie la ciclul de nuvele Viata lui Gargantua si a lui Pantagruel, scris de Franfois 

Rabelais, unde se enormizeaza, pana la grotesc, defectele umane. A se vedea: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Gargantua_and_Pantagruel. 



45 



burta la barba^i, asociata cu lipsa, de acum binecunoscutei §i la 

119 

noi, musculaturi, care se dobande§te prin trasul la fiare . 

Vedetele cu pricina au fost acuzate, la modul propriu al 
cuvantului, ca se comporta ca ni§te oameni normali sau ca isi 
fac singure cumpdrdturile, in loc sa-§i trimita, in acest scop, 
personalul specializat la pia^a (pardon, super-market). 

Madonna e vinovata ca a ie§it pe strada imbracata 
casual 113 , Don Johnson pentru ca manca un hot-dog cu pofta §i 
avea cama§a necalcata, Dean Cain (alias Superman), pentru ca 
§i-a permis sa puna pe el cateva kilograme §i apoi, cu acest 
look dezagreabil, sa agreseze plaja, Jennifer Aniston pentru ca 
se machia la volanul ma§inii sale (in timp ce sta^iona intr-o 
parcare), etc. 

Concluzia realizatorilor era ca vedetele §i super- vedetele 
nu i§i pot permite sa apara in fa^a privitorilor §i a fanilor, chiar 
§i pe strada, chiar §i intr-o plimbare banala, fara ca mai inainte 
sa treaca prin operarea de retu§uri radicale asupra lor, de catre 
super-stilisti §i super-machiori. Ironia acida §i nemiloasa a 
realizatorilor denota insa multa invidie §i du§manie. 

Noi §tim insa prea bine ca televiziunile nu amendeaza 
niciodata comportamentul indecent, imoral sau blasfemiator, 
de multe ori, al vedetelor, decat, poate, daca gesturile lor 
reprezinta, la un moment dat, o contravenien^a penala, ba 
dimpotriva, aerul non-conformist §i nihilist-anarhist degajat de 
manifestarile lor artistice, este mult popularizat §i apreciat atat 
de media, cat §i de publicul indoctrinat cu noile ideologii 
postmoderniste. 

In schimb, iata ca devine o rusine inexprimabila §i un 
motiv de pudoare infinitd, sa fii om, sa imbatrane§ti, sa te 
prezin^i cu riduri pe fa^a §i sa nu mai ai un corp perfect (dupa 
ce ai trecut de 40-50 de ani!), sau sa nu te imbraci cat mai 
aiurit cu putin^a, ca sa nu incalci regulile vestimentare impuse 
de autoritatea caselor de moda §i a stili§tilor. 

Corectarea deficienfelor corporale (sani prea mici, 
riduri, grasime care pare excedentara §i trebuie extirpata, 
membre sau par^i ale corpului care trebuie ajustate sau marite) 
sau a imaginii proprii prin machiaje combinate cu 
vestimentare fantezista §i excentrica, ^ine insa de o filosofie §i 
o mentalitate profund anti-cre§tine, care sunt implantate din ce 
in ce mai mult §i in societatea noastra. 



112 Adica prin mersul la sala de sport. 

113 Adica cam ca aici: http://www.inadesigncompany.ro/produse/categorie- 
costume/tinuta— casual. 



46 



Asistam tot mai des la incurajarea prin media a celor cu 
posibilita^i financiare, vedete sau oameni obi^nurfi, de a apela 
la chirurgia plastica, pentru a nu suferi o regretabila 
insatisfacjie psihologicd, in cazul ca li se pare ca nu mai au 
succes la public sau in societate din pricina look-ului. Psihoza 
ni se pare insa ca este intretinuta tocmai de cei care afirma ca 
ofera remediul! 

Noile filosofii de via^a, pentru care conteaza exteriorul, 
aparen^a, prezentarea §i deloc interiorul, sufletul, impun fiin^ei 
umane standarde, a§a-zis estetice, care sunt mutilante, atat 
pentru trup, cat §i pentru suflet. 

Putem face aici o comparable cu societa^ile §i civiliza^iile 
care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei fara a cunoa§te pe 
Dumnezeul adevarat, §i care toate (eel pu^in despre cate am 
auzit noi) aveau §i au - a se vedea triburile africane de astazi 114 
- in mentalitatea lor, ideea de corectarea unor date genetice ale 
trupului uman, de re-formulare a trupului, din convingerea ca o 
anumita malformatie capatata voit (generata in mod violent §i 
profund dureros, a§a cum sunt §i opera^iile estetice, de altfel) 
face trupul mai atragator §i mai estetic decat este in mod 
natural. 




A se vedea: http://www.descopera.ro/cultura/5166890-arta-decorarii-corpului-uman. 
Fotografia e preluata din cadrul acestui articol. 



47 



In societatea chineza medievala, spre exemplu, femeile 
i§i maltratau laba piciorului, prin strangerea ei cu cruzime in 
fe§e, de la varste fragede, care faceau ca laba piciorului sa nu 
mai creasca 115 §i sa se prezinte ca un fel de ciot la maturitate 
(in emisiunea pe care am vizionat-o noi pe aceasta tenia, erau 
prezentate femei care inca §i astazi mai practica acest lucru), 
pentru ca se considera ca piciorul cat mai mic este §i eel mai 
frumos. 




Ieri, 28 octombrie 2006, citeam in presa ca barbatii 
chinezi doresc astazi, in numar tot mai mare, sa recurga la 
operatii estetice care sa le lungeasca picioarele, pentru a fi mai 
inahi cu pana la zece centimetri 116 , pentru ca sunt la moda 
oamenii inaUi (a se citi: din rasa caucaziana) §i ace§tia au 
succes in societate §i sunt preferafi la angajare. 

Tot in presa §i tot zilele acestea, am aflat ca, la noi, 
silicoanele ajutd la CV., pentru ca sanii mari ^in loc de 
raspunsuri in interviurile pentru angajare, dupa cum au 
demostrat-o sondajele. 

Ca sa revenim la discu^ia noastra ini^iala insa, aceasta 
dimensiune iumana a re-estetizdrii umane, nu este decat o 
prelungire exprimata in exterior, a felului in care sunt receptate 
vedetele §i super-vedetele, ca ni§te supra-oameni, idoli, zeita^i 
(ca o contrapondere la sfin^enia Sfin^ilor care se modeleaza 
duhovnice§te impreuna cu Dumnezeu), care au atins un prag 
ideal §i o perfeciiune a reconfigurarii-de-sine (exterioare), 



115 A se vedea: 

http://www.flu.ro/articole/Cultura_urbana/Mutilari_de_dragul_frumusetii_legarea_picio 
arelor.html. Imaginea cu pantofii e de aici. 

116 A se vedea fila video de aici: http://www.220.ro/EWjl275rLZ/Chinezii-Isi-Lungesc- 
Oasele. Are 3. 29 minute. 



48 



surclasand normalitatea, §i care §ocheaza, in mod paradoxal, 
atunci cand i§i permit sa fie naturali §i normali. 

Prin neglijen^a lor, ei infirma credinia in ei a 
admiratorilor, a celor care §i-au insu§it (con§tient sau 
incon§tient) aceste ideologii fundamentate pe ura fafd de 
creafia lui Dumnezeu in starea ei purd, simpla, nesofisticata, 
nedenaturata. In schimb, ne confirma noua teza ca este inuman 
sa fii super- vedeta §i super-om la orice ora din zi §i din noapte! 

Din comentariile agresive la adresa vedetelor americane, 
am in^eles ca, pe de-o parte ac^ioneaza logica urii §i a invidiei 
nimicitoare, care face din acei paparazzi ni§te distrugdtori de 
mituri, iar pe de alta parte intervine dragostea pentru idolii 
propriilor fantezii perverse, care se manifesto limitativ §i 
reprobator fa^a de excesul de sinceritate al vedetelor, exprimat 
empiric. 

Profilul acestui gen de emisiuni a fost impropriat cu 
larghe^e de con^tiin^a (ca tot ce aduce bani!) de catre 
televiziunile noastre, iar succesul la vdndtoare al paparazzi-lor 
mioritici este reprezentat cu generozitate in mass-media 
romaneasca. 

Interesul excesiv pentru estetica trupului, construita §i 
reconstruita la infinit, ca §i pentru trand-uri §i modeling, a 
devenit obsesiv pe ecranele noastre, mai ales, dar §i in presa 
scrisa el respira cu destula marinimie. 

Mutilarea §i auto-mutilarea trupurilor prin tot felul de 
opera^ii estetice dureroase, cu efecte estetice de foarte scurta 
durata (de fapt, un alt fel de sado-masochism), prin tatuaje sau 
body-piercing efectuat in par^i dintre cele mai sensibile ale 

117 

corpului , exprimarea nefireasca, imorala, derapanta psihic, 
nu deranjeaza §i nu indigneaza nici media, nici societatea 
noastra, care se prefac apoi sensibile la crimele §i abuzurile in 
dauna liberta^ii §i integrita^ii persoanei umane, care se petrec 
in lume la tot pasul. 

Manifestarile excentric-demen^iale care poarta eticheta 
show-urilor sau a exprimarilor (fa\s-)artistice nu trezesc 
murmure de indignare sau mitinguri ale oamenilor scandalizafi 
de atata lipsa de bun simf §i de morala elementara, nici macar 
luari de pozrfie ridiculizante, din partea liderilor formatori de 
con§tiinJe din presa scrisa, in schimb, comportamentul normal 
incepe sa fie din ce in ce mai mult taxat ca reprobabil §i 
injositor, iar cre§tinii no§tri asista, fie cu neputin^a la toate 
acestea, fie cu nepasare, fie cu rabufniri de vehement 



117 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Body_piercing. 



49 



patima§a, fara argumentari solide in favoarea teologiei §i 
moralei ortodoxe, rabufniri care nu fac decat sa intareasca 
dispre^ul §i ura fa^a de Biserica al contestatarilor inva^aturii 
evanghelice. 

Mai mult, adaptarea §i ralierea interioara §i con§tienta, a 
multora dintre cre§tini, a multor ortodoc§i, la totalitatea 
elementelor doctrinare, care formeaza ambientalul noului mod 
de via^a postmodern, pentru care nu se sfiesc, catu§i de pu^in, 
chiar sa aduca argumente inclusiv biblice, nu face decat sa 
mareasca raitingul unor astfel de concepte anti-cre§tine §i anti- 
umane, pentru ca nu ne straduim sa aratam falia imensa, care 
desparte via^a ortodoxa adevarata de realitatea inconjuratoare 
in care ne zbatem ca intr-un mediu amiotic otravit. 

Nu nrfelegem ca lumea ne confine dar nu ne stapdnegte. 
Ca realitatea fizica nu este identicd sau suprapusd realita^ii 
spirituale §i ca pentru a cunoa§te adevarul vie^ii duhovnice§ti, 
trebuie sa ne dezlipim retina de fascina^ia acestei lumi §i de 
stralucirea reflectorizanta a cancanurilor in care vrea sa ne 
prinda. 

Trebuie sa ne rupem de hipnoza infantila in care traim, 
ca sa descoperim via^a adevarata in mediul haric al celor 
trecu^i prin Sfantul Botez, a celor ce savar§esc zilnic trecerea 
prin aceasta via^a sangeroasa §i cruda, ca Israelul prin Marea 
Ro§ie 118 , fara sa se ude. 



118 A se vedea: Ies., cap. 14. 



50 



Religia numitd ,,filosofie " 



„Filozofia nu este nimic 119 altceva decat arta de a-ti 
ascunde fantasmele in spatele unui limbaj cat mai abstract cu 
putintl", iar filosofii de profesie i§ i scriu cartile „punandu-§i 
masca unei gandiri a carei profunzime este dovedita de chiar 
abstractiunile cu care i§i chinuie cititorii", intrucat „ceea ce e 
abstract nu e cu nimic mai profund decat intui^iile noastre cele 
mai banale" . 

Daca altcineva ar fi enunt.at acestea §i nu un doctor in 
filosofie, ar fi fost in mod sigur etichetat in fel §i chip, cu atat 
mai mult daca acest altcineva ar fi provenit din mediul 
teologic . 




Insa, in articolul citat 122 , domnul Sorin Lavric incearca 
sa demonstreze ca increderea investita in filosofi §i in tratatele 
de filosofie este o venerafie care are la baza un sentiment 
religios, fiind in sine un act de credinfa, un act de idolatrie, 
zicem noi, prin care „tu [cititorul, iubitorul de filosofie] institui 
lumea car^ilor §i tu ii conferi autoritate, ridicandu-i apoftegele 
la rangul unor adevaruri sibilinice §i irefutabile" . 



119 Articol editat la nivel online pe data de 1 1 decembrie 2006. 

120 Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfd, in „Idei in dialog" (2006), nr. 11, p. 21. 
Despre autorul nostru a se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Lavric. 

121 Imaginea infra, cu chipul autorului la care facem referire e inserata in articolul de 
aici: http://www.cotidianul.ro/filozofia_va_fi_o_forma_de_rezistenta-45703.html. 

122 Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfa, art. cit. supra, p. 18-21. 

123 Idem, p. 20. 



51 



In paranteza fie spus, bine ar fi sa creada domnia sa §i 
al^ii in prorociile Sibilelor 124 , care, pana la nefericita ideologic 
„iluminista" 125 , faceau parte din norul de marturii al credin^ei 
creatine. 

Domnia sa insista sus^inand chiar ca, de la car^ile lui 
Aristotel 126 §i pana la cele ale lui Hegel 127 , in lipsa 
sentimentului „religios" mai sus men^ionat, „in afara de 
monotonia docta a unor abera^ii specioase, nimic nu e de gasit 
in ele" 128 . 

Prin urmare, prima jumatate a articolului sau este 
covar§itoare in precuparea sa de a stabili o asemanare intre 
inchinarea religioasd (crestind, in spe^a, pentru ca se refera la 
Evanghelii) §i sentimentul aprioric de respect §i venerafie al 
celor care, prin prisma educa^iei primite sau a informa^iilor la 
care au avut acces, se a§tepata sa afle Adevdrul in textele 
filosofice. 

Domnia sa considera ca aceea§i fervoare „mistica" ii 
anima §i pe cre§tinii care citesc Evangelia §i pe cei care citesc 
operele filosofice tradi^ionale, in virtutea a ceea ce li s-a spus 
ca reprezinta car^ile respective, §i unora §i celorlal^i: „nu e 
nicio deosebire intre modul in care ne raportam la Dumnezeu 
§i felul in care citim o carte, §i asta deoarece credin^a este o 
traire prin care lucrul in care credem capata puterea de a ne 
inrauri. Credin^a e actul prin care fiin^a in care credem are 

1 9Q 

putin^a de a ne influenza" . 

In toate aceste afirma^ii sunt mai multe erori logice care 
trebuie dejucate, de§i autorului ii este foarte familiara logica 
filosofica, insa, a§a cum §i dansul recunoa§te, logica plutitoare 
in abstractiuni mentale poate sa joace feste incredibile celui ce 
se ia dupa ea. 

Mai intai de toate, modul marxist-§tiin^ific de a pune 
problema si anume recunoa§terea in religie - §i, mai ales, in 
religia crestind - doar a unei fantezii pur umane devenita 
mitologie, este o op^iune personala, binein^eles, la care nimeni 
nu il poate impidica sa adere, dar care este de un foarte prost- 
gust, in ceea ce ne prive§te §i de un eras semi-doctism. 



A se vedea articolul lui Mihail Popescu din locatia: 
http://www.crestinortodox.ro/diverse/sibilele-viata-greco-romanilor-in-iconografia- 
crestina-69383.html. 

125 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism. 

126 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel. 

127 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel. 
Sorin Lavric, Filozofta ca act de credinfa, ax. cit., p. 20. 

129 Idem, p. 18. 

130 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marxism. 



52 



§tim insa foarte bine ca, in ciuda infantilismului 
ideologic cu care este tapetata acesta teorie, in ciuda 
rezonan^elor inevitabile ale epocii comuniste, care inso^esc o 
asemenea afirma^ie, ea face mai departe, senina §i 
nestingherita, cariera in university §i in §coli, §ezand solemna 
la catedra min^ilor multor intelectuali, de unde se revarsa peste 
„vulg" cu inocen^a reperabila a unui adevdr bdtut in cuie. 

Domnul Lavric, ca filosof, de§i nu ne lasa sa in^elegem 
ca ar fi trait vreodata ineditul intersectdrii cu Dumnezeu sau 
cu al impasului con§tiinfei fa^a in fa^a cu religia, ne descrie 
cum se simt cre§tinii cand se roaga lui Dumnezeu sau cand 
citesc Evanghelia, cu o non§alan^a pe care o percepem, 
inevitabil, ca sfidatoare. 

Domnia sa poate sa ne reprezinte, in cele mai bogte 
detalii, daca dore§te, experience lecturilor filosofice ale 
domniei sale, ba chiar ii dam dreptate, atata timp cat se mi§ca 
intr-un perimetru pe care 1-a experiat §i pe care il cunoa§te 
foarte bine. 

Insa, in ceea ce prive§te credin^a noastra, constatam cu 
durere ca multe dintre cele enun^ate de domnul Lavric se 
bazeaza pe o necunoa§tere profunda (ca sa nu zic totald) a 
realita^ilor religioase, mai degraba, am putea zice, pe ceea ce 
t$i imagineazd (pentru ca tot ne-a marturisit ca gdndirea 
domniei sale este imaginafie in propose covar§itoare, lucru pe 
care il credem) atunci cand considera ca poate percepe §i 
reproduce fiorul cu care credinciosul cre§tin cite§te Sfanta 
Evanghelie. 

Impresia pe care o lasa in urma este ca nu are nicio 
competenid teologicd §i nicio tangenfa cu Biserica sau cu 
trairea cre§tina §i, in aceste condrfii, ne exprimam indignarea 
pentru impersonalizarea frauduloasa pe care §i-o permite, de 
pe pozrfiile adevarului epistemologic cu preten^ii de satelit 
NASA, in stare sa reproduca chiar §i geografia spirituals la 
care nu are, cu niciun chip, acces. 

Venind dintr-un domeniu profund speculativ, d. Sorin 
Lavric nu poate, nu are cum sa depa§easca, in ceea ce prive§te 
trairea cre§tina §i ortodoxa, campul specula^iei in care s-a auto- 
circumscris. 

De fapt, ceea ce sus^ine, cu fervoare, am putea zice, 
autorul articolului, este faptul ca nu exista cineva care sa ne 
influen^eze - nici macar o Autoritate Divina, care este, zice 
domnia sa, tot o proiecfie mentald fantasticd -, ci noi ne 
influen^am pe noi inline prin imaginafia fabuloasd care este 



53 



pusa in mi§care ante §i post-lectura, §i ca „ a gdndi inseamnd 
cu precddere a-fi imagina (s.n.), iar a citi un text filozofic 
inseamna a-i folosi litera ca pretext pentru declan§area unei 
fantezii" 131 . 

Ceea ce aplaudam la acest articol este recunoa§terea 
„oficiala" a faptului ca gandirea filosofica este impanzita cu 
fantasme de tot felul §i ca „subcon§tientul" abstractiunilor 
filosofice abunda in basme teoretizate §i inchipuiri mai mult 
sau mai pu^in personale sau personalizate, in percep^ii proprii, 
patima§-subiectiviste, care se prezinta ca adevdr obiectiv §i 
indubitabil. 

Nu e nimic nou, §tiam acest lucru foarte bine, il puteam 
scrie §i noi inainte de a citi articolul domnului Sorin Lavric. 

Noutatea este aceea ca vine din gura unui filosof, de§i 
nu sunt mul^i care ar fi dispu§i sa fie de acord cu domnia sa §i 
sa. recunoasca acela§i lucru, „iar motivul acestei escamotari, 
daca. e sa-1 spunem pe §leau, este vanitatea (s.n.): un filozof 
care ar da frau liber inturfiilor §i sentimentelor sale §i-ar pierde 
prestigiul de oracol al conceptelor sale abstracte. 

Ar fi un degenerat, un apostat ridicandu-se impotriva 
propriei bresle, un tradator care a indraznit sa incalce regula de 
fier a oricarei secte filozofice: ascunderea intui^iilor in spatele 

1 ^9 

conceptelor abstracte" . 

Recurgerea la o sfera religios-cre§tina din care i§i 
selecteaza termenii aceasta portretizare a filosofurui, precum §i 
intreaga comparable cu sistemul emotional al cre§tinului, 
apropierea for^ata de complexul afectiv-contemplativ cre§tin, 
ne vorbesc foarte limpede despre tending filosofilor de a 
instaura totalitarismul dogmaticist in filosofie §i de a o 
transforma pe aceasta, avansand-o in grad, de la „inferiorul" 
statut de institute umand, la eel de religie instituiionalizatd 
academic. 

In aceste condrfii, daca in^elegem §i demontam acest 
mecanism in spatele caruia sta imaginafia ce starne§te setea 
avid-luciferica de putere (de fapt, viciul §i imaginafia se 
starnesc reciprc, iar mdndria e eel mai mare viciu), atunci 
credem §i afirma^ia domnului Sorin Lavric ca „filosofia i§i 
trage farmecul din mister, putere §i seduc^e" 133 - in^elegand 
prin mister nu o taind, ci obscurantizarea bine calculate a 



Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfa, ar. cit., p. 20. 

132 Idem, p. 21. 

133 Idem, p. 20. 



54 



limbajului abstractizat la maxim, pentru a garanta succesul 
unei „pretinse infailibilita^i a demonstrator conceptuale" 134 . 

Ceea ce nu aplaudam insa, ci ne face sa ne indignam §i 
sa credem ca sinceritatea mai are totu§i un parcurs destul de 
mare pana la a fi totala, este staruin^a in a asemana experienfa 
crestind cu seduc^ia erotico-intelectualist-lucifericd a. 
filosofiei, cu care aceasta i§i cucere§te adep^ii. 

Autorul insista in a ne convinge ca aceea§i seduc^ie §i 
aceea§i fantezie apriorica functioneaza §i in cazul cre§tinilor §i 
a felului in care i§i traisc ace§tia credin^a. 

Teoria domnului Lavric nu se refera numai la unii 
crestini, ci la top, crestinii, in mod generalizat, a§a incat nici 
noi nu putem vorbi acum de unii crestini care ar putea cadea in 
pacatul mandriei, ci de crestinii care i§i traiesc in mod autentic 
credin^a. 

Pe unii ca ace§tia, „seductia puterii" de care vorbe§te 
domnia sa, ca ar fi exercitata asupra lor de Evanghelii, i-a dus 
prin tot felul de pustii §i de chinuri care mai de care mai 
cumplite §i mai greu de auzit pentru noi, care nu am trecut prin 
ele, in timp ce moartea cea mai grea de care am auzit sa o fi 
suportat-o un filosof, din cauza opiniilor sale, este cea a lui 
Socrate , care - sa fim serio§i - in comparable cu torturile 
Sfin^ilor Mucenici cre§tini incepand cu primul veac cre§tin §i 
pana in epoca totalitarist-comunista este o adormire Una de 
bebelus. 

A§a a fost §i este „seductia puterii" Evangheliilor! §i sa 
nu ne spuna domnia sa ca s-a referit la „puterea" din veacul 
viitor, pentru ca nu ia in ecua^ie un asemenea veac viitor, ci 
numai puterea din lumea aceasta, de pe acest pamant. 

Asa o putere oferd Evangheliile pe pamant, ca nu e 
Sfdnt in Bisericd a cdrui viafd sa nufw o rand vie a sufletului 
si a trupului sdul 

Iar pe cei a caror via^a nu e o suferin^a nu e nevoie sa ii 
renege domnul Lavric, pentru ca insa§i Biserica ii leapada ca 
nefiind ai ei. 

Daca dogma Bisericii ofera seducfia puterii, de ce se 
simte atunci Nietzsche 136 dator sa lupte impotriva iubirii, a 
blande^ii §i a milostivirii, ca ni§te handicapuri ale omului viril, 
puternic, in loc sa se afilieze la ea? 



134 Idem, p. 21. 

135 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Socrate. 

136 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 



55 



De ce nu se afiliaza la doctrina Bisericii to^ii ideologii 
puterii pamante§ti, to^i filosofii §i domnul Lavric insu§i, ba 
chiar §i satani§tii, din moment ce e la fel de seducatoare ca §i 
filosofia (§i ca orice ideologic care mizeaza pe voin^a de 
putere), incat poate sa sus^ina aceasta asemanare fara sa 
clipeasca? 

Daca domnul Sorin Lavric ar avea catu§i de pu^in 
tangen^a cu cre§tinismul ortodox, ar vedea domnia sa ca, spre 
deosebire de filosofia in care nu crede dar pe care o practica §i 
credinta crestina pe care o denigreaza §i o subsumeaza 
imagina^iei §i patimilor umane, exista o diferen^a esen^iala care 
se traduce prin aceea ca, in toata istoria sa, credinta crestina §i- 
a identificat unul dintre cei mai mari du§mani ai sai ca fiind 
imaginafia, pe care Sfm^ii Paring au numit-o „puntea 
dracilor", afirmand, ca adevar sfin^itor §i inviolabil, ca cine se 
increde in sine §i in imaginafia sa §i prime§te ganduri §i 
imagini in minte, in timpul rugaciunii mai ales, acela nu este 
apt pentru teologie §i nu se poate sfin^i §i nici apropia de 
adevarata slavire a lui Dumnezeu, cu inima curata. 

Mai mult chiar decat aceasta retrospective istorica a 
carei detaliere este imposibila, pentru ca ar necesita tratate 
intregi §i volume fara numar, este de remarcat ca esen^ial - 
pentru o con§tiin^a postmoderna, pentru care adevarurile 
evanghelice sunt demonetizate -, faptul ca, tocmai de lipsa 
imaginafiei, daca ar lua aminte autorul, oamenii de cultura atei 
§i mai ales literati au acuzat §i acuza neincetat Biserica, §i de 
„intoleran£i" §i lipsa de apreciere estetica fa^a de ni§te biete 
crea^ii §i fantezii „inofensive" - precum cea, recenta, a 

1 ^7 

doamnei Alina Mungiu ! 

Despre faptul ca imaginafia nu este nici pe departe 
inofensiva, dar §i ca ideologiile ateiste sfar§esc prin a se bate 
cap in cap, ne da dovada insu§i articolul despre care vorbim. 

Literatura §i chiar filosofia - dupa cum recunoa§te 
domnul Sorin Lavric - sj-au facut din fantasmele min^ii umane 
un idol §i o religie cu „dogme" (filosofice sau literare) fixe, de 
netransgresat - ca §i cum n-ar fi vorba de percepfii 
subiectiviste, ci de adevarul de necontrazis - in timp ce 
Teologia ortodoxa s-a razboit §i se razboie§te necontenit cu 
imaginafia, pe care o socote§te o facultate umana proprie 
omului cazut, care impline§te o nevoie a nedesavar§irii care ne 



137 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alina_Mungiu-Pippidi. Autoarea noastra se 
refera la scandaloasa si blasfemica piesa de teatru a doamnei Alina Mungiu Pippidi: 
Evanghelistii (2006). 



56 



caracterizeaza in aceasta stare, dar care nu-i caracteriza pe 
Sfin^ii Protoparin^i in Eden §i nu-i caracterizeaza nici pe Sfhnii 
care sunt acum in Rai, o facultate pe care Ipostasul Intrupat al 
Fiului lui Dmnezeu n-a avut-o, intrucat a asumat intreaga 
noastra fire umana, afara de pacat. 

A identifica puctul de convergent intre Teologie §i 
filosofie in eel mai mare du§man al vie^uirii curate §i al 
credinjei ortodoxe este - indraznim sa o spunem - o abera^ie, o 
e§uare a gandirii, a§a cum numai navigarea indelunga intre 
ghe^urile abstrac^iunilor mentale poate sa provoace. 

Domnia sa crede ca „ochii min^ii" (o sintagma 
imprumutata din Teologie dar nein^eleasa cum trebuie) sunt 
„sediul fantasmelor" 138 si ca gandirea, cugetarea este 
preponderent imaginative, fantasmagorica, in timp ce o 
asemenea perspective este cu totul inacceptabila pentru 
Ortodoxie, este o erezie. 

Inchei aici spunand numai ca ceea ce reprezinta, pentru 
mine, personal, culmea absurdului, este ca, in timp ce filosofia 
§i literatura acuza Teologia de „inchistare" in Dogmatica, iar 
pe ele insele se reprezinta ca zburdand libere pe intinderile 
imagina^iei, in acela§i timp ambele au pus legi fixe imagina^iei 
§i au teoretizat atata despre fantezia §i despre gandirea umana, 
incat legile teoriei liter are sau legile filosofwe i§i revendica un 
imobilism cu mult mai restrictiv §i mai intolerant decat orice 
Dogmatica Ortodoxa, cu cat ele nu se pot prezenta niciodata ca 
inviolabile prin inspira^ia dumnezeiasca, ci ca rodul fanteziei §i 
al gandirii umane discursive §i subiectiviste. 

Insa orgoliul enorm, „vanitatea" de care vorbea domnul 
Lavric, reu§e§te sa instituie un dogmatism literar §i filosofie 
foarte dur, dar care nu i§i intemeiaza „infailibilitatea" pe nimic 

- pe ce ar putea sa o intemeieze, pe subiectivism §i pe fanteziei 

- numai pentru ca vrea sa concureze Dogmatica Sfanta a 
Bisericii noastre. 

A§adar, recunoa§tem ca e multa imaginable §i vanitate in 
filosofie, dar nu ne asumam pacatul imagina^iei, ci ne luptam 
impotriva lui §i nici nu ne recunoa§tem in sim^irile §i in trairile 
domnului Lavric, vizavi de lectura car^ilor, chiar §i a celor care 
nu sunt sfinte. 

Nu citim Evanghelia cu fior aprioric, ci abia multa 
lectura §i multa cugetare la cuvintele sfinte ne aprind dorul de 
Dumnezeu, iar iubirea ortodoc§ilor pentru Dumnezeu nu sta in 
imagina^ia infierbantata, a§a dupa cum - ca sa folosesc o 



Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfa, ar. cit, p. 20. 



57 



comparable la care recurge §i d. Lavric - iubirea pentru o 
femeie nu sta in imaginaiie, ci e un dor viu care macina inima. 



58 



Hedonismul postmodern: ideologic ateistd 
alternativd la Raiul ortodox si premisd a credrii 
„paradisului " tehnologic 



Distrugerea constiiniei de sine a omului ca si chip al lui 
Dumnezeu duce la grave tulburari psihice si spiritual- 
ontologice si implicit creeaza premisele manipularii sale 
genetice si mentale, fiind inradacinata in „noul" om 
postmodern ideea obsesiva a perfeciionarii lui prin 
tehnologizarea vieiii sale si prin robotizarea, alterarea 
cibernetica a constituiiei sale biologice. 



In centrul noii filosofii , a noului concept de via^a al 
omului postmodern, sta hedonismul 140 . 

Ideologizarea placerii §i a iubirii de sine excesive, a 
egocentrismului extrem, a dus la dezvoltarea teoriei ca omul 
este o placere in miscare §i caruia trebuie sa-i faca placere 
toate lucrurile, de la cele mai banale pana la cele mai perverse, 
sa il conduca la un extaz elementar al sim^urilor. 

El, omul, merita orice, lui i se cuvine sa experieze in 
fiecare secunda toate deliciile. Orice senza^ie trebuie traita ca o 
desfatare maxima, chiar de este cea mai vulgara §i mai 
neinsemnata. 

Lumea care ne inconjoara a devenit o scoala a 
hedonismului celui mai agresiv cu putin^a, care este in acela§i 
timp foarte abraziv la ideile de umilinid §i smerenie. 
Focalizarea pe sine trebuie sa fie una de propor^ii hiperbolice, 
pantagruelice 141 . 

Este clar ca avem de-a face cu exodul format din mintea 
oamenilor a constiiniei trans cendeniei. Paradisul este astfel 
transmutat in mod ideologic pe pamant §i suntem educa^i 
pentru a accepta aceasta „teologie" terestra, aceasta ideologic 
luciferica a experierii fericirii supreme in via^a aceasta, pentru 
a nu mai a§tepta nimic de la via^a viitoare. 



139 Articol editat la nivel online pe data de 13 decembrie 2006. 

140 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism. 

141 A se vedea p. 45, n.l 1 1 a actualei card. 



59 



In aceste condrfii, propovaduirea ortodoxa care solicita 
in mod imperativ renun^area totala la via^a aceasta §i la sine 
insu§i, apare in mintea oamenilor ca ceva negativ, ca ceva care 
le face rau §i adesea po^i sa auzi, chiar de la oameni care se 
pretind credinciosi (dar care au o cunoa§tere teologica 
epidermica), ca teologia ascetica ortodoxa este o „inven{ie" a 
preo^ilor, pentru ca Dumnezeu, zic ei, nu vrea sa nefaca sa ne 
simiim rau, altfel nu ar maifi un Dumnezeu bun. 

Hedonismul implementat cafilosofie de viafa (vezi chiar 
si numai reclamele: traie^te-^i via^a la maxim, impline§te-ti 
toate visele, uita toate durerile, fa-|i de cap, traie§te aventura, 
lasa-te dus de val, ai grija de tine, iube§te-te pe tine mai mult 
decat pe cei din jur §i fa-^i toate placerile, etc.) in societatea 
noastra postmoderna, creeaza in oameni un fundal psihic 
isteric de cautare a unei fericiri „absolute", a unei relaxari 
totale, a unei impliniri fara rest, a posibilita^ii de a te deconecta 
100% de orice grija sau suferin^a, cu toate ca, in mod 
paradoxal, este evident pentru orice om ca acest ideal este 
utopic. 

Insa tocmai cei care denun^a „utopia" fericirii ve§nice in 
Impara^ia lui Dumnezeu sunt cei care accepta aceasta utopie 
penibila a fericirii pamante§ti. 

Paradisul pamantesc capata contur prin implinirea 
tuturor poftelor §i dorin^elor sau a cat mai multora dintre ele. 

Orice placere pe care ^i-o satisfaci este un pas inainte 
spre implinirea acestui deziderat „inalt", e un surogat al 
placerii ca delir, o pregustare care rfi aduce inainte savoarea 
idealului tau de placere maxima, sublima. 

O inghe^ata sau o ciocolata dulce, o cafea savuroasa, un 
pantof care straluce§te, o vestimenta^ie „rapitoare" pentru alte 
priviri interesate sau concurente, un sejur de vis sau un 
partener ideal de distrac^ie (pentru ca §i oamenii de langa noi 
intra in categoria obiectelor acumulate pentru ca sa ne faca 
placere), toate lucrurile nu sunt decat un preambul al placerii 
desavar§ite, un vestibul al impara^iei pamante§ti in care ai 
acces prin egoism §i rautate maxima, dupa cum in Impara^ia 
lui Dumnezeu se intra numai prin insu§irea intregii virtu^i §i 
bunata^i. 

Spre intregirea acestui tablou utopic, ni se vinde, eel mai 
adesea prin filme §i reclame publicitare, care au inceput sa 
devina pere^ii vie^ii noastre zilnice, ideea ca undeva pe acest 
pamant exista un paradis, un taram exotic, care te a§teapta, in 
care po^i sa intri macar cat pentru o vacan^a, daca nu ai putere 



60 



fmanciara sa traie§ti in el toata via^a sau din care trebuie sa furi 
macar pu^in, sa il pregu§ti, implinindu-ti cele mai elementare 
sau mai primitive placeri. 

„Degustarea" placerii insa, trebuie sa o erotizezi la 
maxim, sa o traie§ti cu cea mai mare intensitate, ca pe ultimul 
deliciu. 

Acest paradis este inchipuit ca un spafiu al placerii 
dezlaniuite, in care toate sim^urile sunt rasfa^ate, iar regina 
placerilor este descatu§area sexuala, sub toate formele ei, 
oricat de aberante, nocive sau imorale ar fi. 

Se intretine astfel in subcon§tientul colectiv iluzia 
existen^ei unui spaiiu al evaziunii, al debu§eului, care te 
a§teapta sa-1 cucere§ti, pe care e§ti un prost daca il ignori §i un 
ratat daca nu te straduie§ti sa-1 gu§ti, chiar daca acest efort 
presupune epuizare fizica §i psihica, vidare mentala §i 
spirituala. 

Dorin^a evadarii din realitate, implementata ca principiu 
estetic §i filosofic fundamental incepand chiar cu epoca 
moderna, odata cu romantismul 142 §i continuand apoi cu 
simbolismul 143 §i cu celelalte curente artistice, acceptata ca o 
valoare a umanita^ii de catre mediile intelectuale, este cea care 
sus^ine in subsidiar aceasta utopie. 

Industria filmului §i cea a reclamelor publicitare fac tot 
posibilul ca sa ne induca reverii pe aceasta tema, recurgand eel 
mai adesea la trimiteri subliminale §i/sau explicite catre 
aceasta geografie iluzorie, catre acest spaiiu exotic §i erotic, 
incat mul^i, cred eu, au ajuns sa traiasca o adevarata isterie 
interioara, camuflata de masca unor persoane respectabile, in 
cautarea acestui paroxism al placerii, al acestui delir al 
senza^iilor (transplantat din mediul filosofwo-estetic in 
con§tiinia colectiva), poate incert formulat in ra^iunea §i 
con§tiinJa lor, dar despre care le-a fost inoculata doctrina ca el 
exista §i pe care sufera §i se simt foarte frustra^i ca nu il ating 
si nu il de^in (de§i el nu e decat o iluzie), ca pe o re^eta a 
fericirii care ar trebui sa inlocuiasca predica ortodoxa despre 
Rai. 

Am facut aluzie mai devreme la faptul ca deliciul 
deliciilor este sexul, „descarcarea" sexuala, placerea care se 
afla in central tuturor placerilor. 

Ajungand in acest punct, nu pot sa ma ab\in sa nu 
remarc un fapt paradoxal, anume ca nu de purine ori, oamenii 



1 2 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Romanticism. 
143 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism. 



61 



presteaza servicii sexuale, caprofesie sau ca hobby, pentru a se 
asigura fmanciar ca pot sa-§i indeplineasca reveriile, iar in 
miezul acestor reverii sta ambalata, ca ciocolata in staniol, 
tocmai satisfac^ia sexuala, ca singura care se apropie eel mai 
mult, in concep^ia decazuta a contemporanilor no§tri, de 
mirajul delirului absolut, care a devenit o frustrare curenta, o 
obsesie sdlbaticd si o suferintd agresivd ce le motiveaza 
puternic comportamentul hiper-egoistic. 

Incat ne aflam, cum am mai spus, in fa^a unui paradox §i 
a unui non-sens specific ideologiei sataniste a lumii noastre, in 
care sexul devine o utilitate zilnicd, dar §i un miraj alfericirii 
supreme, un scop in sine, dupa ce este experiat ca mijloc de a 
ajunge la acest scop. 

Insa, pentru a nu parea o contradic^ie, se insista pe ideea 
de origine estetica, actualmente feti§izata, a contextului, a 
punerii intr-un decor adecvat, pentru a putea ob^ine rezultate 
maxime, context definit tocmai de paradisul ideal de care 
vorbeam anterior. 

Din punctul de vedere al moralei §i al teologiei 
ortodoxe, fuga dupa satisfacerea acestor placeri perisabile, din 
care subzista numai iluzia paroxismului §i a extremelor 
fulminante, presupus capabile sd implineascd fiin^a umana, 
aceasta fuga dupa o fericire calpa, ale carei indicii penibile 
sunt pu^inele placeri senzuale care ne „vrajesc" ra^iunea, este 
doar o parodie jalnicd a propovaduirii evanghelice §i a 
alergarii celei bune dupa Impara^ia lui Dumnezeu, dupa Raiul 
din care omul s-a autoexclus prin cadere, pentru ca s-a facut 
impropriu vietuirii in el. 

Paroxismul sdlbatic al simiurilor, ca ideal uman 
decazut, este, la fel, o parodie a extazului duhovnicesc, a. 
fericirii harice, dupa cum erotismul dezlan^uit §i de§ucheat 
reprezinta o ideologic rasturnata, ca imagine inversa, negativa, 
a iubirii si a viefii dumnezeiesti, la care omul se poate face 
parta§ §i in care poate sa traiasca ve§nic, in comuniune cu 
Dumnezeu §i cu to^i semenii. 

Insa chiar §i goana nebuna dupa fericirea iluzorie §i 
perisabila „fagaduita" de Satana, dovede§te ca datele originare 
inscrise de Dumnezeu in om nu se pot §terge, ca in om exista 
idealul fericirii paradisiace, dorul Paradisului din care a cazut, 
pe care insa mul^i nu au rabdare sa-1 caute sau vor sa-1 ia cu 
for^a sau sa-1 primeasca gratis, fara lupta interioara, fara 
constrangere de sine. 



62 



Lupta cu patimile proprii li se pare o „cruzime" fa^a de 
ei m§i§i §i orice \m& de asceza, o tortura fara sens, o 
absurditate din Evul Mediu. 

Atenuarea sim^urilor duhovnice§ti §i efeminarea 
societa^ii a dus la transformarea oamenilor in ni§te fringe slabe, 
ahtiate dupa placeri carnale, modificate genetic §i 
caracterologic dupa asemanarea poftelor lor. 

Diavolul ne mome§te cu cele mai de ras surogate ale 
desfatarii §i nici macar nu are putere sa ne atraga cu eternitatea 
lor, ci ne minte numai cu o fericire foarte frugala: §i cu toate 
acestea, atat de mult dorim aceasta fericire absoluta, meat 
ajungem sa ne in§elam pe noi inline cu o nalucire de doi bani, 
caci chiar daca ni s-ar oferi un hotel de lux pe o insula exotica, 
§i aceasta ramane tot o iluzie ieftina, mult prea ieftina §i palida, 
desfigurata, a fericirii supreme. 

Sta insa in puterea noastra ca sa ne oprim din acest vis 
satanic, din aceasta iluzie in care intunericul se arata ca 
lumina, §i sa dorim adevarata fericire, adevaratul Paradis. 



II 



Insa realitatea nu este intotdeauna ceea ce pare §i ceea 
ce se prezinta in teorie nu se confunda cu practica, cu adevarul 
din teren, adica din via^a noastra zilnica. 

Cu cat ritmul muncii §i al vie^ii, prin tehnologizare 
excesiva, create mai ame^itor, cu atat mai mult create §i iluzia 
atingerii unor placeri maxime, in mod cu totul paradoxal. 

Dar lucrurile nu sunt fara o legatura logica intre ele. 
Ridicarea tot mai mult a standardului general de via^a §i 
men^inerea ideologizata a unor standarde inalte, aberante, de 
boga^ie sau de frumuse^e cosmetizata, duce la fibrila^ii masive 
in fiin^a interioara a oamenilor si la cre§terea starii de paranoia 
deja instalate in randul societa^ii, unde alienarea psihica §i 
mentala devine o realitate catastrofala, sinonima cu disparrfia 
rela^iilor afective naturale intre oameni, chiar §i la nivelul 
familiei, unde copiii nu mai sunt crescu^i de paring, ci de bone, 
iar batranii sunt institutionaliza^i in azile in care sunt lasa^i sa 
moara singuri. 

Iubirea nu se mai hrane§te din cunoa§terea celui de 
langa tine §i din marturisirea dragostei, prin cuvant §i fapta, ci 



63 



se stinge incet, neobservata de ra^iunea §i de inima noastra ce 
se lasa inghi^ite de un ego tot mai dominant §i mai tiranic. 

Casatoria devine §i ea, din ce in ce mai mult, un 
parteneriat profitabil, in cadrul caruia, fiecare dintre cei doi 
parteneri este independent, „dragostea" rezumandu-se la 
atrac^ie fizica §i la o in^elegere amiabila, la o „asocia^ie" tip 
business, pentru asigurarea succesului in via^a §i in societate. 

Senza^ia ca se indreapta spre atingerea unor standarde 
inalte de viafa, a unei bunastari materiale in stare sa-i satisfaca 
orice placere §i sa-i aplaneze orice nelini§te este cea care il 
determina pe om sa munceasca, sa munceasca mult, chiar §i 
atunci cand vede ca este nedrepta^it sau min^it, de frica de a 
nu-§i pierde locul de munca. 

In loc sa se apropie de boga^ie, de multe ori ajunge sa se 
apropie de limita saraciei. 

Inrolarea in munca, mai ales atunci cand porne§te de la 
dezideratul inavu^irii §i al progresului pe scara sociala, duce la 
formarea unor segmente de populate compacte, cu o norma de 
via^a §i o ideologic comuna, in mare parte creata §i controlata 
de marile corpora^ii care controleaza industria §i comer^ul, in 
folosul carora munce§te o mare masa de oameni, companii 
care pun accentul pe producfie, pe ideea de fericire otyinuta 
prin varietatea §i rafmamentul produselor oferite pe pia^a (de§i 
totul nu este decat o iluzie de varietate §i rafinament, iluzie 
care ascunde, pe deasupra, §i calitatea lor proasta, multiple §i 
complexe aspecte nocive pe care fabrican^ii le cunosc, dar le 
„impacheteaza" frumos). 

Se implementeaza ideea ca e§ti fericit in masura in care 
ai acces tot mai mult la aceste produse §i servicii „de inalta 
calitate". 

La formarea ideologiilor de masa contribuie intr-o 
masura covar§itoare, emisiunile de televiziune, filmele §i 
reclamele publicitare, care au reu§it sa induca foarte adanc in 
con§tiin^a popula^iei ideea ca viafa e unfel de loz in plic, un fel 
de joe de noroc, la care nu se §tie cand s-ar putea sa dai 
lovitura §i sa ajungi fericit, adica foarte bogat, boga^ie de care 
se lipe§te, ca un magnet, succesul erotic (care nu poate fi 
numit dragoste). 

Oamenii astfel indoctrina^i, spera sa se ridice adesea pe 
scara sociala, nu atat prin eforturi proprii masive sau datorita 
unor inzestrari aparte, nici prin mila lui Dumnezeu, ci prin 
imprejurari §i contexte favorabile. 



64 



Consecin^a negativa a implementarii ideologiei 
consumiste e ca po^i sa ramai visand toata via^a sa ^i se 
intample §i \ie un mare „noroc", care sa te „teleporteze" in 
lumea pe care ai ravnit-o, in lumea celor care „au succes in 
via^a". 

De pe urma acestui onirism speculat §i intre^inut de o 
intreaga Industrie specializata in advertising, precum §i de 
industria filmului, profita cei care au interese in manipularea 
maselor §i in transformarea lor in instrumente docile, in unelte 
de munca performante §i profitabile. 

Intre paranteze fie spus, performanta in munca, ca ideal, 
merge mana in mana cu performanta sexuala §i eel care „da 
lovitura" in via^a, ca§tiga §i „lozul eel mare" in materie de 
femei/ barba^i §i de implinire sexuala. 

Biciul dureros al societa^ii sclavagiste, care §tia cum sa 
ob^ina produc^ie maxima de la cei pe care ii oprima, s-a 
transformat intr-un bici aurit, poleit cu vise, insa nu mai pu^in 
dureros §i nemilos, al societa^ii postmoderne, care provoaca 
leziuni spirituale profunde §i adeseori iremediabile, din 
nenorocire, precum frustrarea, stresul, alienarea (afectiva §i 
mentala), panica, singuratatea, depresia, nefericirea, nebunia, 
ura, violen^a etc., ca sa nu mai vorbim de bolile trupe§ti. 

Comportamentul violent, egoist §i mizantrop al 
oamenilor in societate este explicabil prin faptul ca surmenarea 
prelungita, fizica §i psihica, epuizarea mentala (prin 
distragerea aten^iei §i pulverizarea ei in mii de particule- 
centre), stresul aproape insuportabil al viejii in lumea 
postmoderna, din care lipse§te contempla^ia §i re-gandirea de 
sine, duce la formarea unui vid mintal §i afectiv, de care 
demonii profita, ca ni§te parazrfi ce se lipesc cu mare u§urin^a 
de sufletul omului inert la astfel de atacuri, ca de un mediu 
care le devine permeabil, fiind lipsit de orice protec^ie, singurii 
„antiviru§i" fiind rugaciunea, cugetarea la condrfia umana, 
contemplarea tuturor lucrurilor §i fapturilor din lume, pocainja 
§i deschiderea larga a ferestrelor sufletului pentru lumina 
dumnezeiasca. 

Distan^area enorma a omului de Dumnezeu §i Parintele 
lui, duce poate la cea mai mare schizofrenie din istoria 
omenirii §i, in acela§i timp, la cea mai mare distance a 
omului de sine insu§i, la premisa acceptarii denaturalizarii §i a 
dezumanizarii lui masive §i benevole, pana la a crede el insu§i 
despre sine ca nu numai ca nu mai este om, dar nici macar 
animal sau fiin}a, ci un robot oarecare, demn de orice 



65 



manipulare genetica §i psihica, din moment ce nici nu mai se 
pune problema considerarii lui din punct de vedere ontologic §i 
moral. 

Ruperea, ce se vrea definitiva, a rela^iei omului cu 
Dumnezeu are drept urmare irevocabila degradarea omului 
pana la un nivel inconceptibil in nicio alta epoca din istoria 
umanita^ii, prin ingineria genetica, care face din fiin^a umana 
un „obiect" semi-artificial, prin clonare §i prin implantarea in 
corpul sau a unor tehnologii (cipuri, nanoroboti, etc.) destinate 
sa. il transforme intr-un robot manipulabil, intr-o 
stru^ocamila 144 bio-cibernetica. 

Pentru a se atinge acest scop infam insa, omul insu§i 
trebuie sa accepte in mod liber sa fie manipulat intr-o 
asemenea colosala masura, trebuie ca mase mari de oameni sa 
se acomodeze cu ideologia utilitarista §i perfec^ionista §i din ce 
in ce mai mult sa excluda din con§tiin^a lor faptul ca sunt 
creafie a lui Dumnezeu § i ca datoreazd ascultare Facatorului §i 
Mantuitorului lor. 

Fara a exclude con§tiin^a umanitajii sale indumnezeite 
prin har, omul nu poate ajunge la a dori sa se „perfectioneze" 
ca robot cu „puteri" mai mari decat ale omului normal, ceea ce 
reprezinta o demonizare evidenta §i o distorsionare a sensului 
devenirii si desavar§irii sale in viziune cre§tina. 

Demonii se iluzioneaza ca au „puteri" §i celor stapani^i 
de ei le transmit aceea§i utopie §i aceea§i dorin^a nefasta de a 
avea cat mai multe „puteri", de a face lucruri cat mai 
incredibile, spre sporirea parerii de sine. 

Reevaluarea vrajitoriei §i a magiei, oricat de paradoxal 
ar parea, merge mana in mana cu ideea semi-magica a crearii 
mutan^ilor §i cu idealul §tinu;ific al cibernetizarii 145 omului, 
pentru ca toate aceste ma§ina^iuni demonice au acela§i scop: 
de a crea impresia ca omul a fost creat de Dumnezeu slab, 
insufwient de puternic pentru a fi fericit, §i ca el, dracul, 
devine „binefacatorul" sau, pentru ca il ajuta sa capete puteri 
non-umane, superioare, tot felul de „haruri", sa devina o for^a 
„spirituala", a carei maleficiozitate 146 insa este evidenta celor 
care pazesc trezvia ortodoxa. 

„Puterile" demonice, induse fie prin magie, fie prin 
tehnologizare, sau mai bine-zis, prin amandoua caile in acelasi 



144 Aluzie la animalul fabulos parabolic din Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir, 
pe care o gasiti la nivel online aici: 
http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_ieroglific%C4%83. 

145 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cibernetic%C4%83. 

1 O substantivare a adjectivului malefic: http://dexonline.ro/search. php?cuv=malefic. 



66 



timp, nu sunt insa decat naluciri sau desfigurdri infwrdtoare, 
cutremuratoare, ale fiin^ei umane, ale omului caruia Dumnezeu 
i-a spus, ca daca are credinid cat un grdunte de mustar, nimic 
nu ii este lui cu neputintd, nici a muta muntii in mare 147 . 

Marile minuni pe care le-au facut Sfnuii din toate 
timpurile, arata insa ca nu de „puteri" duce lipsa omul pentru a 
fi fericit, ci de dragostea care sa il uneasca cu Dumnezeu §i cu 
to^i oamenii, fra^ii sai §i madulare ale aceluia§i Trup care este 
Biserica. 

Transfigurarea duhovniceasca a omului pe care o 
propovaduie§te Ortodoxia este inlocuita cu „transfigurarea" 
sau desfigurarea, mai bine-zis, a trupului §i a sufletului sau 
(daca transfigurarea duhovniceasca porne§te de la suflet spre 
trup, desfigurarea satanicd porne§te invers, de la trup 
distrugand §i sufletul apoi). 

Fiin^a umana este transformata intr-un monstru care 
ac^ioneaza impotriva firii, iar mintea §i ra^iunea sa devin 
complet „narcotizate", impunandu-se un control deplin asupra 
lor, prin artificializarea §i ideologizarea mediului in care 
traie§te. 

Se preconizeaza, pentru viitor, inchiderea omului intr-un 
^arc tehnologizat la maxim, sa fie claustrat intr-un spa^iu foarte 
redus ca dimensiuni, inconjurat de robo^i §i ma§ini 
„inteligente", din care sa nu aiba nevoie sa iasa afara §i in care 
„sa nu duca lipsa" de nimic. 

Omului i se ingusteaza tot mai mult capacitatea de a ie§i 
in natura, de a deveni contemplativ, de a vedea imensitatea §i 
frumuse^ea crea^iei lui Dumnezeu, lini§tea, isihia ei interioara, 
in contrast cu trepida^ia maladiva a sufletului sau infestat de 
nenumarate boli duhovnice§ti §i mai ales de necredin^a. 

In Japonia au fost proiectate deja a§a-numitele city- 
towers (ora§e-turnuri) 148 , adica ni§te blocuri uria§e, turnuri 
babilonice, in care sa fie inglobate ora§e intregi pe verticals, 
supraetajate, cu tot ce presupune un oras. (construe^ de locuit, 
magazine, trenuri, parcuri, etc.), turnuri din care oamenii sa nu 
aiba nevoie sa iasa afara niciodata. Acest tip de construe^, 
de§i acum par de domeniul SF, se pot extinde pe viitor. 

Pare un scenariu incredibil sj mul^i ani am crezut ca 
scenariile SF nu au nimic de-a face cu realitatea, ci numai cu 



147 A se vedea Mat. 17,20. 



A se vedea: http://www.expo2005.or.jp/en/venue/jz_d.html si aici file video: 
http://www.youtube.com/watch?v=rNgyNe2nQDc (0. 42 minute) 
http://www.youtube.com/watch?v=sTRX4y3Z5iO (2. 10 minute). 



67 



placerea de a fic^iona a unora §i le-am privit cu mare lini§te, ba 
chiar cu amuzament §i interes, considerandu-le ca abera^ii 
„inocente" §i „inofensive". 

Pana cand am in^eles ca ele se bazeaza enorm de mult pe 
inven^ii reale §i preconizari foarte realiste §i veridice ale 
dezvoltarii tehnice §i tehnologice in viitor, ca aceste 
descoperiri in domeniul §tiin^ei §i tehnologiei, destinate sa ne 
schimbe via^a, au fost deja facute, §i se a§teapta numai 
implementarea lor, acomodarea con§tiin^ei noastre cu existen^a 
lor, despre care ni se spune ca ne vor modifica via^a in bine §i 
la care ne uitam fascina^i, ca ni§te copii mici la desene 
animate, dar nu ni se prezinta catu§i de pu^in dezastruoasele 
efecte negative care decurg din introducerea for^ata a noului 
mod de via^a super-cibernetizat, ci vom fi lasa^i sa le traim §i 
sa le descoperim singuri, pe noi inline, prea tarziu. 

Nimeni nu ne prezinta avantajele §i dezavantajele, in 
mod real §i onest, ale acestei „evolutii" sau „emancipari" a 
umanita^ii §i nimeni nu face niciun referendum, pentru a 
intreba popula^ia daca este de acord cu sensul cercetarilor 
§tinnifice, tehnologice §i genetice §i apoi, cu implementarea 
lor in via^a noastra. 

Suntem educa^i sa acceptam „fatalitatea" acestei evolu^ii 
sociale §i istorice, cand de fapt nu este vorba de nicio fatalitate, 
ci de interese, in primul rand interese fmanciare §i de dominare 
colosale. 

Inconjurarea noastra de robo^i §i de computere care „ne 
u§ureaza via^a", precum §i previziunile futuriste ale 
tehnologizarii si cibernetizarii mediului nostru ambiant §i chiar 
ale fiin^ei noastre au o foarte importanta misiune de inoculare 
a ideii de non-umanitate a omului, caruia i se fabrica, odata cu 
el insu§i, o noua ontologie. 

Conducerea omului catre depravare morala §i catre 
satanizare ideologica nu are alt rol decat de a diminua pana la 
a reduce complet sinful transcenden^ei in el, pentru ca atunci i 
se poate spune orice despre el insu§i §i poate fi manipulat 
oricum, transformat intr-un sclav robotizat, intr-o unealta de 
lucru sau chiar intr-o materie oarecare, intr-un produs, a§a cum 
se a^teapta sa fie, spre exemplu, oamenii clonal, transforma^i 
in „depozit" de organe, „uzine" de materii prime organice, 
pentru cei care vor avea nevoie de transplanturi §i care vor 
avea bani ca sa plateasca pentru ele. 

„Paradisul" super-senzual §i erotizat al 
postmodernismului, desfranat §i destrabalat, avand insa 



68 



nenumarate accente de artificialitate avangardiste, se 
transforma treptat intr-un „paradis tehnologic", in care omul 
capata consistent metalului, nu in sens bun, ci in sensul ca 
ajunge sa aiba o con§tiin^a rece si o inima invarto§ata cu 
adevarat ne-umana, plina de cruzime §i de rautate demonica. 

Erotismul care sta acum in central propagandei 
postmoderne, eel ce este acum „cirea§a de pe tort", va deveni 
din ce in ce mai mult o simpla nevoie de a-^i satisface ni§te 
nevoi biologice, pe care le vor putea implini §i ma§inile, dupa 
cum poate lesne constata, inca de pe acum, cineva care 
„rasfoie§te" site-urile pornografice, unde surogatele sexuale 
artificiale §i sexul cu tot felul de aparate §i ma§ini (care sunt 
avataruri domestice sau special constraite cu destina^ie 
sexuala) sunt astfel amplasate incat sa aiba o vizibilitate 
maxima. 

„Bomboana" erotica §i a placerilor exotice, cu care este 
imbiat si ame^it omul postmodern, i§i va atenua treptat 
farmecele, facand loc exploatarii celei mai nemiloase §i mai 
crude a omului, care va constata ca si cele mai elementare §i 
mai fire§ti dorin^e ale fiin^ei sale i-au fost confiscate, pentra a 
fi capturat in cea mai amara robie din istoria umanita^ii. 

Inca de pe acum, rela^iile afective au fost distorsionate 
pana la a transforma sexul intr-un debu§eu pentra nebunia 
ritmului de via^a in care traim, mase intregi de populate §i 
chiar popoare intregi (precum englezii sau japonezii, spre 
exemplu) sufera de insomnie cronica, oamenii nu se mai 
regasesc §i nu mai §tiu in ce direc^ie sa-§i caute salvarea, rata 
sinuciderilor este foarte ridicata, mai ales in statele in care 
„democra|ia" §i „prosperitatea" par a se fi instalat comod. 

Lumea nu s-a trezit inca din halucina^ia pe care o 
traie§te, pentra ca inca nu s-a intors la Dumnezeul sau, pentra 
ca inca mai crede minciuna despre puterea omului de a se 
determina pe sine insu§i sj de a-§i determina singur viitoral. 

Cand aceasta ideologic satanista i§i va fi aratat §i mai 
mult efectele catastrofice pentra fiin^a umana, cand cizma 
„tehnologizata" §i „cibernetizata" a asupririi va apasa pe gatul 
sau atat de tare, incat nici nu va mai putea sa respire §i cand 
masca §tiin^ei §i a culturii ateiste i§i va arata nedisimulat toata 
hido§enia sa, atunci va striga poporal catre Dumnezeul sau pe 
Care L-a uitat acum §i se va intoarce Israel la Dumnezeul 
parin^ilor sai. 

Caci atunci cand trapul este asuprit §i chinuit, se treze§te 
sufletul la via^a §i-§i aduce aminte de libertatea §i de nemurirea 



69 



sa. Iar stapanii gre§esc intotdeauna cand se bazeaza pe 
docilitatea sclavilor lor, caci robia ii face pe ace§tia sa 
con§tientizeze libertatea duhovniceasca pe care o au de la 
Dumnezeu. 

Istoria lumii este istoria ingelarii omului de cdtre 
Satana, dar §i a intoarcerii lui la Dumnezeul sau, dupa chipul 
sj asemanarea Caruia este creat. Cu cat ne trezim §i ne venim 
in fire mai repede, cu atat mai bine pentru soarta noastra in 
ve§nicie. 

Multumesc Parintelui Dorin Picioru§, autorul car^ii (in 
manuscris) Lumea postmodernd §i depersonalizarea omului 149 , 
care mi-a permis prin munca sa de cercetare sa imi formez §i 
sa imi limpezesc aceasta viziune despre lumea de azi. 



149 O gasiti la nivel online acum, pentru download, si anume aici: 
http://bastrix.wordpress.com/2009/10/01/lumea-postmoderna-%C8%99i- 
depersonalizarea-omului/. Ca o anexa a ei este Biblia Satanica, in editia noastra, pe care 
o puteti downloada de aici: http://bastrix.wordpress.com/2009/10/12/biblia-satanica- 
edi%C8%9Bie-exclusiv-online-ro/. 



70 



Prima zi in UE a fast luminoasd 



Anul care a trecut 150 , 2006, am putea spune ca a fost 
insorit, ca Dumnezeu §i Preacurata ne-au daruit un an frumos 
inclusiv din punct de vedere climateric, dupa ce 2005 ne-a 
zguduit cu ploi multe §i inunda^ii in lan{. 

Am privit acest lucru, impreuna cu Parintele Dorin, ca 
pe un dat al Providen^ei dumnezeie§ti, ca pe o mare purtare de 
grija a lui Dumnezeu pentru noi. 

Nu am putut sa nu observam ca prima zi a lui 2007 a 
fost o zi cu soare, o zi de primavara afara, dar §i cu mult har in 
sufletele naostre, cu o bucurie prin care credem ca Dumnezeu 
ne-a dat semn sa nadajduim. 

La 1 ianuarie 2007 am intrat in Europa. Din ceea ce am 
citit pana acum, multe pronosticuri facute de oamenii 
credincio§i sunt sumbre. 

Mul^i anali§ti, inclusiv ortodoc§i, avertizeaza asupra 
faptului ca privim cu prea mult idealism spre Europa, ca 
politicienii europeni sunt nemilosi §i politica Europei este 
secularistd §i atee pana in maduva oaselor. 

Ba chiam am intalnit avertismente dintre cele mai 
alarmiste cu privire la viitorul Bisericii noastre, venind chiar 
din partea unor teologi §i jurnali§ti ortodoc§i sau din partea 
unor voci cu mare rezonan^a in cultura romaneasca, care §i-au 
asumat Ortodoxia, precum este domnul H. R. Patapievici 151 . 

Primul sentiment este de bucurie la vederea faptului ca 
oamenii reac^ioneaza, tind sa se apere, vor sa treaga semnale 
de alarma cu privire la cele ce nu sunt bune in Europa: 
inseamna ca le pasa. 

Al doilea sentiment este insa ca ne punem prea multe 
intrebari, vrem sa rezolvam toate problemele deodata, vrem ca 
Biserica Ortodoxa sa iasa imediat triumfdtoare din contactul 
cu bastionul ateismului care este Europa, inca de pe vremea lui 
Voltaire 152 , a lui Diderot 153 , a lui Spinoza 154 . 

Consideram insa ca, daca Dumnezeu a vrut sa marim 
randurile in Europa, noi, romanii §i fra^ii no§tri bulgari, 



150 Articol din data de 8 ianuarie 2007. Romania a intrat in spatiul Uniunii Europene la 
1 ianuarie 2007. 

151 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici. 

152 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 

153 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot. 

154 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza. 



71 



alaturandu-ne grecilor, care erau acolo mai de mult, inseamna 
ca lucrurile au un rost §i un sens dumnezeiesc. 

Personal, a§tept ca §i Serbia §i celelalte ^ari ortodoxe din 
fosta Iugoslavie sa-§i vindece dureroasele rani ale razboiului §i 
sa vina alaturi de noi, precum §i fra^ii no§tri de peste Prut §i 
(de ce nu?) Ucraina, Bielorusia §i Rusia. 

Viitorul este unul pe care pronosticurile nu-1 pot detecta, 
pentru ca el este in mainile lui Dumnezeu. 

Deocamdata, ni se pare ca glasurile ortodoxe sunt 
subversive §i catacombale - ca mod de exprimare intr-un 
ambient mediatic dominat de politica furibunda consumista, de 
hedonism §i de filosofia materialists - chiar in propria ^ara, in 
care Ortodoxia este religie naiionala. 

Intrand in Europa, nu facem decat sa prelungim 
catacombele credinjei noastre ortodoxe (inclusiv prin bloguri!) 
in Europa, sa erodam fundable ateismului turnate odata cu 
Revolufia franceza, de§i sapaturile acestor fundatii au inceput 
in Renastere §i s-au adancit prin Umanism. 

§i apropo de umanism). Observam cu multa bucurie ca 
apararea dreptului la identitate ortodoxa duce, in mediile 
culturale romane§ti, la dezavuarea filosofiei umaniste §i a 
mo§tenirii ideologice renascentiste, de la care a inceput raul, 
dar care, pana de curand, erau considerate valori §i virtu^i 
culturale tabu. 

Jarile vest-europene (ca §i America, de altfel), incearca 
sa ne predea sentimentul stabilitafii lor de neclintit §i al 
invincibilitafii politicii §i filosofiei lor capitalist-ateiste, insa 
ele insele sunt subminate din interior, de glasurile unor 
comunita^i pe care noi nu le auzim prea bine §i nu le prea 
cunoa§tem in acest moment, dar le vom percepe in curand. 

Comunita^ile magrebiene din Franca, precum §i cele 
indo-pakistaneze din Anglia (predominant musulmane) nu s-au 
putut integra nu numai din punct de vedere economic, dar mai 
ales din punct de vedere cultural, pentru ca nu s-au aliniat 
ateismului impus ca politica de stat §i „culturii" consumiste, 
fara valori morale stabile. 

Aminti^i-va anii '90, cand ni se cerea imperios sa ne 
integram ^iganii! Aminti^i-va cum era cand orice critica sau 
observa^ie venita din Vest ne facea sa plecam ochii de rusjne §i 
sa ne credem ultimii oameni de pe pamant! 

Faptul ca astazi ripostam, denun^am impostura §i 
ipocrizia „moralei" occidentale, ne afirmam cu tarie trecutul §i 
tradi^iile, nu mai ro§im §i nu ne mai lasam calca^i in picioare, 



72 



este o mare victorie. Atunci nu aveam curaj sa zicem nimic, 
pentru ca §tiam ca apararea noastra va provoca §i mai mult 
aruncarea cu pietre in noi. 

Altfel vom purta dialogul cu Europa insa, cand vom fi 
pe picior de egalitate. Descoperirea §i bucuria noastra a fost, 
in aceste zile, ca romanii ard de nerabdare sa se afirme, sa 
strige ca sunt romdni §i sa trdiascd dupd credinfa si obiceiul 
lor. Integrarea in UE a rede§teptat credinia §i patriotismul din 
noi! 

Cel mai esen^ial este faptul ca, cu cat primejdia care ne 
pa§te e mai mare, cu atat ne trezim mai mult, iar semnalul 
trezirii e un indemn haric §i nu o iniiiativd a noastra, ci o 
in^iativa de la Dumnezeu care ne mi§ca inimile spre a fi mai 
curajo§i, spre a ne intoarce la propovaduirea adevarului Sau in 
lume. 



73 



Intre aberatie si intoleranta infilosofie 



It 



Acest articol 155 este o continuare a celui cuprins intre 
paginile 51-58 ale acestei carti. 



Articolul d-lui Sorin Lavric, Filosofia ca act de 
credinta, din nr. 11/ 2006 al revistei Idei in dialog a starnit 
reac^ii diferite. 

Noi am luat atitudine pe blog, pentru a atrage atentia ca 
nu ne recunoastem in ceea ce crede domnia sa ca ar fi 
sentimentele unui cre§tin atunci cand citeste Scripturile Sfinte 
si nici nu identificam credinta noastra cu seducfia puterii ci, 
dimpotriva, avem sa ne asteptam numai la atitudini ostile din 
partea puterii lumesti si a curentelor care sunt la putere in 
lume. 

Nici bransa filosofilor nu a stat cu mainile in san, 
nepasatoare, in fatl a ceea ce domniile lor catalogheaza ca o 
atitudine iconoclasta a filosofului Sorin Lavric in fa|a unei 
intregi istorii a filosofiei, incepand de la Aristotel si pana la 
Hegel. 

In consecnrfa, in numarul urmator al revistei, d-1 §tefan 
Vianu ia atitudine {Filozofia §i revolta omului de azi), intr- 
un mod in care, in opinia noastra, ii jigneste inteligen^a d-lui 
Lavric, oferindu-i definrfii filosofice la modul pedagogic eel 
mai pueril si mai pedant cu putin^a. 

Nu vrem sa re^inem decat un singur lucru din acest 
articol, anume dovada pe care autorul sau o aduce in spiritul 
instituirii filosofiei ca adevar obiectiv, nu numai ca adevar al 
mintii umane imaginative, cum sus^ine d-1 Lavric (afirma^ie cu 
care suntem si noi de acord); prin urmare, spune d-1 Vianu: 



155 Articolul a fost editat la nivel online pe data de 19 ianuarie 2007. 

156 A se vedea: http://www.humanitas.ro/stefan-vianu. 



74 



„cum au ajuns marii filozofi sa insure mii de pagini de 
nonsensuri crezand ca spun ceva?" 157 . 

In virtutea acestei intrebari esen^iale, pe care dansul a 
subliniat-o in articol, domnia sa ar trebui ca sa citeasca alte mii 
de pagini din al^i mii de autori din alte zeci de domenii §i sa 
renun^e la filosofie, daca simplul fapt de a scrie mii de pagini 
te face infailibil la non-sens. 

Mai mult decat atat, daca noi, ortodoc§ii, venim §i 
aducem argumentul miilor §i milioanelor de pagini de teologie 
sau morald ortodoxa (din care mai mult de jumatate s-au 
pierdut), scrise de Sfin^ii sj teologii ortodoc§i, singura reac^ie 
cu care am fi trata^i ar fi sa ni se rddd in nas. Numai Sfantului 
Fotie eel Mare 158 (sec. X), spre exemplu, i s-au ars de catre 
inamicii sai, 8 saci de scrieri! 

In fine, in numarul curent al revistei Idei in dialog, 
ambii filosofi i§i reitereaza punctul de vedere, continuand 
disputa. 

Ceea ce a in^eles d-1 Sorin Lavric, anume faptul ca 
gandirea este preponderent imaginativa §i ca este bombardata 
de „sugestionari psihice", la care reactioneaza pozitiv sau 
negativ §i, prin urmare, nu se vede nicaieri libertate deplina, nu 
este decat definiiia omului cdzut, a omului lipsit de orice 
transcendent, care nu are niciun instrument" interior de 
masurare a adevarului din lucruri, care merge adulmecand 
mirosul „puterii" §i al „seductiei" in ceea ce i se prezinta drept 
veritabil in aceasta lume. 

D-1 Lavric nici nu §tie ca ceea ce afirma dansul despre 
sine nu este decat confirmarea, portretul pe care Biserica il 
face de milenii omului cdzut din Rai §i care e amagit de diavoli 
in fel §i chip, mai ales prin gandurile §i imaginable pe care 
ace§tia i le insufla sj tocmai de aceea rugdeiunea minfii sau 
rugdeiunea cu mintea in inimd are drept scop cura^irea minfii 
de ganduri patima§e §i a sufletului de patimi. 

D-1 Lavric spune ca nu crede in Dumnezeu „pentru 
simplul fapt ca nu am nicio dovada ca, undeva in realitate, ar 
exista ceva purtand numele acesta" („Filosofia de amvon" 159 ). 

Insa Dumnezeu e foarte „palpabil" in Biserica, unde noi 
Ii mancam adesea Preasfantul Trup §i Preacuratul Sange §i ne 
unim cu El, iar prezen^a Lui in suflet este inconfundabila §i 



157 Idem, p. 20. 

158 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Fotie_cel_Mare. 

159 Idem, p. 27. 



75 



incomparabila cu orice experien^a §i cu orice bucurie 
omeneasca. 

D-l §tefan Vianu replica, dar replica domniei sale se 
men^ine dezamagitor in acela§i cadru ideologic sec („Ce e brut 
nu e (neaparat) bun"). 

D-l Vianu ii preda d-lui Lavric, din nou, pe un ton de 
superioritate filosofica, ni§te no^iuni absolut elementare, care 
pot fi contestate §i de un student oarecare. 

Elementaritatea §i banalitatea explica^iilor dumnealui, 
de§i cu preten^ii mari, nu au darul sa lamureasca pe nimeni, 
nici pe colegul sau de breasla §i nici pe noi. 

Am dat insa peste o fraza care, in ciuda a tot ceea ce 
vrea sa afirme d-l Vianu in articolul sau, nu face decat sa ii dea 
suta la suta dreptate d-lui Lavric: 

„Din fericire exista §i azi un alt mod de a intra in contact 
cu operele filozofilor decat stearpa exegeza; mai exista oameni 
care dovedesc prin scrisul §i cuvantul lor ca aceasta discipline 
este pentru ei ceva viu. Ace§ti truditori considera ca zecile de 
mii de ore consacrate lecturii operelor filozofice §i medita^iei 
nu sunt timp pierdut. Prin meditate con^inutul acestor opere 
devine carne din carnea lor" 160 . 

Repet, prin urmare, daca noi, ca ortodoc§i, am prezenta 
acela§i argument, d-l Vianu probabil ca §i-ar astupa urechile. 

Surprinzator insa, pentru a-§i dovedi abnega^ia sa pentru 
filosofie, totala sa daruire, d-l Vianu incearca sa ne convinga 
folosind o expresie biblica. 

Dar daca noi ii spunem, domniei sale §i intregii tagme 
filosofice, ca prin rugaciune, Spovedanie, Imparta§anie, prin 
citirea Scripturilor Sfinte §i prin trairea in ritm liturgic a vie^ii 
ne sim^im vii, devenim „carne din carnea" lui Hristos, ca cei 
pe care El ii face madulare vii ale Trupului Sau Viu, de ce nu 
ne cred? 

De ce e mai nobil sa devii „carne din carnea" ideilor 
filosofice, un trap cu abstrac^iunile mentale, decat un trap cu 
Hristos, Dumnezeu-omul? 

Prin aceste afirma^ii insa d-l Vianu nu face decat sa-i 
dea dreptate d-lui Lavric, in afirma^iile acestuia ca filosofia nu 
este decat o credinla, o op^iune de a crede in altceva decat in 
Dumnezeu. 

Ignorarea §i dispre^uirea cre§tinismului insa nu ne mai 
mini, intr-o societate moderna §i postmoderna in care, a§a cum 
constata d-l H. R. Patapievici in articolul sau de pe ultima 

160 Idem, p. 28. 



76 



pagina, ,,ura fa^a de cretinism, exprimata prin liberta^ile pe 
care ni le luam impotriva tradi^iei lui, a devenit aproape unicul 
con^inut spiritual al modernita^ii noastre". 



77 



Poezia sfinteniei intrece poezia lumii, de§i 
amdndoud se revarsd de la Dumnezeu 




Vom ilustra 161 cele ce vrem sa spunem astazi, cu un citat 
din opera Sfantului loan Gura de Aur (traducerea din 
Comentariu la Faptele Sfiniilor Apostoli ne apar^ine): 

„Dar sufletul celui sfant este ca piscul unui munte, cu 
aerul sau curat, cu dulcea sa stralucire a luminii, cu apele sale 
izvorand limpezi, cu multimea florilor care te incanta, pe cand 
poienile primavaratice §i paji§tile se imbraca cu ve§mant din 
copacei si flori §i clipesc in caderi de ape repezi. §i daca vreun 
sunet se aude aici, este unul dulce, facut astfel incat sa 
mangaie urechea cu o mare desfatare. 

Caci fie pasarile ciripind se suie pe varfurile de pe 
crengile copacilor ramuro§i, fie greierii, privighetorile §i 
randunelele, amestecandu-§i glasurile intr-o dulce armonie, 
impreuna canta un fel de muzica simfonica; fie zefirul mi§ca 
frunzele cu ginga§ie §i pare ca fluiera inceti§or printre acele 
brazilor, o adiere ce seamana adesea cu aria lebedei. 

§i trandafirii, violetele §i alte flori, leganandu-se lin §i 
valurindu-se intunecos, seamana intocmai cu marea cand se 
mi§ca de valuri gingas. unduitoare. 

§i multe pot fi asemanarile pe care le poate gasi cineva. 

Astfel, daca un om se uita la trandafiri, poate sa i§i 
inchipuie ca zare§te in ei curcubeul; in violete, valurile marii; 
in florile [albastre] de liliac, cerul. 

Dar nu numai spectacolul §i contemplarea lui in sine 
produc desfatarea celui care prive§te un asemenea peisaj, ci in 
insu§i trupul sau el simte o inviorare, o prospe^ime care il face 
sa simta ca respira liber, astfel incat se crede a fi mai degraba 
in cer decat pepdmdnt. 

Mai mult, mai este §i un alt fel de sunet, cand paraul 
dintr-un munte prapastios, care isj croie§te singur drum prin 



161 Un articol din 9 februarie 2007. 



78 



valcele, plescaie inceti§or trecand peste patul sau de prundi§, 
cu un §ipot care se stinge, alinator, §i astfel ne odihne§te 
sufletul §i ne bucura sim^irile, §i repede ne trage ochii la sine 
mangaierea molatica a somnului. 

A^i ascultat aceste descrieri cu placere §i poate ca v-au 
facut sa va indragosti^i de pustietate. Dar cu mult mai dulce 
decat aceasta pustietate este sufletul celui indelung patimitor. 

Caci nu de dragul de a descrie o poiana §i nici de dragul 
de a-mi face cunoscuta maiestria limbii, am aratat aceasta 
asemanare, ci scopul a fost acela ca, vazand cat de mare este 
desfatarea ce rasare din indelunga patimire [a raului], §i cum, 
vorbind cu un om mult patimitor, cineva poate fi cu mult mai 
desfatat si mai ca§tigat decat de vederea unor astfel de locuri, 
voi sa urma^i unui astfel de om. 

Fiindca acolo unde nici macar o mica urma de rautate nu 
razbate dintr-un asemenea suflet, ci numai blande^e §i cuvinte 
minunate, in care i§i afla asemanare ginga§ia dulce a zefirului, 
unde §i rugaciunile cele staruitoare, dezbracate de orice 
mandrie, se aseamana cu pasarile cantatoare zburand spre 
inal^imi: cu cat nu se afla acolo ceva cu mult mai bun decat 
toate acestea? 

Caci nu trupul este racorit de adierea dulce a cuvantului, 
nu, ci acesta invioreaza sufletele noastre incinse §i parjolite [de 
patimi]". 

Vedem ca sufletul celui impacat cu Dumnezeu este 
lini§tit, este in el insu§i un Paradis. Raiul este in sufletul lui, 
mai inainte de a fi mutat de Dumnezeu in Rai. 

Sufletul celui care §i-a sfin^it via^a prin multa patimire a 
tuturor relelor este mai dulce §i mai desfatator decat pustiul, 
pentru ca lini§tirea nu tine de un loc anume, ci pustiul unde ne 
lini§tim este acolo unde ni Se face cunoscut Dumnezeu §i 
dragostea Lui pentru noi. 

Iar daca pustiul acesta se arata noua sub forma unui 
Sfant, a unui Inva^ator duhovnicesc, care ni-L arata pe 
Dumnezeu eel mai bine pentru ochii no§tri, atunci acesta este 
pustiul unde trebuie sa ne nevoim, adica langa Sfantul pe care 
ni 1-a descoperit Dumnezeu, chiar daca ar fi in mijlocul unui 
ora§. Cred ca pot sa in^eleg §i astfel cele spuse de Sfantul loan. 

Transfigurarea sufletului §i transformarea lui intr-un rai 
a carui vedere ne aduce o mare desfatare §i un nespus de mare 
folos duhovnicesc, se face prin chinuri §i prin multa patimire, 
prin indelunga rabdare a raului sj a suferin^elor, cu mul^umire 
§i prin lupta apriga cu patimile, prin razboiul nevazut. 



79 



Noua ne place sa ne desfatam de o astfel de vedere 
duhovniceasca, de intalnirea cu Sfin^ii lui Dumnezeu, care sa 
ne aline sufletele §i sa ni le umple de mireasma Duhului Sfant, 
a§a cum nicio mireasma a florilor sau a aerului curat nu poate 
face, dar trebuie ca, indragostindu-ne de aceasta vedere dulce 
sa §i urmam aceea§i cale, a multei patimiri §i a multei 
nevoinje, interioare mai ales, pentru a ajunge sa raspandim §i 
noi macar pu^in din aceasta mireasma §i a scapa de duhoarea 
pacatului, de zgomotul asurzitor al patimilor din noi care sunt 
ca un oras in miscare. 

Insa eel care s-a lini§tit este ca un varf de munte chiar §i 
in mijlocul ora§ului §i nu il tulbura zarva patimilor celorlalfi §i 
nici cea a demonilor care vor sa-1 distraga §i sa-1 infrico§eze, 
pentru ca inima lui e rapita tot timpul de dorul lui Dumnezeu. 

Omul patima§, chiar §i atunci cand crede despre sine ca 
e un om bland §i care nu face rau altora (§i auzim adesea 
aceasta afirma^ie din partea multora: de ce sa ma due la 
Biserica, dacd n-amfdeut rau la nimeni si nu am de ce sa ma 
pocdiesc?), in sinea sa este un om clocotitor de mdnie §i de 
dorinfd de rdzbunare, pe care insa nu le pune in practica 
pentru a nu-§i periclita statutul social §i astfel crede despre sine 
ca este un om care nu rdspldteste rdul cu rau. 

De aceasta manie §i ura nu putem scapa deceit luptand 
impotriva patimilor §i iubind pe Hristos, altfel ni se pare ca 
facem binele, cand, de fapt, binele acesta este profund interesat 
§i fara niciun fundament afectiv autentic. 

O foarte mare minciuna §i in§elare demonica a societa^ii 
umane, de cateva secole bune incoace, proclamata ca adevar 
incepand cu Rena§terea §i intarita in Romantism, este aceea de 
a sus^ine ca omul poate fi bun si poate face binele si fara 
Dumnezeu, ca bundtatea omului tine defirea si de constituiia 
lui cu totul independent de credinia lui si de relafia lui cu 
Dumnezeu. 

Din cauza acestei idei adanc inradacinate, prin care 
oamenii cred ca pot fi buni de la ei m§i§i, ca sunt buni §i nu le 
mai trebuie nimic, mul^i nu il cauta pe Dumnezeu §i nici nu 
in^eleg la ce le-ar folosi aflarea Lui. 

In acest timp, sufletul celui indelung patimitor, care se 
face, prin cuvintele lui, priveli§te celui turmentat de patimi, il 
ru§ineaza pe acesta din urma §i face sa taca vorbare^ele patimi 
dinlauntrul sau, in fa^a lini§tii dumnezeie§ti §i a frumuse^ii 
morale §i spirituale a aceluia. 



80 



De aceea, mul^i nu ne dam seama, dar sa §tim ca atunci 
cand un om ne smere§te prin taria cuvintelor sale §i inal^imea 
sa duhovniceasca, cuceritoare, inseamna ca a §i suferit mult, a 
patimit indelung, chiar daca nu s-a vazut de catre noi sau noi 
nu cunoa§tem trecutul sau prea bine. 

Sufletul celui mult patimitor este §i mult in^elegator §i 
rabdator cu ceilarfi, de aceea este bland §i duios, dar noi nu 
m^elegem prea bine ca blande^ea §i duio§ia lui vin din 
chinurile §i patimirile indurate §i din multa suferin^a. 

In alta ordine de idei, de cate ori nu am fost inva^i la 
§coala ca infwrarea in fa}a frumuseiii este numai apanajul 
artistilor, ca arti§tii sunt „inventatorii" unor stari poetice, ai 
unor trairi neobi§nuite? 

De cate ori am citit descrieri de natura asemanatoare in 
lecturile care ni s-au recomandat (sau pe care le-am intreprins 
din proprie ini^iativa) §i am fost lasa^i sa in^elegem ca in epoca 
moderna oamenii au capatat „brusc" aceasta sensibilitate 
creatoare? 

Din textele moderne §i chiar postmoderne, care nu fac 
decat sa copieze sau sa remodeleze o in^elegere straveche a 
frumuseiii cu care Dumnezeu a impodobit lumea, care nu fac 
decat sa preia o sensibilitate cre§tina (inclusiv in sensul atribuit 
de Tertulian, in care sentimentul drept si frumos, adevarat 
crestin, este omniprezent in intreaga istorie a umanita^ii) la tot 
ce este frumos in natura §i in lume, din aceste texte lipse§te 
insa fmalitatea sensului acestui tablou in Dumnezeu. 

Sensibilitatea poetica este un mare dar dumnezeiesc, 
pentru ca oamenii sa sesizeze dragostea Sa. Sfantul loan trece 
de la compara^ia sufletului cucernic cu inal^imea unui munte, 
la realitatea contemplarii unui peisaj de natura care te poate 
umple de frumuse^e §i de har, pentru ca Dumnezeu nu ii 
daruie§te omului numai incdntare esteticd prin frumuse^ea cu 
care a impodobit pamantul, ci §i liniste interioard §i simfirea 
abundenfei harului Sau care umple toate. 

„Din Duhul Sfant izvorasc izvoarele harului, care adapa 
toata faptura, spre rodire de via^a", spune un antifon, o cantare 
bisericeasca. 

Fiecare suflet este inzestrat cu sensibilitate poetica, cu 
putin^a de a se infiora in fa^a frumuseiii cutremuratoare a 
lumii, a naturii, pentru ca prin aceasta cutremurare sa ajunga la 
cunoa§terea mare^iei lui Dumnezeu. 

„Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu §i facerea 
mainilor Lui o veste§te taria" (Ps. 18, 1; ed. BOR 2001). 



81 



Fericitul Porfirie Bairaktaris 162 spunea ca Sfinfii au 
suflete poetice §i ca sufletele grosolane, care nu sunt 
impresionate in fa^a frumusetii, nu se pot apropia de 
Dumnezeu: 

„Toate imprejurul nostru sunt picaturi care izvorasc din 
iubirea lui Dumnezeu. Cele insufletite §i cele neinsufletite, §i 
plantele §i animalele, §i pasarile, §i mun^ii, §i marile, §i 
apusurile de soare, §i cerul instelat. 

Sunt micile iubiri prin mijlocirea carora ajungem la 
iubirea cea mare, la Hristos. (...) 

Ca sa devina cineva crestin trebuie sa aiba suflet poetic, 
trebuie sa fie poet. Hristos nu voie§te langa el sufletele 
«grosolane». 

Cre§tinul, chiar §i numai cand iube§te, este poet, petrece 
in poezie. Inimile poetice imbnui^eaza iubirea, o a§aza 
inlauntrul lor, o simt in adancuri" 163 . 

Ceva foarte asemanator afirma §i Fericitul Paisie 
Aghioritul 164 . 

Fericitul nostru Parinte Nicolae Steinhardt spunea §i el: 

„Orice opera de arta autentica sta sub semnul unui duh 
iubitor de oameni. Orice opera de arta autentica e un imn de 
slava a crea^iei. Departe de a porni de la demonism, arta e un 
mijloc de inal^are a sufletului §i un izvor de bucurie curata §i 
nobila". §i adauga ca „Ii place lui Hristos sa se faca presim^it 
copiilor §i poeiilor''' . 

In fine, in Ortodoxia pentru postmodernisti, Parintele 
Savatie Ba§tovoi identifica in Sf. Scriptura momentul aparrfiei 
artei in lume: 

„Atunci cand se construia Templul din vremea lui 
Moise, Dumnezeu S-a facut auzit §i a zis: «Iata, am dat har §i 
pricepere lui Be^alael ca sa sape in lemn §i in aur» §i alte 
insu§iri pe care le enumera Dumnezeu, daruite lui Be^alael 
pentru infrumusetarea, impodobirea Templului. 

Aici asistam chiar la intrarea artei in via^a omului de 
dupa cadere. Intrarea frumosului material in via^a omului. 



A se vedea: http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-porfirie-bairaktaris- 
grecia-96288.html. 

i<53 ***jY e vorbegte parintele Porfirie, trad, din limba greaca de Ierom. Evloghie 
Munteanu, Ed. Bunavestire, Galafi, 2003, p. 359-360. 
164 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 

N.ficolae] Steinhardt, Primejdia marturisirii (Convorbiri cu loan Pintea), Ed. Dacia, 
Cluj-Napoca, 1993, p. 57, 83. 

Despre sine aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt si aici gasiti unb blog 
dedicat siesi: http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/. 



82 



Acest frumos exterior vine sa inlocuiasca golul care a 
aparut in via^a noastra de la momentul divor^ului nostru de 
Dumnezeu. 

S-a golit sufletul nostru de frumos, de adevar, de 
absolut. §i Dumnezeu face acest pogoramant §i-i daruie§te 
omului arta, care este, desigur, inferioara culmilor spirituale pe 
care le-a cunoscut Adam in Rai, dar care este un vehicul ce ne 
apropie, ne duce pana la ultimul stadiu al intalnirii noastre cu 
Dumnezeu, pe care insa va trebui sa-1 abandonam. 

Arta, in drumul nostru catre Dumnezeu, seamana cu 
autobuzul care duce la o manastire situata in munte. El ne duce 
pana la poalele muntelui, dar mai departe el nu mai poate 

55 166 

urea... 

Mai multa poezie decat in Sfanta Scriptura, in cuvintele 
insuflate de Duhul Sfant, nu se gase§te nicaieri pe pamant, in 
nicio carte. Iar dupa aceasta, adevarate revarsari de frumuse^e 
§i de poezie aflam in textele Sfin^ilor Paring. 

Autorii clasici ai literaturii universale au avut o 
intemeiata cunoa§tere a Scripturii §i a teologiei creatine (chiar 
daca eretica, in Apus, dupa 1054 d. Hr.), care a constituit 
elementul formativ esen^ial al sensibilita^ii europene. 

In textele lor, ei au deviat de la sensul teologic al acestei 
sensibilita^i, pe care au coborat-o la nivel pur uman, lipsit de 
transcendent §i din care au pastrat elementele exterioare, 
legate de expresivitate. 

Tradi^ia culturii porne§te de la valorificarea in sens 
unilateral, strict orizontal, a frumuse^ii folosite drept fa^ada, 
din care a fost „golit" interiorul de har §i careia i se „interzice" 
recuperarea in ve§nicie, perspectiva nestricaciunii. 



Monah Savatie (Bastovoi), Ortodoxia pentru postmodernisti. In intrebdri si 
rdspunsuri, Ed. Marineasa, Timisoara, 2001, p. 45. Despre sine, pe blogul sau: 
http://savatie.wordpress.com/about/. 



83 



Amenintarea fricii 




Fericitul, Parintele nostru 167 , Nicolae Steinhard a batut 
foarte mult moneda, in cartile sale, pe atragerea atentiei asupra 
a doua patimi mari, foarte mari, care indeobste nici nu sunt 
luate in considerare ca atare: prostia si frica. 

Despre prima dintre ele nu-mi propun sa. vorbesc nimic 
acum, ci doar sa spun cateva cuvinte despre cea de-a doua. 

In ce le priveste insa pe amandoua, cuvintele Fericitului 
Nicolae de la Rohia sunt foarte bine venite pentru cei care 
sufera de aceste patimi si vor sa lupte impotriva lor. Si imi 
permit sa spun ca multi suferim, greu de tot, de ele, mai ales in 
ziua de astazi. 

Vorbind despre ele, Fericitul Nicolae le aseza, cu o 
intelepciune si o limpezime duhovniceasca aparte, in categoria 
celor mai grele patimi. El insusi s-a luptat cu ele si le-a biruit, 
pe prima prin multa citire si cugetare si pe a doua prin 
acceptarea cumplitei detentii comuniste. 

Despre aceasta frica teribila, pe care a trebuit sa si-o 
invinga, avea sa spuna mai tarziu, citand din Apocalipsa, ca ea 
este prima dintre pacate care impiedica intrarea in Imparatia 
lui Dumnezeu, mai inainte de curvie, crima si alte pacate grele 
(Apoc. 21, 8: „Iar partea celor frico§i §i necredincio^i §i 
spurca^i §i uciga§i §i desfrana^i §i fermecatori §i inchinatori de 
idoli si a tuturor celor mincino^i este in iezerul care arde, cu 
foe §i cu pucioasa, care este moartea a doua".). 

Imi amintesc acum si de o rugaciune a Sfantului Efrem 
Sirul 168 (cred ca nu ma insel ca a sa este) in care se spune: 

„Doamne, izbaveste-ma de frica cea care cumplit ma 
tiraniseste ziua si noaptea" si in multe rugaciuni ortodoxe se 
cere izbavirea de frica adusa in suflet de demoni. 

In Psaltire frica este condamnata ca nelegitima, caci se 
spune: „Acolo s-au temut de frica, unde nu este frica, caci 
Dumnezeu este cu neamul dreptilor" (Ps. 13, 5); „Pe Domnul 



167 Articol din data de 7 martie 2007. 



Despre sine aici: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul. 



84 



nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frica unde nu era frica, 
ca Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ru§inatu- 
s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (52, 6) si „Domnul este 
luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? 
Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?" 
(Ps. 26, 1-2). 

Frica si timorarea noastra in fata oamenilor sau a 
demonilor in asa masura, incat sa ne faca sa renuntam la a mai 
fi oameni sinceri si corecti si la a mai face binele, alegand in 
schimb ascunderea, inchiderea in sine, deghizarea 
sentimentelor, cameleonismul social, minciuna si dedublarea 
cotidiana sunt, prin urmare, sever osandite de Dumnezeu. 

In acelasi timp, frica este o patima grea, care cere de la 
noi multe rugaciuni si umilinta inaintea lui Dumnezeu pentru a 
scapa de ea. 

Vizitele la psiholog sau la psihiatru si tratamentele 
psihiatrice nu fac decat sa o amelioreze putin sau sa te faca sa 
te minti singur ca nu mai ai aceasta boala, daca te indopi cu 
antidepresive sau cu alte pilule. 

Exista frici si frici: frica de hoti si frica de penibil, frica 
de moarte si frica de a nu fi dat afara de la serviciu, frica de 
oamenii barfitori si frica de non-sens sau de obsesii, frica de 
asteroizi sau de catastrofe si frica de intuneric, frica de boli si 

5 1 5 

suferinte si frica de vrajitori, demoni sau de Judecata. 

Niciuna din aceste frici nu este buna daca te lasi coplesit 
de ea, paralizat, timorat in tot timpul, fara sa cauti un raspuns 
si fara sa lupti ca sa o depasesti, fara sa fie insotita de pocainta 
adevarata, care atrage iertarea lui Dumnezeu si scoate frica 
afara din inima. Pentru ca frica este adesea legata cu mandria, 
frivolitatea si necredinta. 

In fiecare moment se pot ivi ocazii care cer sa-ti 
depasesti frica prin credinta: poti sa ramai blocat in lift, sa se 
strice metroul intre statii sau sa ia foe, sa te ameninte cineva 

5 1 5 

fara motiv, sa se manie seful si sa vrea brusc sa te dea afara, sa 

1 5 5 1 

fii nevoit sa te intorci pe intuneric acasa pe strazi laturalnice, 
sa-ti moara cineva drag sau sa ramai singur, etc., etc. Toate 
sunt incercari care asteapta de la noi rugaciune cu nadejde. 

O mare frica ne-o indue in suflet pacatele noastre, 
fauritoare de obsesii si de frici fara numar, dar si a unei stari 

5 ? 3 

generale de incertitudine, de negura interioara, de teroare 
permanenta si „inexplicabila". 

Cind intervine acesta frica semi-permanenta sau 
permanenta, dezlegarea ei se gaseste in cercetarea de sine si 



85 



descoperirea lucrurilor cu care maniem pe Dumnezeu, chiar 
daca noua ni se pare ca nu facem pacate mari. 

Prin aceasta se arata insa fata de noi si mila lui 

5 5 

Dumnezeu, pentru ca dorinta de a iesi de sub imperiul fricii si 
al terorii demonice sub care stam, ne indeamna sa cautam 
salvare la Dumnezeu, la Biserica, la stabilirea unei relatii cu 
Dumnezeu care sa aduca in noi harul si sa puna pe fuga dracii. 

Vorbesc despre frica nu ca una care am scapat de ea, ci 
ca una care inca am multe de patimit de pe urma ei. 

Din frageda copilarie mi-a ramas in minte o intamplare 
cu resorturi demonice, o aparitie stranie, iar apoi, in copilarie 
si adolescenta eram foarte usor de timorat. 

5 5 5 

De-abia cand, tarziu, m-am intors la Biserica (la 18 ani) 
am inceput cu adevarat sa lupt impotriva acestei patimi, iar 
Fericitul Nicolae Steinhard a fost primul care mi-a deschis 
ochii spre a privi cu seriozitate aceasta patima. 



86 



A avea un rol in viata 




Motto: Ceea ce vrei tu de la tine insuti este cu mult mai 
mult decdt ceea ce iti cer altii: ei vor sd joci un rol, tu vrei sd 
scrii opiesa. Constantin Noica (citat din memorie). 



A dori sa joci 169 un rol in viata trebuie sa inceapa cu a 
dori sa cunosti cine si ce esti tu ca om, cu adevarat, ce te 
implineste ca fiinta spirituals, pentru a-ti acorda mai apoi rolul 
din viata cu implinirea personala, pentru ca rolul pe care il joci 
in societate sa nu intre in conflict cu dorinta de a-ti sfinti viata, 
de a te indumnezei printr-o viata de pocainta. 

Daca vreau sa traiesc crestineste, nu mai vreau sa traiesc 
viata altcuiva. Si spun aceasta pentru ca demonii vin la noi 
numai ca sa ne inculce ideea ca noi suntem altii decat suntem, 
ca suntem nebuni, pacatosi, animale, razvratiti, ucigasi, 
aventurieri. 

Dorul de Dumnezeu inseamna dorul de ingenuitate si de 
naturalete, dorul de a dezbraca toate aceste camasi succesive 
pe care le imbracam in viata, ca oameni patimasi, de a lepada 
toate scenariile care ne fac sa jucam un rol la un moment dat si 
apoi sa ne schimbam masca, in functie de situatie. Rolul 
implinitor al omului este acela de fiinta duhovniceasca si de 
slujitor al lui Dumnezeu, impreuna cu Ingerii. 

Chiar si atunci cand in sufletul tau detesti toate mastile, 
chiar si cand esti o expozitie de sentimente pe dinafara, iar 
inauntrul tau e liniste, smerenie si rugaciune, chiar si asa te 
ajunge uneori greata, lehamitea de aceasta parada exterioara 
obositoare pentru inima care vrea sa se odihneasca in odihna ei 
cea adevarata si implinitoare. 

Am citit in carti, am auzit despre si am vazut batrani 
care doresc cu seninatate sa moara, care au inteles de la sine ca 
s-a terminat periplul de imagini pamantesti, ca ele nu mai au 
rost, ca e vremea sa se mute la singura si adevarata noastra 



169 Un articol din 22 martie 2007. 



87 



patrie, cea cereasca, din care omul este si doar in care se simte 
bine. 

Cred ca Dumnezeu asteapta ca un Multmilostiv ca sa 
ajungem cat mai mult la aceasta concluzie in sufletul nostru, ca 
sa ne dezlipim inima cat mai mult de cinematograrul vietii 
acesteia, ca de un film pe care te-ai saturat sa-1 tot vezi si pe 
care, cu cat il vezi mai mult, cu atat ii gasesti mai multe 
cusururi. 

Asa se intampla si cu noi, oamenii, care, cu cat petrecem 
mai mult timp pe pamant, cu atat mai mult intelegem 
imperfectiunile acestei vieti si pacatele si viciile noastre 
adanci. 

Ca sa aflam cine suntem noi insine, ca oameni (fiinte 
umane), dar si fiecare in parte, ca personalitati deosebite si 
unice, trebuie sa intrebam de aceasta pe Facatorul nostru, nu 
gandurile noastre, pe Cel ce stie despre noi mai multe decat 
noi insine, Care ne-a gandit din vesnicie, ne-a zidit oasele si tot 
launtrul nostru si cunoaste adancul sufletelor si al inimilor 

5 5 5 

noastre, Care stie si sfarsitul nostru, fara ca prin asta sa ne 
sileasca la a face ceva ce nu vrem. 

Prin tot ce facem pe pamant ne pregatim pentru 
despdrtirea de pamant. Esentialul este sa intelegi ca viata 
aceasta este un scurt intermezzo si sa te desparti de ea fara 
pareri de rau. 

Iar ca sa n-ai pareri de rau dupa viata, trebuie neaparat 
sa intelegi si sa simti, sa simti mai ales, ca acest fel de 

5 C 5 5 ~ 5 ? 

existenta ti-a devenit impropriu si sa te bucuri sa te muti intr-o 
alta existenta de care te-ai atasat deja, pe care harul ti-a dat sa 
o adulmeci si pe care o doresti ca pe o padure pe care o 
presimti dupa fosnetul copacilor, in timp ce te apropii. 

Insa preschimbarile acestea se produc in timp. Trairea 
crestina inseamna innoire continua, schimbare perpetua de 
orizonturi interioare, de perspective. 

Pe cat teatrul de afara, din lume, se ofileste in ochii tai, 
pe cat realitatea obiectuala devine tot mai repetitiva, tot mai 
nesurprinzatoare, pe atat scena interioara devine tot mai 
animata, mai captivanta, acea scena in care joci rolul celui care 
esti tu cu adevarat, in care te dezbraci de masti, te privesti 
dincolo de patimi, care ti-au servit drept oglinzi deformatoare 
pana de curand. 

Parafrazandu-1 pe Eminescu, ochiul inchis afara, 
inauntru se desteapta. Ochiul odata inchis pentru desertaciunea 
vietii, care nu mai tresare exaltat de vederile cele trecatoare, se 



88 



deschide inauntru, cu uimire si bucurie, spre o lume cu mult 
mai bogata, din ce in ce mai mult si din ce in ce mai definitiv. 



89 



Mai multefeluri de a scrie 



1 70 

Exista mai multe feluri de a scrie. Unii scriu pu^in §i 
cizeleaza textul la nesfar§it. Dar in felul acesta mesajul i§i 
pierde unitatea de gandire §i de sim^ire, pentru ca e scris in 
etape §i inse§i gandurile omului penduleaza de la un lucru la 
altul, chiar daca pare ca le uneste un subiect comun. 

Astfel nu ai sentimentul ca cele scrise te implinesc, i|i 
unifica mintea §i \\\ aduna inima intr-un singur sentiment ci, 
dimpotriva, ca te disipeaza §i i|i atomizeaza gandurile. Insa 
acesta este un model impus de literature, mai ales. 

In comparable cu acest mod de a concepe scrisul, textele 
Sfnuilor Paring, necizelate de 10 ori, scrise dintr-o suflare, te 
prind §i te absorb cu totul in unitatea lor de iubire, in vapaia 
marturisirii lor, incat nici nu mai po^i sa te mai gande§ti la stil 
in timp ce cite§ti, ci doar la starlit po^i eventual sa \\\ dai 
seama de stilul intregului, de§i adancul cuvintelor e eel care te 
cople§e§te §i ramane in inima ta. 

Vapaia gandirii lor sfinte, te inconjoara §i te patrunde, 
firul cugetarii dumnezeie§ti nu te mai lasa decat sa cobori cu 
mintea in inima §i nu sa te ui^i la amanunte de suprafa^a. 

Fa^a de cei care scriu pu^in §i fasoneaza mult, al^ii scriu 
mult §i nu se mai uita la stil. In^eleg ca au ceva de deliberat, 
ceva de cugetat §i de aprofundat sau de transmis altora, in^eleg 
ca trebuie sa scrie neincetat, pentru ca sa discearna §i mai bine 
lucrurile §i pentru ca sa prinda in foaie 0,1% din gandurile lor, 
de§i scrierile par foarte multe. Nu sunt mul^i ca ace§tia. Unul 

171 

dintre ei a fost Mircea Eliade . 

Undeva, inca tanar fiind, marturise ca i§i citea articolele 
proprii din reviste cu creionul in mana, ca pe textele altcuiva §i 
era §i el surprins de cele ce afla, ca §i cum n-ar fi fost articolele 
lui, caci intre timp uitase ceea ce scrisese, de multa munca pe 
care o desfa§ura neincetat citind §i scriind. 

Scrisul este o necesitate nu numai pentru scriitori, dar 
asta nu ne spune nimeni. Scrisul mult n-ar trebuie sa fie o 
profesie, ca §i cititul mult, ci o preocupare cat mai deasa a 
fiecaruia dintre noi. 

Ortodoxia cere oameni care sa judece adevarul 
milimetric dar §i holistic, care sa departajeze adevarul de 
minciuna atat in ce prive§te sfanta teologie, cat §i in ce prive§te 



170 Un articol din 28 mai 2007. 

171 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 



90 



ascunzi§urile §i adancimile propriilor inimi: adancimi de 
negrait §i intr-un caz §i in altul. 

Scrisul ar trebui sa fie o ocupa^ie de capetenie pentru a 
ne cunoa§te pe noi inline, cine suntem §i cat §tim, cat suntem 
de pacato§i §i ce gandim §i sim^im zilnic. 

Unii Paring duhovnice§ti recomanda cu caldura 
ucenicilor §i credincio§ilor pe care ii indruma sa aiba jurnale 
personale in care sa noteze tot ceea ce cred ca este important. 

Jurnalul duhovnicesc ortodox, chiar §i nepublicat, ar 
trebui sa fie o realitate cotidiana. Exigence rugaciunii 
ortodoxe isihaste si ale nevoin^ei ortodoxe, precum §i 
intimizarea cu teologia ortodoxa ne cer sa ajungem la 
despar^irea dintre adevar §i inseldciune, iar scrisul este o 
verifware a noastra permanenta. 

Departajarea adevarului de minciuna nu este un lucru 
u§or §i adesea eroarea pe care n-o sesizeaza mintea se vede 
mai bine pe foaie. Sau pe net. 

In comparable cu Parintele Dorin, care a scris enorm, 
nici eu nu am scris foarte mult, inclusiv pagini personale, insa 
dau marturie ca atunci cand mai recitesc unele pagini imi dau 
seama ca nu mai {in minte nimic §i ca, daca nu le scriam, nici 
nu erau §anse sa-mi mai amintesc vreodata ceva. 

In concluzie, apologia de pe acest blog 172 , a scrisului 
personal §i mult, fara rafmari succesive ale stilului, care insa 
secatuiesc esen^a de gandire §i de sim^ire, este una care are o 
experien^a semnificativa in spate, in acest domeniu, care §tie 
ca scrisul face bine, smere§te §i lumineaza, atunci cand e 
practicat cu onestitate §i cu sete de in^elepciune §i de 
cunoa§tere, stand cu umilin^a inaintea lui Dumnezeu. 

Scriind mult, nu mai ai senza^ia ca ai scris sau ai facut 
un lucru mare, pentru ca ajungi sa ui^i ce ai scris, inevitabil, 
dupa cum ui^i cine ai fost §i ce ai facut ieri sau acum doua zile 
sau acum un an. 

Mul^i nu scriu mult, ci pu^in, §tiut fiind faptul ca tacerea 
te face filosof iar scrisul minimal §i distilat te face publicabil 
§i bun de laudat. 

Insa tocmai scrisul mult te face Mircea Eliade, 

1 7^ 1 74. 1 7S 

Eminescu , loan Gum de Aur sau Serafim Rose . 



Autoarea se refera la Mogul principal al platformei Teologie pentru azi: 
http://bastrix.wordpress.com/. 

173 Un sait dedicat siesi: http://www.mihaieminescu.eu/. 

174 Un blog despre sine si opera sa: http://www.ioanguradeaur.ro/. 

175 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose. 



91 



De ce „obsesia postmodernd a demitizarii" ii 
afecteazd pe ortodoc§i, dar nu §ipe eterodoc§i? 



■ x 

x n - 





E o intrebare legitima 176 , cred eu, pe care nu mi-am pus- 
o prima data astazi. Dimpotriva, ea a revenit, dureros, in 
mintea mea, ori de cate ori am citit car^i §i articole publicate de 
eterodoc§i (nu neaparat clerici sau teologi), in care ace§tia erau 
extrem de reveren^io§i fa^a de propria tradnie, de ierarhia §i de 
valorile in care credeau dan§ii, §i ii comparam in sinea mea cu 
exagerarile demitizante ale ortodoc§ilor no§tri, oameni de 
cultura sau chiar din arealul Bisericii noastre. 

A§a incat intotdeauna m-a durut aceasta constatare: de§i 
to^i, §i ortodoc§i §i neortodoc§i, ne aflam in aceea§i lume 
secularizata §i postmoderna, care i§i afirma sus §i tare ca 
principiu destructurarea oricarei gandiri §i a oricarui reflex 
traditional §i evacuarea istoriei pe canalul de scurgere, de ce 
atunci, numai ortodoc§ii sunt cei care pun in practica §i iau in 
serios aceasta experien^a ideologica automutilanta, pentru a se 
sincroniza (nenorocita sincronizarea asta!) cu prezentul, iar 
eterodoc§ii se manifesta in continuare ca in lumea lor 
tradi^ionala? 

Cel pu^in in scris §i in atitudinile publice, eterodoc§ii nu 
au darul de a se autodinamita, de a-§i asasina tradi^ia §i ierarhia 
a§a cum il au ortodoc§ii. 



176 Un articol din 14 ianuarie 2008. 



92 



Sa fie un ceva romanesc, un duh de autodenigrare, pe 
care, intr-un articol anterior, il sesizam a fi relevat inca de 
Letopiseful lui Grigore Ureche? 

Adica din secolele XVI-XVII, cand primii carturari 
romani au inceput sa studieze in strainatate §i sa vina de acolo 
cu ideea de a-§i bate joe de lipsurile poporului lor, mai mult 
sau mai pmin obiective. 

Unii ca Grigore Ureche 177 (ca sa nu mai vorbesc de 

1 78 

interpolator^ sai abjec^i!) sau Dimitrie Cantemir (care 1-a 

1 7Q 

indignat pe Noica , pentru autocritica neamului sau, prea 
relaxatd in fa^a occidentalilor) s-au raliat acestui curent, insa 
Ortodoxia era inca destul de puternica §i vie, inclusiv in 
con§tiin^ele acestora, ca aceasta sa devina un fenomen major. 

1 SO i o i 

Aljii, ca Miron Costin sau Constantin Cantacuzino , 
nu s-au raliat. 

Epoca pa§optista a adus insa un entuziasm §i un 
ata§ament bulversant, nascut peste noapte, fa^a de valorile 
sociale §i culturale occidentale, mai ales franceze. 

Tinerii, aristocrat (fii de boieri) sau nu, romani, ie§rfi 
peste grani^a cu scopul de a studia in strainatate (dar §i de a 
voiaja in libertate) s-au intors acasa cu o dragoste subitd de tot 
ce se gasea dincolo §i nu se gasea aid §i un dispret satanic fa^a 
de tot ce era romanesc §i ortodox §i nu era specific 
Occidentului. 

Eminescu e un caz aproape singular de om care §i-a 
pastrat fierbinte iubirea de ^ara §i de tradi^ia ei §i el este eel 
care semnaleaza, peste tot in opera sa, trddarea fa^a de neamul 
lor a celor care se due in Occident §i se intorc cu aere de 
intelectuali: Ce au scos din voi Apusul, cand nimic nu e de 
scos? 182 (ca sa citez doar un vers dintr-o lunga pledoarie 
eminesciana de acest fel). 

Impresia mea e ca ne lupta din rasputeri, §i nu de azi, de 
ieri, ni§te demoni care s-au specializat in a-i determina pe 
ortodoc§i sa se subestimeze §i sa-§i faca permanent autocritica, 
tocmai cand e vorba de valorile lor autentice §i fara sa puna 
nimic in schimbul a ceea ce denigreaza, in timp ce pe 



77 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche. 

78 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 

79 Constantin Noica. 

80 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 

81 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_stolnicul. 

82 Un vers din Scrisoarea HI, prezenta la nivel online aici: 
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.php. 



93 



eterodocsi ii vezi laudandu-se neincetat cu tot ceea ce le 
apar^ine, cu tot ceea ce fac, cu tot ceea ce vine de la ei. 

Am citit recent un articol in ultimul numar al revistei 
Idei in dialog, al doamnei Tereza-Brandusa Palade 183 , care este 
romano-catolica, un articol intitulat Curajul de a gdndi pdnd la 
capat. Care mi-a produs, pentru a mia oara, reflectii pe aceasta 
tenia. §i nu neaparat prin subiectul abordat de domnia sa, pe 
care nu inten^ionez sa il discut, ci prin atitudine. 

Am privit comparativ si retrospectiv textele publicate, 
aici sau in alta parte, de ortodocsii nostri si nu mi-a placut 
concluzia. 

Caci concluzia este ca ai nostri nu stiu decat sa ddrdme, 
sa se autoddrdme (fiindca cine mai esti tu, daca singur \\i 
spulberi temelia?), in timp ce credinciosii altor confesiuni nici 
nu fac altceva decat sa se afirme si sa se puna in valoare, cu 
tot ceea ce considera ca este reprezentativ in ierarhia, in 
doctrina si in tradi^ia lor. 

Doamna Palade este Doctor in Filozofie si nu ii este 
rusine sa fie catolicd, in timp ce filozofii nostri si intelectualii 
academici, in mare parte, nu stiu unde sa se ascunda ca nu 
cumva sa rezulte ca sunt habotnici ortodocsi. 

Aproape toate varfurile universitare ale filosofilor si 
litera^ilor nostri sunt niste atei declarafi, niste luptatori in mod 
deschis impotriva credin^ei si a Ortodoxiei. 

Dar chiar si atunci cand nu vorbim de asemenea cazuri 
conflictuale cu credin^a, oamenii nostri de cultura ortodocsi se 
sfiesc sa fie ortodocsi pdnd la capat, se tern de catalogari si de 
etichete care sa-i caracterizeze religios, ocolesc punerea pe 
tapet cu claritate a unor adevaruri ortodoxe, chiar si atunci 
cand cred in ele. 

§i eu cunosc, personal, cazuri destule, ca sa nu mai 
vorbesc de cele care se fac evidente din modul scrierii. 

Doamna Palade vorbeste la superlativ despre „Sfdntul 

1 Sd 

Toma" (Toma d'Aquino) , citeaza din papa loan Paul al II- 

1 SS 

lea pentru a-1 combate pe Sorin Lavric, din Hans Urs von 

1 Rft 1 87 

Balthasar si din Conciliul II Vatican . 

§i parca am o presim^ire ca nu o s-o considere nimeni 
habotnicd. Cand eu am scris un articol polemic, ca raspuns, 



183 Articolele sale in Idei in dialog: 



http://www.ideiindialog.ro/autor_45/tereza_brandusa_palade.html. 

184 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 

185 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. 

186 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hans_Urs_von_Balthasar. 

187 Idem: http://www.intratext.com/IXT/RUM0006/. 



94 



domnului Lavric, folosind tot la fel, argumente religioase, doar 
ca ortodoxe, m-am trezit bombardatd de tinerii filosofi online, 
cu comentarii care mai de care mai amabile la adresa 
neputiniei mele de a ma extrage unei viziuni religioase asupra 
subiectului. 

Atat de amabile, meat pe cele mai multe nu le-am putut 
modera favorabil si le-am sters. §i cele care au trecut, totu§i, §i 
au fost publicate, sunt o dovada palpabila de toleranfd fatl de 
optiunea noastra. 

Insa apropo de „Sfdntul Toma "...Acesta apare in 
scrierile oamenilor de cultura de confesiune catolica, cu 
aceasta denumire, in mod permanent. 

§i la fel toti pe care biserica catolica ii considera drept 
sfinfi, dar pe care Ortodoxia nu ii recunoa§te ca atare: Tereza 
d'Aquila, loan al Crucii, etc. 

Iar cei ce nu sunt sfinfi dar apartin traditiei catolice, sunt 
ridicati in slavi fara drept de apel. Un ata§ament care pare 
multora indiscutabil (§i nu doar in cazul catolicilor), dar 
care. . .este interzis §i absurd cand e vorba de ortodocsi. 

Mai mult decat atat, am regasit in cartile §i articolele 
unor autori ortodocsi romani (unii chiar necredincio§i!), 
particula sfdntul adaugata lui Toma d'Aquino, in timp ce 

1 88 

Sfantul Vasile eel Mare era doar Vasile eel Mare, Sfantul 
loan Gura de Aur, doar loan Hrisostom, sqq. 

Imi amintesc §i de vizita de anul trecut a unui primar 
german §i a altor oficialita^i importante la Sibiu, da, de anul 
trecut, cand Sibiul a fost capitald europeand (am vazut la tv). 

§i unde crede^i ca s-au oprit prima data §i eel mai mult 
oficialita^ile germane? La primaria Sibiului? Va in§ela^i!... 

Nu la primdrie, ci la biserica evanghelicd, unde au 
adastat indelung §i au tinut discursuri lungi, amintind despre 
valorile protestante §i tradi^iile locale ale popula^iei protestante 
(de parca ortodocsii se evaporaserd), in timp ce la primarie s- 
au oprit vreo cateva minute. 

Daca se ducea Videanu 189 sau un alt primar roman in 
Occident §i in loc sa se opreasca la primaria ora§ului, se ducea 
la Biserica Ortodoxa. . .atunci sa fi vazut scandal in presa! 

Asta da subiect care sa faca deliciul lui Cristian Tudor 
Popescu 190 §i a altor fdtuce 191 demne sa judece fanatismul xrnui 
astfel de (virtual) primar roman. 



188 Un sait dedicat siesi: http://www.sfantulvasilecelmare.info/. 

189 Adriean Videanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adriean_Videanu. 

190 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Tudor_Popescu. 



95 



Mai pot curge multe pagini pe aceasta tenia, dar ne 
oprim aici. Pana unde merge denigrarea de sine §i urafaid de 
istoria §i tradifia propriel Uneori: neinchipuit de departe. 



191 Conform apelativului ironic, la adresa jurnalistelor neprofesioniste, al lui Ion 



Cristoiu. 

Aici gasiti articolele sale din Jurnalul National: 

http://www.jurnalul.ro/cautare/autor/ion-cristoiu-7.html. 



96 



Perceperea dureroasa a timpului 



Din felul in care privim 192 realitatea §i lumea noastra in 
copilarie §i adolescent, in comparable cu perspectivele 
maturita^ii, se vede treaba ca firea noastra nu iube§te 
animozitatea prefacerii vremurilor. 

Nu §tiu prea bine, in acest moment, daca nostalgiile care 
ne apuca uneori privind inspre trecut, nu sunt legate §i de 
faptul ca odinioara nu aveam percep^ia pierderilor ireparabile, 
care acum a devenit irepresibila. 

Nostalgia care ne doboara, confine multe date ale 
trecutului, pe care creierul nostru nu le mai proceseaza in 
detaliu, dar care se topesc in pasta afectivita^ii ca intr-un tablou 
culorile calde. 

Datele reale pe care le acumulam de-a lungul vie^ii, nici 
nu mai suntem in stare, poate, cu maxima precizie, sa le mai 
descoperim selectiv §i sa le mai analizam concret. 

Vremea lui Ceasescu §i vremea comunismului nu e 
frumoasa, pentru mul^i, doar din cauza lui Ceau§escu, 
„tatucul" ce avea grija locurilor de munca pentru fiecare §i a 
por^iei de mancare, ci pentru ca e vremea in care am trait noi, 
in care am copilarit, am iubit, am facut copii sau ne-am 
intemeiat o familie. 

Daca nu avem perspectiva universalita^ii cronologice, 
cadem in ispita de a amesteca nivelele de con§tiin^a §i a ne 
reprezenta o epoca de tiranie drept o perioada frumoasa de 
existen|a. 

Daca, in schimb, pe noi ne apuca crizele de con^tiin^a 
sau durerile §i necazurile cele mai mari intr-o vreme pa§nica §i 
prospera pentru majoritatea oamenilor, e sigur ca nu vom 
putea expune decat o memorialistica inecata in valurile negre 
ale amintirilor. 

Insa, de cele mai multe ori, constatam ca eel mai 
zdrobitor lucru, mai greu decat experien^ele cele mai grele, 
este acela de a te sim^i constatativ, inexpresiv sau prea pu^in 
expresiv in fa^a implacabilului, care te love§te chiar §i fara sa 
te loveasca nimic. 

A constata ca lucrurile tree, se due ca stralucirea soarelui 
pe suprafa^a marii, devine in tine o nostalgie, sentimentul unei 
necunoscute ontologice. 



192 Un articol din 10 decembrie 2006. 



97 



Peisajele exterioare se prelungesc §i se confimda cu 
peisajele interioare ale sentimentelor §i ale gandurilor, datele 
percep^iei empirice cu rezultatele proceselor de filtrare a 
realita^ii §i cu rafmarile decantarilor intelectuale zilnice, incat, 
de§i un tablou de van Gogh 193 nu se confimda cu un camp de 
floarea soarelui sau cu un cer instelat §i niciun om viu cu norul 
unui sentiment, nici chioraitul ma^elor cu foamea gandului, cu 
toate acestea, ele se combina in noi, iar la sfar§itul tuturor 
analizelor §i a tuturor prefacerilor, ne vedem ca suntem suma a 
tot ceea ce traim, ca apa vie^ii prin care trecem nu ne lasa 
uscaji. 

Sentimentul trecerii vine treptat, dupa ce in fiin^a 
noastra incep sa se inmagazineze lucrurile vie^ii ca ni§te haine 
vechi, cu care nu §tii ce sa mai faci, sa le arunci sau sa le 
pastrezi, din care nu te isterizeaza culoarea moliilor, ci dilema. 

Greutatea sta in faptul ca nu po^i §i nu vrei sa arunci o 
amintire ca pe o lada veche, ca pe un cufar cu toale demodate, 
ca o iubire din trecut nu se demodeaza in fiin^a ta §i nu se 
supune legilor deteriorante ale materiei, ca nu po^i sa renegi 
ceea ce e§ti §i ca trebuie sa te asumi chiar §i atunci cand l\\ 
vine sa urli la ceasul singurata^ii cu tine insu^i, mai rau ca un 
lup, vazand ca te-ai sim^i mai bine in mijlocul pustiului sau al 
padurii salbatice, decat in mijlocul con§tiinJei tale agresive, 
agasante, feroce, insetate de sangele tau amestecat cu dureri 
cadaverice. 

Realitatea vine sa ne inve^e ca totul e trecator. Apa 
Dambovrfei curge ca §i apa lui Heraclit 194 . Verdele frunzelor 
ne izbe§te cu o adiere de durere care se transforma in torentele 
nefericirilor §i ale nemultumirilor nerezolvate. 

Copiii mici, in cruzimea varstei lor, se joaca razand in 
parcuri si zambesc vie^ii fara sa in^eleaga ca parin^ii lor ii 
privesc cu neincredere, cu deziluzionare obiectiva, cu gelozie, 
pentru ca pe ei a inceput, de ceva vreme, sa-i doara 
indeterminarea, ne§tiim;a, nefiin^a proprie sau, altfel spus, 
plaga neantului nevindecata in fiin^a lor §i manifestata ca 
pacate ingropate in sine. 

Realitatea empirica vine cu ce are ea: fugit ireparabile 

. 195 

tempus . 

Iar omul nu mai in^elege nimic, pentru ca in planul vie^ii 
sale interioare, timpul nu fuge nicaieri, timpul se acumuleaza. 



193 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_van_Gogh. 

194 Heraclit din Efes: http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclit. 
Expresie latina: timpul zboara in mod iremediabil. 



98 



In sine insu§i omul percepe doua realita^i complet 
diferite: una care il someaza sa recunoasca faptul ca se 
preschimba §i moare, impreuna cu ambin^a vie^ii sale, §i alta 
care il terorizeaza cu nemurirea sa, cu nedestramarea a ceea ce 
este, a ceea ce a devenit prin acumularea lucrurilor despre care 
a crezut ca tree §i nu se mai intorc niciodata. 

Daca a vrut sa fie hot §i a crezut ca apele timpului spala 
nesinceritatea lui, atunci e silit sa constate ca amprentele hoiiei 
s-au intiparit §i il caracterizeaza la fel de mult ca §i amprentele 
genetice. 

Inconsecven^a constatarilor noastre introspective nu face 
decat sa adauge perdele de intuneric peste dosarele multelor 
noastre crime clasate, aruncate in sertarele con^tikrfei, pe care 
nu mai vrem sa le mai redeschidem. 

To^i avem in con^tiin^ele noastre arhive CNSAS 
enorme 196 , necercetate, filme §i microfilme ale deraierilor 
morale, pana la cele milimicronice 197 , pe care nu vrem sa le 
rasfoim cu ochii min^ii. 

Una peste alta, pentru ca e toamna, nu pot sa-mi reprim 
amintirea ca frunzele moarte snopite de vant aveau un alt gust 
pe vremea lui Ceau§escu 198 . 

Dar nu din cauza lui Ceausescu. Atunci strazile pe care 
le strabateam erau mai pu^in maturate §i toamna imi aducea 
dureri de carne smulsa, impresia ca ma impra§tii §i ca iubirea 
mea ramane in oameni pe care, nu §tiu de ce, nu eram sigura ca 
aveam sa ii mai regasesc, vedeam cum ii pierd, cum se 
indeparteaza ca un peisaj oarecare pe care il la§i in urma. 

Iar azi ma doare toamai neperimarea lor, consistent 
agasanta a vie^ii lor in via^a mea, mai ales acolo unde n-as. mai 
vrea nicio persistent de acest fel. 

Impreuna cu cele doua realita^i de care am vorbit mai 
devreme, exista o a treia realitate, a imuabilului inefabil haric, 
singurul care ne poate scapa de apele mor^ii §i ale nemuririi 
nedorite, care gesteaza apele timpului in acela§i sens de 
primordiala iubire. 

Interferen^a lui in spa^iul interior §i exterior al vremii 
vremuite §i contorizate insuportabil de biata noastra fiin^a, ne 
deschide o a treia dimensiune, a ve§niciei netraite inca, 



196 Aluzie la fondul de dosare, ale fostei Securitati comuniste, de aici: 
http://www.cnsas.ro/. 

197 Milimicronul reprezinta a mia parte dintr-un micron. Iar micronul reprezinta a mia 
parte dintr-un milimetru. 

198 Nicolae Ceausescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ceau%C5%9Fescu. 



99 



ininteligibile §i inimaginabile, care ne usuca in sfar§it lacrimile 
§i sudorile grele ale durerilor. 

Insa pentru har nu avem percepiie, organ al 
transcenderrfei, pentru ca toata fiin^a noastra este un astfel de 
organ, un ochi avid de zorii ve§niciei, o sete de ordine fericita 
in dulapul sufleturui, din care sa nu mai fie nevoie sa aruncam 
bluza stramta a iubirii decolorate cu care nu ne putem prezenta 
la recep^ii mondene sau chilo^ii sexy ai min^ii dezavuate de 
lini§tea adanca a lepadarii de sine. 



100 



Rememordri 



Moartea trecea 199 , cu cai masca^i, ca in cantec, prin fa^a 
por^ii. Auzeam fanfara care, in ora§ul 200 in care am copilarit, 
era nelipsita de la mor^i §i alergam la poarta, caci drumul 
ducea cu consecven^a, de la Biserica Sfanta Vineri, de langa 
noi, spre cimitir. 

Aruncam o ocheada plina de frica la chipul palid din 
sicriu, care se vedea prin geamul de la dric. Alb, prea alb. 
Uneori cenu§iu, cu un nas mare. 

Contactul cu moartea pasagerd prin fa^a por^ii noastre 
m-a facut sa privesc cu al^i ochi oamenii vii, pe nesim^ite. 

Am plans moartea bunicii mele 201 cu mult inainte ca ea 
sa se petreaca §i fara ca sa existe inca semne vadite ale unui 
final de existen^a pamanteana, pentru ca aveam sentimentul 
morfii viu in mine. 

Odata m-am oprit in fa^a por^ii casei, cum faceam de 
multe alte ori, §i am constatat cu durere ca va veni o zi in care 
nu-mi va mai deschide nimeni. §i a venit acea zi! Insa am 
plans §i m-am indurerat pentru aceste momente mai mult 
inainte ca ele sa se produca, decat dupa. 

Batranii mai ales, in hainele lor vechi, ponosite, 
demodate, mi se pare ca imbraca, inca de pe acum, ve§mintele 
moriii. Cei muncrfi, osteni^i, pe care via^a i-a incercat mult, cu 
trupul uscat §i u§or ca o lumanare, imi par ca incep sa se 
patrunda de transfigurare, ca striga sa lepede hainele invechite 
ale trupului. 

Fiecare cred ca avem in inima icoanele unor oameni 
ne§th4i de ahii, prin care, la un moment dat, ne-a zambit insa§i 
icoana lui Dumnezeu. 

O astfel de icoana in copilaria mea s-a numit fata Maria. 
Ce-a§ putea spune ca o deosebe§te de toate celelalte persoane 
pe care le-am intalnit atunci? Rational gandind, nimic. 

Avea insa un fel de a ne vorbi noua, copiilor, un fel de a 
ne aduce daruri, prajiturele §i bomboane, §i de a ni le da, 
incomparabil. 

Raspandea lumina. Astazi a§ putea spune, fara sa 
gre§esc, ca ne umplea inima de har. 



199 Un articol din 10 decembrie 2006. 

200 Rosiorii de Vede (Teleorman): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C5%9Fiorii_de_Vede. 

201 Maria Voivozeanu, nascuta Stanescu, mama soacrei mele. Iar pe bunicul doamnei 
preotese, din partea mamei, il chema Constantin Voivozeanu. 



101 



Venirea ei la noi era o bucurie de nedescris. Alergam 
strigand: A venit fafa Maria! A venit fafa Maria! Nimeni 
altcineva nu mai scotea bucuria din noi a§a cum o facea ea. 

O singura data am fost la ea acasa, impreuna cu mamaia. 
Era singura, vaduva. Nu-mi amintesc detalii din locuin^a ei, 
dar imi amintesc uluirea pe care am avut-o sa intalnesc cea mai 
sclipitoare cura^enie in casu^a ei modesta, in camaru^a ei, 
frumuse^ea unei curajenii care a ramas un reper al con§tiin^ei 
pentru mine, pana in ziua de astazi. 

Sunt sigura insa acum ca harul se adauga la curafia 
reala care domnea acolo, o facea sa straluceasca §i mai mult in 
ochii mei, pentru ca nicaieri in alta parte nu am mai trait 
aceasta impresie. 

Nu §tiu nimic din via^a ei, decat ca a murit singura, 
pentru ca era certata cu rudele ei. Habar nu am cum a trait. 

Intr-o zi a trecut un cunoscut prin fa^a por^ii §i ne-a 
strigat ca a murit, ca sa §tim. N-am fost la inmormantare. §tiu 
insa ca mi-a lasat o amintire plina de duio§ie in inima, 
inconfundabila. 

Am intalnit §i la Parintele Savatie o astfel de evocare, 
a unui om care i-a marcat prin bunatate copilaria (chiar daca el 
parea sa fi avut oarecare pacate), iar Parintele Dorin mi-a 
povestit tot la fel, despre un om care 1-a impresionat profund, 
cu detalii care m-au mi§cat pana la lacrimi. 

De aceea am spus la inceput ca tind sa cred ca fiecare 
din noi am avut parte de o persoana trimisa de Dumnezeu, 
care sa ne impresioneze profund prin umanitate, care sa ne 
pregateasca - fara ca sa §tim - pentru credin^a §i pentru iertare, 
prin predica pildei iubirii lor. 

I-am pus pe ace§ti oameni la pomelnic, pentru ca era eel 
mai firesc gest cu putin^a, cu atat mai mult cu cat ei sunt foarte 
vii in pomelnicul inimilor noastre, in care icoana lor respira 
neincetat. 

Insa am sentimentul rugaciunii reciproce, cand 
rememorez lucrurile, al scufundarii in acel adanc al inimii de 
la nivelul caruia nu se intrevede nicio ruptura, niciun hiatus 
intre vii §i morfi, intre prezent §i ve§nicie. 



202 Bastovoi. 

203 Piciorus. 



102 



Lumina Una 



Auzim la Sfanta Slujba 204 a Vecerniei 205 intotdeauna 

, , • 206 

mmunatul lmn : 

Lumina Una a Sfintei Slave a Tatalui ceresc Celui fdra 
de moarte, Celui Sfdnt §i Fericit, Iisuse Hristoase, venind la 
apusul soarelui, vazdnd lumina cea de seard, lauddm pe Tatdl 
§i pe Fiul §i pe Sfdntul Duh, Dumnezeu; vrednic e§ti in toatd 
vremea afi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel 
ce dai viafd, pentru aceasta lumea Te slave§te. 

Suntem in momentul in care vedem lumina blanda a 
inserarii, in care geana de lumina se pleaca incet spre a se 
inchide. 

Suntem la momentul inserarii §i in curand ne vom afla 
pe pragul patului, ca un exercrfiu al mortii pe care il facem in 
fiecare zi {pare nu imi va fi acest pat groapd? - zicem la 
rugaciunea inainte de culcare). 

§i ce vedem ca ne pune Biserica noastra inainte? Cu ce 
ne mangaie, pentru asfintirea luminii, pentru lasarea 
intunericului, pentru reiterarea clipei mortii, pentru preambulul 
sfar§itului vie^ii noastre pamantene? 

Mangaierea noastra este Dulcele Iisus, Lumina din 
Lumina, Lumina lina a Tatalui Sau, caci „venind [noi] la 
apusul soarelui §i vazand lumina cea de seara", lumina soarelui 
care se stinge ca o lumanare, strigam catre Lumina, Care ne-a 
dat via^a §i Care ne-a mantuit din intunericul Iadului, prin 
intruparea Sa, strigam ca sa nu fim uita^i ci sa-§i aminteasca 
Fiul lui Dumnezeu §i Judecatorul nostru de noi in Lumina lina 
a sfintei slavei Sale §i zicem, cu alte cuvinte: 

Iisuse Hristoase, da-ne noua sa vedem pururea slava Ta, 
cand via^a noastra va fi spre seara §i cand lumina palida a 
acestei lumi se va stinge defmitiv, Cel ce ai zidit lumea §i ai 
facut ziua §i noaptea, Cel ce pentru noi ai apus ca un Soare §i 
te-ai pogorat in lad ca sa luminezi pe stramo§i, §i iara§i ai 
rasarit, Soarele drepta^ii, inviiind din mormant §i daruind 
tuturor via^a ve§nica! 



204 Articol din 1 1 decembrie 2006. 

205 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Vecernia. 

206 O puteti asculta de aici, in format audio: 
http://audio.crestinortodox.ro/jRQM9SWclFj/10_Lumina_lina.html. 



103 



§i iara§i zicem: Slava Sfintei Treimi, Dumnezeului 
nostru, Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, §i vrednic e§ti, Fiul lui 
Dumnezeu, a fi laudat de glasuri cuvioase, de glasuri sfmte, 
Cel ce dai via^a! 

Cand vedem ca apune soarele pe cer, ne gandim ca §i 
Soarele nostru, Hristos, a apus in mormant, dar §i ca vom 
rasari cu El, intru sfanta slava Sa, daca vom trai dupa poruncile 
Lui. 

Cine e mangaierea noastra? Cine e alinarea suferin^ei 
noastre? Cel ce a stins moartea noastra cu moartea Sa. E Iisus 
Hristos, Lumina lina a Tatalui, Cel bland §i smerit cu inima, 
intru care nadajduim sa nu ne lase afara de camara cea prea 
luminata a Impara^iei Sale §i sa ne priveasca cu ochi bland §i 
lin la dreapta Sa Judecata. Amin! 



104 



Gaudeamus 



Cand cre§tinii no§tri 207 ortodoc§i se convertesc, se intorc 
la credintl §i vor sa se pocaiasca, nu injeleg prea bine ca ceea 
ce au de infruntat eel mai mult este orgoliul propriu §i 
increderea in sine (parerea ca stiu ce trebuie sa faca), mai 
mult chiar decat pacatele lor, pe care §i le-au recunoscut §i le 
pare rau pentru ele. 

Ceea ce nu in^eleg noii convertiti, obi§nuiti prea mult cu 
raceala omeneasca §i avand ei m§i§i inima inca rece, este ca 
Dumnezeu iarta repede §i daruieste imediat bucurie, bucurie 
multa. 

Ispita noastra a fost §i este pentru multi, aceea de a ne 
pune lan^uri la inima, de a ne cenzura bucuria care ne vine de 
la Dumnezeu pentru intoarcerea noastra, de a nu ne considera 
iertati, de a crede ca mai trebuie sa treaca timp, ani multi, 
pentru ca sa „primim" iertarea lui Dumnezeu, aratandi-ne 
bosumflati §i „drepti" cu noi inline, refuzand iubirea Lui §i 
facandu-L astfel nemilostiv. 

Ne comportam ca ni§te tirani, ca cei mai rai tirani cu 
propria noastra fiintl, cu sufletul §i trupul nostru, 
transformandu-ne in „sado-masochi§ti" duhovnice§ti, dupa 
modelul catolic al lui Francisc de Assisi 208 sau al Teresei d' 
Avila 209 , a caror in§elare a dat-o in vileag, in mod remarcabil, 
Sfantul Ignatie Briancianinov . 

Cu alte cuvinte, ne refuzam bucuria pe care Dumnezeu 
dore§te sa ne-o daruiasca, pentru ca vrea sa implineasca repede 
iertarea §i inaintarea noastra duhovniceasca, unirea noastra cu 
El, pentru ca Dumnezeu nu a§teapta moartea noastra ca sa ne 
miluiasca. §i astfel ne aflam luptatori impotriva Duhului Sfant. 

Citirea Sfintei Scripturi §i a Sfintilor Paring, in loc sa o 
lasam sa ne inve^e despre milostivirea dumnezeiasca („Mila 

911 

voiesc, iar nu jertfa" ), noi o convertim in frica §i in 
deznadejde demonica §i nu in^elegem ca motivele acestor trairi 
nu sunt acele pacate la care ne gandim noi - a caror 
con§tientizare ne-a adus la pocaintl, dar tot din darul lui 
Dumnezeu - ci necredint.a adanca, ura, increderea in mintea 
proprie §i in propriile rationamente, pe care le socotim gdnduri 



207 Articol din data de 13 decembrie 2006. 

208 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

209 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Teresa_of_%C3%81vila. 

210 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. 
211 C/Mt. 9, 13//0s. 6, 6. 



105 



duhovnicesti, iar uciderea abia rasarindei bucurii harice din noi 
o socotim nevoinia duhovniceasca. 

Nu ne dam seama ca, daca ne „interzicem" noua inline 
sa pacatuim, nu realizam nepdcdtuirea, ci adaugam pacatul 
mandriei luciferice, al increderii ca putem sa ne auto-sfinfim 
pe noi inline. 

Dumnezeu nu vrea sa ne anuleze personalitatea, pentru 
ca El ne-a daruit-o. Ci noi vrem sa ne anihilam, dintr-o ura de 
sine, care nu este sfdnta ura de sine de care vorbea Fericitul 
Sofronie Saharov, nici sfdnta deznddejde. 

Ura aceasta de sine pe care o credem noi nevoinia 
duhovniceasca, nu este decat iubire a tuturor patimilor, 
orgoliu demonic ca nu putem sa devenim sfinfi peste noapte, 
ca avem patimi nenumarate, ca suntem lega^i de pamant cu 
toate fibrele fiin^ei noastre, ca nu putem §i noi sa fim vapai ale 
iubrii §i, prin aceste ganduri §i sim^iri luciferice, ajungem sa 
stingem §i faclia adevarata a pocain^ei §i a harului care incepea 
sa arda in noi. 

Citim la Sfin^ii Paring despre trairi dumnezeie§ti, despre 
nevoin^e mai presus de fire, si credem ca trebuie §i ca putem sa 
facem §i noi asemenea, silindu-ne trupul (dar §i mintea §i 
sufletul), dar nu straduindu-ne sa aprindem sim^irea Duhului §i 
a frumuse^ii din noi, prin iubirea aproapelui §i iconizarea lui in 
inima noastra. 

Noi credem ca din nevoinia trupeascd rasare harul in 
suflet, ceea ce nu are niciun sens, pentru ca adevarul este 
tocmai pe dos, adica, din harul lui Dumnezeu rasare dorul 
dupa §i mai mult har §i dragostea dumnezeiascd §i abia din 
aceasta, cu masura specifica fiecaruia, nevoinia trupeascd. 

Credem ca la Dumnezeu exista legi ca in padure, unde 
noi frecam pietrele sau lemnele §i apare focul. Insa, in cele 
duhovnice§ti ,apare mai intai focul, adica harul, §i apoi punem 
noi lemnele nevoinielor, ca sa il intretinem, dar nu cum vrem 
sau cat vrem noi, ci cat sim^im de la Dumnezeu. 

Altfel nu se pogoara nimic la noi, cu atat mai mult daca 
peste o mica palpaire aruncam o gramada de lemne, in 
speran^a ca imediat o sa se aprinda un foe mare. §i, in loc de 
foe mare, ne trezim ca s-a stins §i palpairea §i ne mai plangem 
apoi ca ne sim^im reci §i goi. 

Noi alergam la nevoinie trupesti sau la vise mari de 
induhovnicire, fara sa avem indemnul haric launtric pentru 
ele, din cauza ca avem o parere prea bund despre noi §i ne 



106 



credem in stare §i chiar vrednici sa facem nevoin^e §i sa fim 
milurfi. 

Cand, de fapt, pocdinia inseamna sa te vezi cine esti, sa- 
^i constat pacatele ca-ntr-o oglinda §i, a§a cum accept ca ara^i 
a§a cum araji §i nu po^i schimba ceva, a§a sa accept §i ca e§ti 
cine e§ti §i ca, daca Dumnezeu va vrea, El va schimba, cand §i 
cum va voi, aceasta infa^are duhovniceasca a interiorului 
nostra. 

Insa noi nu avem chef sa rabdam, nici nu vrem sa ne 
schimbe cineva, fie El §i Dumnezeu, ci vrem sa ne modelam 
noi cum vrem noi - §i mai aratam apoi cu degetul pe cei/ cele 
care se machiaza §i se cosmetizeaza in fel §i chip ! 

Dar §i noi facem acela§i lucru §i intr-un mod cu mult 
mai grav decat cei care practica numai cosmetizarea 
exterioaral 

Pocain^a este atunci cand noi ne vedem cum suntem, 
constatam, luam la cuno§tin^a, §i ne bucuram, ne veselim ca 
mai exista clipe in care mai rasare soarele peste noi, fara sa 
alergam in mod ipocrit §i infantil in bra^ele triste^ii orgolioase, 
pentra ca nu suntem atdt defrumosi pe cat vroiam noi, ca ni§te 
adolescent oftica^i pe co§urile de pe fa^a. 

Pocdinia inseamna sa recunoastem, singuri, in fa^a 
con§tiin^ei noastre, de ce suntem in stare §i nicio picatura mai 
mult. 

Sa ne bucuram cu exaltare mare pentra milostivirea lui 
Dumnezeu, ca sa aratam ca primim si dorim dragostea Lui, §i 
sa muncim cu bucurie §i cu ravna ceea ce §tim noi sa muncim, 
ceea ce ne aduce pace §i implinire sufleteasca §i pentra care 
Dumnezeu ne-a darait talant. 

Pocain^a inseamna con§tientizarea a ceea ce e§ti §i 
cautarea de a implini datul tau, care e in acord cu voia lui 
Dumnezeu cu tine. 

Daca intervine dezamagirea, neplacerea, nemultumirea 
sau apatia, inseamna ca nu suntem pe drumul eel bun, ca nu 
cautam cu ravna implinirea vie^ii noastre. 

Sa ne bucuram deci, §i sa nu mai reprimam bucuria 
Duhului Sfant, Care vrea sa Se salasjuiasca in noi, ci sa ne 
bucuram in fiecare clipa §i pentra toate cate se intampla. 

Cu cat ne vedem mai pacato§i, cu atat sa ne bucuram 
mai mult. Nu pentra ca suntem pdedtosi, ci pentra ca 
Dumnezeu e Bun. 

„Gusta^i §i vede^i"! Dar cum o sa gusta^i, daca nu vre^i 
sa sim^ti nicio bucurie? 



107 



Tristeiea si deznadejdea de orice bine sunt patimi foarte 
mari, pe care am constatat ca le avem mul^i dintre crestinii 
ortodocsi (acum nu vorbesc decat cu ortodoc§ii), din mdndrie 
ascunsd. 

Iar remediul este opusul lor, adica bucuria, blande^ea, 
pacea, dorirea binelui pentru to^i oamenii, multa iertare si 
nejudecare a semenilor (lepadarea de a judeca in mod 
dispropor^ionat mai ales, judecata prin care vedem greselile 
fra^ilor ca pe niste elefanfi, ca pe niste pacate si erezii enorme, 
iar pe noi nu ne vedem vinova^i de mai nimic, cu adevarat, in 
sufletul nostra, macar ca din gura mereu repetam, cu o 
mecanicitate suparatoare si fara sim^ire: „suntem pacatosi"), 
constatarea, cu mul^umire, a pacatelor proprii, pentru ca 
vederea pacatelor este un mare dar. 

Sa ne bucuram cu Cel care vrea sa ne bucure si cu to^i 
oamenii, care vor sa fim bucurosi impreuna cu ei. 



108 



Tridimensionalitatea §i realismul eshatologic 
al Icoanelor 



1 

Unora li se pare ca sunt mai frumoase statuile decat 
Sfintele Icoane, pentru ca l\i ofera o imagine mai completa, 
tridimensionala, a realita^ii, augmentand sentimentul estetic. 

Insa §i imaginea din Sfintele Icoane este 
tridimensionala, caci a treia dimensiune a lor suntem noi, 
inchinatorii, interiorul nostru care se integreaza lumii 
spirituale, nevazute. 

A treia dimensiune a Sfmtelor Icoane este prelungirea 
lor in sufletele §i in fiin^a noastra, prin care noi, daca ne 
inchinam cu evlavie, suntem incorpora^i, integral in peisajul 
eshatologic, transmundan, al Sfmtelor Icoane, ne facem parta§i 
Impantfiei ve§nice §i orizontului infnit al zilei neinserate, care 
va sa fie, in care Sfnuii carora noi ne inchinam vor lumina ca 
soarele (cf. Matei 13, 43). 

Sfintele Icoane ne transmit astfel faptul ca Dumnezeu §i 
to^i Sfin^ii ne a§teapta §i ne rabda ca sa ne pocaim, ca Domnul 
nu face inca Judecata, pentru ca noi sa ajungem cu adevarat sa 
fim in Icoana celor manturfi §i ferici^i. 

In afara de faptul ca, in Sfintele Icoane, lipsa unei 
corporalita^i grosiere ne transmite o inva^atura despre 
transfigurarea §i induhovnicirea trupurilor la invierea cea de 
ob§te, aceasta absent a fenomenologicului propriu lumii 
alterate prin pacat, ne transmite tensiunea a§teptarii mantuirii 
noastre, a vindecarii de greutatea pacatului §i a „re-prezentarii" 
noastre in realitatea transfigurata, indumnezeita a ve§niciei. 

Ceea ce vedem in Sfintele Icoane este aceea spre care 
tindem, eviden^a duhovniceasca cu care vrem sa ne 
confundam. Sfanta Icoana ne trage, ne absoarbe intra sine, in 
Impara^ia Cerurilor. 

Ea este o avangarda, cum spunea domnul Sorin 
Dumitrescu , cea mai autentica avangarda, pentru ca 
prefigureaza ceea ce urmeaza sa se intample, dar nu s-a 
intamplat inca. 

Iar noi, inchinandu-ne Sfintelor Icoane, ne manifestam 
adeziunea, dorin^a de a vedea implinit ceea ce preconizeaza 
acestea, anume Invierea de Apoi §i restaurarea lumii, la care 
vrem sa fim §i noi parta§i in randul Sfm^ilor, care prin trada 



212 Un articol din 13 decembrie 2006. 

213 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 



109 



vie^ii lor au ajuns deja la acest {el suprem, de a fi ve§nic cu 
Dumnezeu §i cu cei care II iubesc pe El. 

A§adar, frumusetea estetica a statuilor, oricat de 
armonioase artistic, nu sugereaza nicio clipa transcenderea 
acestei lumi evanescente, nici nu i§i asuma inchinatorii, ci ii 
^ine la distant prin superbia artistica. 

In Biserica Ortodoxa insa, scopul nu este ^inerea 
oamenilor la respect, intr-un soi de venerafie platitudinald, 
apaticd, prin expunerea unui model intangibil, ci \q\u\ este 
tocmai stimularea fwrului plin de dragoste §i de dorire a 
sufletului nostra, reinnoirea acelei tensiuni ardente interioare 
prin care ne legam de planul nevazut al existen^ei, prin care 
dorim transfigurarea noastra intra Hristos §i mutarea in 
Camara de Nunta a Mirelui nostra ve§nic, pentra care lucra 
strigam: „Scoate din temni^a sufletul meu, ca sa se 
marturiseasca numelui Tau" 214 . 

Evlavia noastra nu inseamna adulafie de pigmei 
spirituali - cu atat mai mult cu cat, de multe ori, in fa^a unei 
statui, admira^ia §i gandul se indreapta oarecum spre artist, 
uneori chiar mai mult decat spre ceea ce infa^i§eaza statuia - , 
ci dragoste si dorinid depdrtdsie. 

Iar realismul si adeziunea desavar§ita a statuilor la 
realitatea pamanteasca (intracat au legatura mai mult cu 
realismul antic al artei pagane, al carei idol perfectionist era 
pur uman, dar nu cu desavar§irea evanghelica pe care ne-a 
adus-o Hristos §i pe care arta nu o poate cuprinde in intregime, 
ci doar o poate sugera), le anuleaza din start orice tangen^a cu 
realitatea duhovniceasca sj cu realismul eshatologic intruchipat 
in Sfintele Icoane. 



214 Unul dintre stihurile Vecerniei. 



110 



De ce este adevarul frumos? 



Un raspuns pentru cei care pun in antiteza frumusefea cu 
adevarul lui Dumnezeu. 

Adevarul este o poezie 215 , o mare poezie. A citi adevarul 
este ca §i cum ai privi o apa limpede, un rasarit de soare dulce 
stralucind intr-un aer curat care te rename §i cu duhul, §i cu 
trupul, sau o padure plina de racoare §i de lini§te vorbitoare! 

Apropo: oare a^i vazut, v-a^i dat seama pana acum, ca 
toate lucrurile din natura, a§a cum le-a creat Dumnezeu, 
campurile, padurile, mun^ii, apele, toate, toate, vorbesc, sunt o 
tacere care vorbe§te cu not, care ne predica despre isihie, sunt 
ni§te cuvinte asurzitoare pentru rezonan^a cea mai adanca a 
inimii omene§ti? 

Da, adevarul este cea mai mare poezie. El este o 
mireasma, un tablou mirific, un poem care face sa vibreze 
corzile sufletului. 

§i cu cat citim mai mult adevarul, din Sfmtele Scripturi, 
din Vie^ile Sfin^ilor, din car^ile dumnezeie§ti ale Sfm^ilor 
Parin^ilor no§tri mai vechi sau mai noi, purtatori de Duh, care 
ne transmit Duhul lui Dumnezeu prin cuvintele lor, cu atat mai 
mult ni se acordeaza sufletul nostra, care se in^epenise prin 
pacat, care i§i acoperise cu rugina patimilor corzile sale atat de 
sensibile. 

Adevarul este un peisaj dumnezeiesc, mai frumos decat 
toate peisaj ele de pe pamant, cu cat mai mult \\\ obismuie§ti 
ochii, ii deprinzi cu contemplarea framusetii din cuvintele 
sfinte. Ele \\\ inmiresmeaza inima, te umplu de lini§te, de 
trilurile lini§tirii duhovnice§ti, pe care ai vrea sa le ai in urechi 
neincetat - in urechile min^ii - mai mult decat orice alt sunet 
dulce de pe pamant, care te-ar inunda cu pace. 

Cand te afunzi in adevar, frumusefea te imbata. El e un 
izvor care galgaie in inima ta §i care te adapa cu via^a, fara de 
care sim^i ca te tope§ti, ca te stingi ca o lumanare, ca pieri incet 
dar sigur - nimic mai dureros. 

Pe Hristos, Adevarul §i Creatoral lumii, II sim^i §i ca 
Persoana, Care te iube§te §i care te sus^ine, dar §i ca frumuse^e 
§i dulcea^a, Care Se ascunde in spatele tuturor lucrarilor de pe 
pamant, pe care le-a adus §i le tine in existen^a prin haral Sau, 



215 Un articol din 13 decembrie 2006. 



Ill 



§i Care Se simte §i in cuvintele Sale, cu precadere ale Sfintelor 
Scripturi, dar §i ale tuturor Sfm^ilor insuflati de El. 

Adevarul e numai poezie, numai frumusete. 

Contemplandu-1 mai des, te umpli de dor dupa mun^ii 
inal^i ai sfin^eniei, dupa dealurile line ale cuvio§iei, dupa apele 
limpezi §i curate ale harului, dore§ti cu ardoare sa auzi din nou 
mierlele cele dulci §i bine viersuitoare ale teologiei, 
privighetorile bunelor vestiri ale zorilor feciorelnici ai vie^ii 
venice. 

Nu te mai saturi sa vezi campiile pline de lanuri aurii §i 
de holdele roadelor duhovnice§ti, care a§teapta seceri§ul, nu te- 
ai mai da dus de la umbra fermecatoare a padurii fcrfelesurilor 
dumnezeie§ti, care te mangaie §i te alina cu nadejdea intalnirii 
prea iubitului Mire, a Celui pe Care II sim^i, II presim^i, mai 
intai, in toata frumuse^ea §i poezia care te inconjoara. 

De aceea am renun^at la poezie, la literatura, la cultura 216 
§i II caut pe Hristos, pe Incepatorul a toata frumuse^ea, pe Cel 
Care ne-a iubit mai inainte de a face lumea, Care a zis: 
„cunoscut-am toate pasarile cerului §i frumuse^ea ^arinii cu 
Mine este" (Ps. 49, 12), Care e minunat „mai mult decat 
zbuciumul neasemuit al marii" (Ps. 92, 6), pe Cel ce este 
„impodobit cu frumuse^ea mai mult decat fiii oamenilor" (Ps. 
44, 3), §i Care, la vremea cuvenita, pe o Cruce ridicata de 
pacatele noastre, „nu avea nici chip, nici frumusete" (Is. 53, 2). 

Adevarul, chiar cand nu pare ca are chip §i frumuse^e, 
este mai frumos decat toate lucrurile din univers. Poate ca de 
aceea nici nu putem recunoa§te frumuse^ea Lui, pentru ca nu 
este din lumea aceasta. 

Nicio politica, nicio filosofie, nicio cultura, nicio arta §i 
niciun adevar personal sau vremelnic nu merita sa-i jertfe§ti 
slujirea Adevarului ve§nic. 



216 De a mai scrie literatura fara profil religios. 



112 



Coltul de Rai dinfiecare 



Totdeauna pastram un coll de Paradis in suflet, care ne 
e foarte drag, chiar §i atunci cand decadem mult: fie ca e vorba 
despre o persona iubita, a carei amintire ne induio§eaza, fie 
amintirea copilariei sau altceva. 

Exista, credem, in fiecare om, ceva care ii aduce aminte 
de inocen^a, mereu, cand el uita sau vrea sa uite, cand se 
comporta salbatic sau fara scrupule sau cu indiferenta: ceva ii 
revine, ca un flash, ca o strafulgerare §i poate nici nu i§i da 
seama ca il schimba pu^in, ca il smere§te. 

De multe ori credem ca uitam, credem ca vremea ne-a 
furat amintirile §i am uitat ceea ce am trait cu mai mult timp in 
urma. 

Cand insa te cau^i pe tine, cand te apropii de Dumnezeu 
§i te regase§ti, catusi de pu^in, descoperi cu uimire ca toata 
via^a ta, care s-a afundat ca intr-o fantana adanca in sufletul §i 
in inima ta, te prive§te ca oglinda apei din aceea§i fantana, 
neclar, dar tulburator de profund. 

Dorul de oameni sapa in tine pu^uri chiar fara sa 
con§tientizezi prea bine. Sau Hristos spre care vrem sa 
inaintam face in inima noastra camari noi. Poate pentru ca 
atunci cand El vine in camara inimii noastre vrea sa se 
intalneasca cu noi dar §i cu tofi oamenii, cu intreaga umanitate 
din inima fiecarui om. 

Hristos sapa in noi tuneluri adanci, care trebuie sa ne 
uneasca pe noi cu fiecare om pe care-1 iubim, cu fiecare om pe 
care-1 intalnim sau pe care nu-1 intalnim. 

Hristos e in noi un dor prelung, un dor dupa Dumnezeu 
§i dupa fiecare om, cunoscut ori necunoscut. 

Dumnezeul nostra, El e „viermele" (Ps. 21, 6) eel mai 
ocarat, Care lucreaza in pamantul inimii noastre, ca sa ne faca 
noua canale de legatura cu Dumnezeu §i cu to^i oamenii, pu^in 
cate pu^in, fara sa-L vedem, fara sa-L auzim. 

Dar cand ne trezim iubind §i iertand, induio§andu-ne §i 
plangand, §tim ca numai Dumnezeul nostra a putut sa faca 
aceasta minune cu multa rabdare §i cu multa smerenie. 

El e muncitoral eel mai umil, fara plata, din adancul 
pamantului inimii noastre, mineral eel mai ostenitor, care 
darama mun^ii rauta^ii pe care noi i-am zidit §i iadul pe care 1- 
am construit prin multe pacate, fara con^tiin^a §i fara iubire de 
oameni, cand nu mai vroiam ca El sa invie in noi. 



113 



Iubirea din noi e insa ca o floare strivita, la care nu ne 
mai a§teptam sa mai miroasa, dar care, calcata in picioare, i§i 
raspande§te §i mai mult parfumul, facandu-ne sa plangem. 

Cand nu ne mai a§teptam sa mai fim buni de ceva, un 
colt de Rai straluce§te in sufletele noastre §i o lacrima de gand 
ne lumineaza mintea, caci inca nu am dobandit plangerea care 
sa ne desprimavareze sufletul cu totul. 

Cu o floare nu se face primavara §i cu o raza nu se face 
lumina, dar Hristos, pentru prunci, Se arata plapand §i Se na§te 
in suflet §i printr-o floare neimportanta. 

Hristos e frumos in tot ce e frumos §i El Se ascunde in 
tot ce e frumos. §i o singura lacrima se poate face scaldatoare 
pentru sufletele noastre §i o mica induio§are insenineaza inima. 

§i prin acest colt de Rai, necorupt, Hristos ne zambe§te 
§i ne chema la El. Oricat de mic ar fi acest col^isor, el e un 
punct de pornire pentru om, o farama de bunatate care ii da o 
nadejde nesperat de mare sa se intoarca la Dumnezeu. 

Dumnezeie§tii Protoparin^i Adam §i Eva i§i aminteau 
intotdeauna Raiul din care cazusera. §i noi, de§i mult decazu^i, 
pastram in suflete cate un corfisor de Rai nesfaramat, ca pe o 
poarta a inocen^ei de care ne e dor, cateodata un dor sfd§ietor. 

Cand oamenii au pacatuit destul §i li se face dor de 
nevinovatia pe care au sim^it-o candva, se reintorc la Hristos, 
ca la Izvorul nevinovdfiei. 



114 



Ochii lui Dumnezeu in Psalmi 



211 



«\ 



„Domnul este in Biserica cea Sfanta a Lui, Domnul in 
cer are scaunul Sau. Ochii Lui spre sarac privesc, genele Lui 
cerceteaza pe fiii oamenilor"(Ps. 10, 4). 

Ca si cum Dumnezeu ar privi printre gene, ca si cum S- 
ar face ca nu vede, dar El „cerceteaza pe eel drept si pe eel 
necredincios" (Ps. 10, 5). Dumnezeu e plin de blande^e si 
indelung rabda si Se face ca nu vede pacatele noastre, 
asteptand pocain^a noastra. 

Domnul e in cer si Domnul e in Biserica, dar El ne vede 
pe noi pretutindeni. Nu avem unde sa ne ascundem de ochii 
Lui. Genele Lui sunt ca niste raze care ne ajung pe fiecare in 
parte si toate lucrurile pe care noi le facem sunt vazute de El, 
chiar daca noi credem ca pe unele le facem in ascuns si 
ne§tiu}i de nimeni. 

Stam sub genele Lui si in lumina ochilor Lui in toata 
vremea si nu exista umbra a pacatului, care sa ne poata 
ascunda de vederea Lui. 

Ni se spune ca „ochii Lui spre sarac privesc" (Ps. 10, 4) 
si „ochii Domnului spre cei drepti" (Ps. 33, 14), „spre cei ce se 
tern de Dansul" (Ps. 32, 18), ca sa rasplateasca pe eel smerit si 
pe eel drept si pe eel cu frica de Dumnezeu, si iarasi ca „ochii 
Lui spre neamuri privesc" (Ps. 65, 6). 

Dumnezeu priveste pe fiecare in parte, dar si toate 
neamurile. Domnul ii priveste pe cei care nadajduiesc in El, ca 
sa-i ajute pe ei. 

Privirea Domnului nu se intrerupe niciodata. Dumnezeu 
nu priveste nicio clipa in alta parte, nu ne lasa nevazu^i, iar cei 
Drepti i§i afla in aceasta nadejdea lor, bucuria lor necurmata, 
faptul ca Dumnezeu ii vede intotdeauna si ca nu ii va lasa fara 
sprijinul si fara mila Sa. 

Dar Duhul Sfant, prin gura Sfantului Proroc David, ne 
spune ca Dumnezeu nu priveste numai spre cei Sfin^i, ci si 



217 Un articol din 13 februarie 2007. 



115 



spre cei pacato§i, ca sa-i avertizeze §i sa-i smereasca §i sa-i 
pedepseasca vremelnic §i ve§nic, daca nu se intorc de la 
rautate. 

„Din cer a privit Domnul, vazut-a pe to^i fiii oamenilor. 
Din loca§ul Sau eel gata, privit-a spre to^i cei ce loeuiese 
pamantul. Cei ce a zidit indeosebi inimile lor, Cei ce pricepe 
toate lucrurile lor" (Ps. 32, 13-15). 

„Ochii Domnului spre cei drep^i §i urechile Lui spre 
rugaciunea lor. Iar fa^a Domnului spre cei ce fac rele, ca sa 
piara de pe pamant pomenirea lor" (Ps. 33, 14-15). 

Fa^a Domnului prive§te pe eel drept [„Ca drept este 
Domnul si dreptatea a iubit si fata Lui spre eel drept prive§te" 
(Ps. 10, 7)], dar si pe eel pacatos, fiind unuia spre bucurie 
altuia spre pierzare. 

Ni se spune mereu ca Dumnezeu Se uita la noi din cer, 
din Biserica Sa, din „locasul Sau eel gata", ca sa ni se 
descopere ca Dumnezeu este intru Sfin^ii Lui §i ca prive§te pe 
pamant ca sa rasplateasca, prin acela§i Rai al Sfin^ilor §i celor 
ce se pregatesc, in prezent, pentru el §i ca sa-i alunge din el pe 
cei care nu cred in rasplatirea ve§nica a faptelor lor sau nu ^in 
seama de ea. 

Cercetarea §i privirea lui Dumnezeu neintrerupta asupra 
noastra ne face o nemasurata cinste, pentru ca Dumnezeu Se 
uita la noi ca sa vada ceea ce facem, fara incetare. 

Ele sunt o bucurie pentru noi, cand nadajduim in 
Dumnezeu, pentru ca dumnezeiescul psalmist ne transmite ca 
El nu ne uita nicio secunda §i ne vede chiar §i cand noi dormim 
sau nu mai §tim ce facem, in timp ce pentru cei care nu vor sa 
asculte de Dumnezeu este o cutremurare plina de frica 
vinovata, faptul ca Dumnezeu ii prive§te. 

Ochii lui Dumnezeu indrepta^i asupra noastra in mod 
neobosit sunt o dovada a atotputerniciei Sale, dar §i a iubirii 
nesfar§ite cu care ne prive§te Dumnezeu in fiecare clipa a 
vie^ii §i ne ajuta pa§ii in aceasta existen^a. 



116 



Vrajmasia casnicd a gdndurilor noastre 



<J 1 Q 

Stam de vorba cu gandurile noastre si nu stim cand 
stam de vorba, de fapt, cu demonii insisi, crezand ca gdndim 
noi insine si ca ne sfdtuim cu propria cugetare. 

Incet-mcet, incepem sa nu mai analizam realitatea cu 
luciditate si atentie, ci sa ascultam de ceea ce ne vine prima 
data in minte, fiind chiar bucurosi ca gdndim atdt de repede. 

Devenim instinctivi si nu percepem deloc ca luam 
decizii sau judecam oamenii in mare pripa, fara nicio reflectie 
profunda si serioasa si fara sa ne confruntam ideile si parerile 
pe care ni le-am format foarte repede in minte, cu ceea ce au sa 
ne comunice confratii nostri despre ei insisi. 

5 5 A 5 5 

Suntem absolut siguri ca nu gresim in judecatile noastre, 
pentru ca ne-am obisnuit prea mult sa ascultam tot ceea ce ne 
spun gandurile: suntem convinsi suta-n mie ca cineva greseste, 
ca altcineva ne uraste, ca unul e prea prost sau ca altul nu e 
bun de nimic, ca numai noi suntem buni si destepti. 

Ne zidim imaginea de sine pe daramarea aproapelui, pe 
observarea defectelor lui morale si fizice si pe inaltarea noastra 
in mintea noastra, fara sa ne gandim vreo clipa de unde ne vine 
aceasta foame de instaurare de sine in gol, exclusiv in 
detrimentul fratelui, al celui de langa noi. 

Uitam sau nu vrem sa ne zidim prin raportare la 
poruncile lui Dumnezeu, prin comparare cu asemdnarea lui 
Dumnezeu, la care El ne-a poruncit sa ajungem, si ne masuram 
in functie de defwientele oamenilor pe care ii intalnim, iar 
daca ni se pare ca observam ceva care ne este superior la 
vreun frate sau parinte, il invidiem si il uram imediat, aproape 
fara sa ne mai gandim, pentru ca ne-am obisnuit cu iubirea de 
sine, care e vrajmasa insa lui Dumnezeu si mantuirii noastre. 

Astfel se nasc dusmaniile, animozitatile, idiosincraziile, 
de cele mai multe ori fara explicatii prea logice si fara sa 
cerem celor care ne devin, brusc sau mai putin brusc, 
antipatici, sa-si explice atitudinile care par ca nu ne plac sau 
nu ne convin, pentru ca sa ne lamurim. 

Si facem aceasta tocmai pentru ca suntem convinsi ca 
avem absolutd dreptate, ca parerile pe care ni le-am format 
prin ascultarea de gandurile noastre sunt drepte. 



218 Un articol din 21 februarie 2007. 



117 



Insa chiar Mantuitorul ne-a avertizat ca vrajmasii cei 
mai mari ai omului sunt casnicii sai, adica gdndurile pe care le 
primeste in casa sufletului sau fara sa le cerceteze si sa le puna 
in oglinda poruncilor evanghelice, pe care Sfintii Parinti ne 

9 1 Q 

invata cum sa le ucidem cu rugdciunea lui Iisus . 

AscuMnd de ganduri, acestea devin din ce in ce mai rele 
si ne invata tot mai mult la ura si la defaimarea aproapelui, la 
desconsiderarea lui si la inaltarea de sine. 

5 5 

Multi oameni spun ca ei nu sunt rdi si ca nu fac niciun 
rdu, insa mandria este cea mai mare ura de oameni si cea mai 
cumplita ucidere a semenilor, din care rezulta si necredinta si 
toate anomaliile pacatelor si ale unei judecati strambe. 

Incepand cu literatura si cultura umanista si romantica si 
pana la filmele hollywood-iene din ziua de astazi, s-a incercat, 
de catre ideologia ateista, sa se acrediteze si sa fie instaurata in 
om ideea ca el este bun si daca pacatuieste, si daca e 
necredincios, curvar, homosexual, hot sau chiar ucigas. 

Eroul se intemeiaza pe sine si pe puterea lui. Nu exista 
remuscari, nelinisti, zvarcoliri ale constiintei, dureri interioare 
care sa ateste ca pacatul, de orice natura, odata intrat in suflet, 
nu te lasa neschimbat, te intuneca, te face sa-ti pierzi linistea, 
bucuria si seninatatea existentei. 

Tinerii din filme care fac pentru prima data sex, spre 
exemplu, se scoala a doua zi perfect identici cu ei insisi, cei de 
dinainte, glumesc, mananca, beau, ca si cum nimic nu s-ar fi 
intamplat. La fel si cand fura sau ucid. 

Insa filmele ne mint, ne mint mult si in acelasi sens in 
care ne mint si gandurile noastre. Daca suntem atenti la 
gandurile din noi insine, stim sa distingem si minciunile din 
filme si de la televizor. 

Dar daca nu suntem atenti la gandurile noastre proprii, 
atunci avem televizorul in noi insine si raul facut de masinarie 

5 5 5 

aproape ca nici nu mai conteaza, caci noi ne contaminam 
direct de la demoni „cu covarsire si cu sarguinta", cum se 
spune intr-o rugaciune. 



219 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Rug%C4%83ciunea_lui_Iisus. 



118 



Despre semne in viata si frumusetea lumii 
ca semn 




Cand vedem semne , intelegeri duhovnicesti in viata 
noastra, sufletul nostru cauta pe Dumnezeu si nu atat semnele 
in sine ne bucura, cat intelegerea faptului ca Dumnezeu ne 
iubeste, pentru ca vorbeste cu noi, nu ne lasa in intuneric, fara 
raspuns. 

Oamenii pe care-i iubim, Sfintii pe care-i intalnim, 
aievea sau in carti, frumusetea lumii si a firii din care 
cunoastem dragostea cu care ne invaluie Dumnezeu, semnele 
din viata noastra, bucuriile si izbavirile din primejdii si situatii 
grele, toate sunt icoane in multe feluri ale Aceluiasi 
Dumnezeu, pe Care-L iubim si Care ne iubeste. 

Toate lucrurile care m-au miscat adanc in viata, inclusiv 
minunatiile naturii, am aflat ulterior ca au un sens adanc, ca nu 
estetica lor superficiala m-a impresionat, ci ceea ce imi 
transmiteau, pentru ca am aflat ca in Sfanta Scriptura si la 
Sfintii Parinti, Duhul Sfant le-a aratat ca pe niste simboluri 
care ascund taine dumnezeiesti. 

Astfel am inteles ca cerul instelat, lumina lina a 
inserarii, soaptele tainice ale padurii, susurul izvoarelor, 
florile, iarba, nu sunt decat vitralii prin care privim in 
Imparatia Cerurilor. 

Ele sunt din lumea aceasta, dar prin transparent lor 
harica noi zarim lumina de dincolo de lumea aceasta, care se 
face simtita numai inimii noastre. 

Ele vorbesc tainic inimii cu glas de har despre intelesul 
ascuns din ele („pline de-ntelesuri" 221 , cum zicea Eminescu), 
despre vederea lui Dumnezeu, a luminii dumnezeiesti si a 
Raiului Sfant, pe care sufletul o nadajduieste in adancul sau 
pentru vecie. 



220 Un articol scris pe data de 23 februarie 2007. 

221 Fragment final din al doilea vers, a celei de a doua strofe a poemului: Trecut-au 
anii..., pe care il gasiti aici: http://ro.wikisource.org/wiki/Trecut-au_anii... 



119 



Sufletul tremura, fara sa-si dea seama prea bine de ce, in 
fata frumusetii naturii, pentru ca tremura tainic la chemarile 
Raiului, dupa cum vedem si dintr-o stihire a Triodului de la 
Vecernie, din Duminica lasatului sec de brdnzd (a izgonirii 
Sfantului Adam din Rai): 

„Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasa, locasul eel 
de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfarsita si desfatarea, marirea 

7 5 5 ~ 

Dreptilor, frumusetea Profetilor si salasluirea Sfintilor, cu 
sunetul frunzelor tale roaga pe Ziditorul tuturor, sa-mi 
deschida usile pe care cu neascultarea le-am inchis; si sa ma 
invrednicesc a ma impartasi de pomul vietii si al bucuriei, cu 
care intru tine m-am desfatat". 

Intr-o alta stihire de la Stihoavnd, la aceeasi Sfanta 

~ 5 

Vecernie, se spune: „Raiule preasfmte, care ai fost zidit pentru 
mine si prin Eva ai fost incuiat, roaga pe Cel ce te-a facut pe 

999 

tine, si pe mine m-a zidit, ca sa ma satur de florile tale!" . 

Frumusetea naturii care ne patrunde in inima este dorul 
ascuns in eel mai strafund adanc al sufletului nostru dupa 
Dumnezeu si dupa Rai. 

Noi n-am cunoscut desfatarea Raiului, precum Sfintii 
Adam si Eva, dar „sunetul frunzelor" si frumusetea florilor de 

9 7 " 5 5 

pe pamant ne improspateaza simtamantul apartenentei la patria 
noastra cea adevarata, fata de care pamantul acesta pe care 
locuim este numai un pridvor al Raiului. 



*Triodul, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 100-101. 



120 



Omul: fiinta implinitd numai in Dumnezeu 




99^ 

„Adanc pe adanc cheama" (Ps. 41, 9) . Addncul 
sufletului nostru cheama addncul iubirii lui Dumnezeu. 

Dumnezeul nostru a facut sufletul ca pe un ocean, care 
nu se umple decat cu iubirea Lui. Un singur suflet, daca ar 
castiga toata lumea si daca si-ar face prieteni pe toti oamenii, 
nu ar fi fericit din destul si tot ar fi neindestulat, neimplinit, tot 
s-ar simti gol. 

Sufletului ii e dor de Dumnezeul lui, de Parintele sau, 
caci: „mai mult decat zbuciumul neasemuit al marii, minunat 
este intru cele inalte, Domnul" (Ps. 92, 6) si sufletul tdnjeste 
dupa El, dupa cum spune Sfantul Siluan 224 . 

„Adanc pe adanc cheama". Dumnezeu ne-a facut un 
suflet adanc, atat de adanc, meat sa incapa El inauntru, adancul 
iubirii Lui dumnezeiesti. E un adanc necuprins si infinit, de 
negandit. 

Si daca omul pe pamant este o „faptura asa de 
minunata" (Ps. 138, 14), iar alergarea lui dupa implinire se 
aseamana cu zbuciumul neasemuit al marii", totusi Dumnezeu 
este mai mult decat toata aceasta neliniste cdutdtoare, pacea 
lui Dumnezeu si odihna Lui si intru El, sunt cu mult mai mult 
si cu mult mai frumoase decat orice neliniste. 

Dumnezeu este tarmul, limanul, linistirea, odihna, 
pacea, implinirea acestei mdri fosnitoare care este sufletul, 
alinarea tuturor durerilor si a tuturor dorurilor omenesti. 

Chiar si atunci cand nu stie ce cauta, cand se lasa 
macinat de patimi distrugatoare, sufletul il cauta pe Domnul si 
sufera pentru ca nu II gaseste. 

Cat de frumos vorbeste, in Sfanta Scriptura, Dumnezeu 
despre om! Cat de mult nu il injoseste, ci il lauda si ii da 
indrazneala ca sa creada in El! 

Sfanta Scriptura e cartea nadejdii, a marturiilor 
nenumarate ale iubirii lui Dumnezeu fata de oameni. 



223 Un articol din 27 februarie 2007. 

22 Athonitul: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul. 



121 



Sfanta Scriptura e o carte a iubirii, numai ca trebuie sa 
invatam sa punem suisuri in inima noastra, ca sa ne izbavim 
din valea pldngerii (Ps. 83, 6-7), urcandu-ne la inaltimea 
intelegerii si a iubirii de Dumnezeu. 

Cautarile omenesti sfarsesc in Dumnezeu, ca niste valuri 
care se sparg de tarm: cei ce L-au cautat pe El se bucura ca au 
gasit limanul vesnic al inimii lor, iar cei care nu-L doresc, nu 
isi mai gasesc linistea vesnic, pentru ca alta liniste nu mai 
exista. 



122 



Pocainfa §i cutremurare 




La inceputul Paresimilor , o cantare a Triodului din 
Litia duminicii intaia a Postului, ne-a facut cunoscut urmatoral 
fapt: „soarele razele §i-a ascuns, luna cu stelele in sange s-au 
schimbat, mun^ii s-au infrico§at, dealurile s-au cutremurat, 
cand s-a inchis Raiul, ie§ind Adam. . .". 

La, sfarsjtul Postului §i in Saptamana Mare cu 
precadere, iara§i vom auzi ca soarele cu luna §i cu stelele s-au 
intunecat §i tot pamantul s-a cutremurat, cand vom retrai 
spdnzurarea pe lemn a Celui ce a spdnzurat pamantul pe ape. 

Postul nostra se intinde intre iesirea Sfiniilor 
Protopdrinji din Rai §i reintrarea lor in Rai, cu Hristos. 

Se intinde intre doud cutremurdri §i intunecdri ale 
pamantului §i ale universului: prima, cea de la caderea omului 
din Eden, §i a doua, cea de la moartea lui Hristos Dumnezeu 
pe Crace, Care 1-a scos pe om din lad. 

Tot acest cutremur al cosmosului, al creaturii, chiar §i a 
celei neinsufletite (soarele, luna, stelele §i pamantul), ne inva^a 
sd nu fim nesimiitori, mai nesimfitori decat pietrele (§i stelele 
§i planetele sunt tot pietre) in fa^a Ziditoralui §i Dumnezeului 
nostra, a§a cum natura, chiar §i firea de piatra, nu a fost 
nesinrfitoare la caderea stapanului ei, omul §i, cu atat mai mult, 
la moartea Stapanului §i Creatoralui ei, Dumnezeu omul, ci cu 
frica, cu dragoste §i cu cutremur sa slujim Celui care 1-a facut 
pe om imparat peste toata crea^ia cea vazuta. 

Sfantul autor al cantarii ne vorbe§te despre 
transformarea lunii in sange §i intunecarea soarelui la ie§irea 
omului din Eden, amintindu-ne de profetiile eshatologice (Ioil 
3, 4) din Sfanta Scriptura, care leaga asemenea evenimente de 
sfar§itul lumii §i de Judecata ce va sa fie. 

Cel care 1-a judecat §i 1-a osandit cu mila pe omul dintai, 
izgonindu-1 din Rai pe pamant, este Acela§i Judecator de pe 



25 Postul Mare, premergator praznicului Invierii Domnului. 
226 Un articol din 10 martie 2007. 



123 



Cruce, Care a daruit talharului din dreapta Sa Raiul, in timp ce 
talharal din stanga s-a osandit prin hula, §i Acela§i Judecator 
care va veni intra slava Sa §i ne va a§eza fie de-a dreapta, fie 
de-a stanga Sa, in functie de felul in care ne purtam cracea 
fiecare, ori cu multumire §i cu pocain^a, ori cu rautate §i 
nerecuno§tin^a. 

Postul acesta petrecut intre cutremure, care trece prin 
cutremural Rastignirii §i se incheie cu cutremural de la Inviere 
este chiar icoana petrecerii noastre pe pamant, in aceasta „vale 
a plangerii" (Ps. 83, 7), in care ajungand Sfin^ii Adam §i Eva 
dupa cadere, au plans 40 de zile batand la por^ile incuiate ale 
Raiului, pamant care e loc de exod §i de pocain^a §i pentra noi, 
urma§ii lor, pana cand ne vom intoarce la patria noastra din 
cer. 

Prin urmare, postul acesta de 40 de zile este vremea in 
care trebuie sa inva^am ce rost avem pe lume §i cum trebuie sa 
viefuim in ea, in care intram prin cutremurul nasterii §i ie§im 
prin cutremurul morfii: cu smerenie, cumpatare §i pocain^a, 
pentra ca via^a aceasta este vremea in care batem plangand la 
por^ile Raiului, trecand prin rastignirea patimilor §i a poftelor 
noastre. 



124 



Cand ifi schimbi paradigma existenfiald 



Pana nu cuno§ti bucuria 227 pe care |i-o aduce credin^a in 
Dumnezeu, crezi ca bucurie inseamna sa petreci, sa te distrezi, 
sa te cheltuie§ti in lucruri marunte, sa fii laudat etc. Cand te 
apropii de Biserica, lucrurile aducdtoare de bucurie de pana 
mai ieri incep sa se deosebeasca din ce in ce mai radical de 
prioritdfile anterioare. 

Chiar insa§i sentimentul de bucurie se metamorfozeaza 
§i incepi sa sinui altfel, sa vezi altfel via^a §i lucrurile din jur. 

Intr-un fel paradoxal §i de neacceptat pentru cei care 
stau departe de Biserica, incepi sa te bucuri de vederea 
pacatelor proprii, pe cat e cu putin^a, de lini§te, de departarea 
de zburdalniciile lumii, de meditate, de comuniunea cu cei 
credincio§i, de intalnirea cu Sfin^ii. 

Te bucura acum rugaciunea, te bucura mila si indelunga- 
rabdare a lui Dumnezeu, pe care o vezi din ce in ce mai mare 
§i mai nein^eleasa in via^a ta, pe masura ce trece timpul. Te 
bucura in^eleptirea treptata §i adancirea min^ii in cugetari 
profunde. 

Cand incepi sa te indragoste^ti de via^a spirituals, ^i se 
deschis ochii dinduntru, §i vezi lucruri uluitoare, nesperate; 
lucruri duhovnice§ti, pentru care mai inainte aveai ochii 
acoperiji. 

Cei care cred ca ortodoc§ii practican^i sau monahii 
renun^a la o via^a de placeri trupe§ti pentru o via^a de triste^e §i 
de mahnire, §i ca se flageleaza §i i§i siluiesc firea, nu vor sau 
nu pot sa in^eleaga de fapt ca noi nu renunidm la desfatari, ci 
trecem de la unele mai mici la altele mai mari, spirituale. 

Renun^am la bucurii minore pentru bucurii infinit mai 
dulci §i care nu pot fi explicate rational, care nu pot fi puse in 
scheme logice sau ecua^ii. 

Despre bucurii spirituale vorbesc insa §i oamenii de 
cultura. Iar daca cei care citiji aceste randuri sunte^i oameni 
intelectuali, pute^i sa face^i o comparable intre cei care practica 
asceza de dragul performan^elor in arta §i via^a ortodoxa, 
ascetica, care e o practicare a ruperii de patimi pentru a ne 
umple de pacea lui Dumnezeu. 



227 Un articol din 26 septembrie 2007. 



125 



§i actorii, pictorii, scriitorii, care vor sa faca lucruri mari 
sufera pentru munca lor §i rezultatele lor sunt palpabile. 

Insa bucuriile ortodoc§ilor care se nevoiesc pentru 
mantuirea lor sunt infmit mai mari §i mai palpabile in fiin^a lor 
decat operele arti§tilor, dar raman pe deplin ascunse ochilor 
nedu§i la Biserica. 

De aici §i nein^elegerea abisala intre traitorii crediniei §i 
oamenii artei. Traitorii crediniei au imense boga^ii interioare 
pe care nu le vad decat cei ca ei, pe cand arti§tii mari au 
resurse interioare foarte bogate, dar viciate de patimi §i de 
aceea nu pot sa treaca spre o implinire cu adevarat mareafa la 
nivelul interiorita^ii lor. 



126 



Dot sunt una: despre iubirea conjugala 




La Fac. 2, 23-24, Sfantul Adam 22N o recunoaste pe 
Sfanta Eva ca fiind trup din trupul sau §i os din oasele sale §i 
proroce^te, la vederea ei, ca va lasa omul pe tatal sau §i pe 
mama sa §i se va uni cu femeia sa §i vor fi amandoi un trup. 

Femeia nu spune nimic despre ea insa§i §i nici despre 
barbat, ci barbatul este eel care vorbe§te despre ea, spune cine 
este femeia §i proroce^te despre Hristos §i Biserica (cf. Ef. 5, 
31-32). 

Barbatul vede femeia ca pe un madular al sau, ca pe o 
parte a. trupului sau, din care a §i fost creata, ca pe o extensie a 
fiin^ei sale, pentru ca este luata din barbatul sau (Fac. 2, 23). 

Adica, barbatul este eel care nrfelege cine este femeia de 
langa el, daca o iube^te, cunoscand ca ea a devenit, prin 
casatorie, trup din trupul sau si os din oasele sale {cf. ibidem). 



Un articol din 10 noiembrie 2007. 



127 



Sfantul Adam se recunoaste pe sine in femeie, se 
oglinde§te in ea, dar nu in mod egoist, ci prin bucuria ca 
altcineva s-a imparta§it din trupul §i fiin^a sa. El daduse mai 
inainte nume tuturor vie^uitoarelor pamantului, §i vazuse ca 
niciuna nu se potrivea cu firea sa. 

Dumnezeu il face pe Sf. Adam copartas. la crearea so^iei 
sale, §i ii ingaduie sa vada, in extaz, na§terea acesteia din 
coasta lui [caci somnul greu de la Fac. 2, 21, din traducerea 
romaneasca, este de fapt extaz in Septuaginta]. 

Plin de harul dumnezeiesc, Sfantul Adam vede cu ochii 
duhovnice§ti ca femeia este de o fire cu el, dar proroce§te §i 
despre Intruparea Mantuitorului §i na§terea Bisericii din 
Trupul Sau. 

Sfantul Adam, prin voia lui Dumnezeu, i-a daruit trup 
so^iei sale, preinchipuind felul in care Hristos i-a dat Trup 
Bisericii, care s-a nascut din coasta Sa §i este Trupul Sau. 

Dumnezeu nu a facut-o pe Sfanta Eva odata cu Sfantul 
Adam pentru ca ea sa se nasca din acesta, din coasta lui, iar el 
sa vada na§terea ei in mod extatic §i sa o cunoasca apoi cine 
este. 

Prin aceasta, el a slavit pe Dumnezeu §i s-a bucurat 
duhovnice§te de so^ia sa, ca de una care era parta§a la firea §i 
la trupul lui. 

A§a §i cei indumnezeiti prin harul lui Hristos, se bucura 
ca sunt parta§i la Trupul sT la via^a Lui dumnezeiasca, ca unii 
care nu din sdnge, nici din poftd trupeascd, nici din poftd 
bdrbdteascd, ci de la Dumnezeu s-au nascut (In. 1, 13). 

Bucuria Sfantului Adam cand a vazut-o pe Sfanta Eva 
arata ca Dumnezeu nu a gresit (cum a insinuat mai tarziu Sf. 
Adam, la Fac. 3, 12), cand a hotarat ca nu e bine sa fie omul 
singur (Fac. 2, 1 8). 

Femeia a aparut ca un ajutor potrivit pentru el (ibidem). 
Dumnezeu §tia ca nu exista printre celelalte fiin^e de pe 
pamant un asemenea ajutor, pentru ca nu erau fiinie rationale 
§i duhovnicesti, dar totusT le-a adus la Sfantul Adam §i acesta 
le-a pus nume, pentru ca el insu§i sa vada ca firea lor nu 
corespundea cu a lui. 

Atunci Dumnezeu a facut-o pe Sfanta Eva din coasta 
Sfantului Adam sT El Insu§i a adus-o la Adam (Fac. 2, 22), 
pentru ca sa il faca sT mai mul^umitor §i pentru ca sa o ridice 
pe femeie in ochii barbatului sau, ca sa-i arate ca ea nu este 
inferioara lui, chiar daca el are intaietate temporala inaintea ei 
sT din coasta lui a fost creata §i ea. 



128 



Mai mult, Dumnezeu il incredin^eaza ca El a zidit-o 
pentru a fi so^ia lui, El, Care pe toate le face bune foarte (Fac 
1,31). 

Dumnezeu ar fi putut sa-i faca pe amandoi in acela§i 
timp, dar a vrut sa ne inve^e ca principiul na§terii este unul 
singur §i sa le faca primilor oameni in^eles faptul ca ei doi sunt 
un singur trup. 

Episodul despre numirea vieiuitoarelor, de la Fac. 2, 19- 
20, anterior na§terii Sfintei Eva, este unul pregatitor pentru Sf. 
Adam, in care el con§tientizeaza singularitatea §i singuratatea 
sa pe pamant, unde nu mai exista o alta fiin^a cu fire umana, 
asemenea cu el. 

Dumnezeu Se comporta ca un Parinte pedagog cu el, 
inva^andu-1 despre creaturile din univers, §i abia apoi 
daruindu-i so^ia dupa care tanjea §i la a carei vedere el se 
umple de fericire dumnezeiasca. 

Prin aceasta trebuia ca amandoi sa creasca in 
in^elepciune §i mul^umire fa^a de Parintele §i Ziditorul lor. 

Femeia nu §i-a asistat propria na§tere, ci barbatul a 
asistat duhovnice§te, in extaz fiind, la na§terea ei. 

De aceea barbatul intuie§te mai bine sufletul femeii, 
uneori mai bine decat ea insa§i. El ii daruie un sens al vie^ii in 
ve§nicie, impreuna cu sine. 



129 



Saptamana alba, care ne vesteste Sfdntul Post 
eel Mare 




Amintim 
pregatitoare 230 



229 



din cantarile Triodului, ale acestei saptamani 



,,Lacomind ne-am supus goliciunii celei dintai, birurfi 
fiind de gustarea cea amara, §i de la Dumnezeu ne-am lepadat. 

Ci sa ne intoarcem la pocainja, §i sa ne cura^im sim^irile 
asupra carora este razboiul, facand inceperea postului; cu 
nadejdea darului inimile intarindu-ne, iar nu cu mancarile, 
intru care cei ce au umblat nu s-au folosit. 

§i in acest chip vom manca Mielul lui Dumnezeu, in 
sfanta §i purtatoarea de lumina noapte a Invierii, pe Cel ce S-a 
adus junghiere pentru noi §i S-a imparta§it pe Sine ucenicilor 
la Cina cea de taina; Care risipe§te intunericul necuno^tin^ei cu 
lumina Invierii Sale". 

„Apropiatu-s-a aceasta intru tot cinstita saptamana de 
acum, mai inainte cura^itoare, vestindu-ne primavara sfantului 
Post, care lumineaza trupurile §i sufletele tuturor". 



229 



Un articol din 3 martie 2008. 
' Intre duminica lasatului sec de came si duminica lasatului sec de branzd. 



130 



„Iata vremea pocain^ei, inceput este acesta de inainte- 
praznuire a Postului. Scoala, suflete al meu, cu caldura; 
impaca-te cu Facatorul de bine Dumnezeu, ca sa scapi de acea 
judecata dreapta §i infrico§atoare cu adevarat". 

„Stralucitu-ne-au noua luminat ca ni§te zori razele 
pocain^ei, adica ininte-intrarile infranarii". 

„De intunericul eel mai din afara izbave§te-ma, 
Hristoase, cu multimea milei Tale, ca un indurat". 

„Scoate-ma din foe §i de la viermele eel neadormit, 
Mantuitorule, cu nevoin^a pocain^ei cura^indu-ma". 

„Rasarit-a primavara Postului §i floarea pocakrfei. Deci 
sa ne cura^im pe noi, fra^ilor, de toata intinaciunea, §i 
Datatorului de lumina cantand sa-I zicem: Slava Tie, Unule, 
iubitorule de oameni". 

A§a §i in multe feluri, punandu-ne inainte modelul 
Sfin^ilor Adam §i Eva, care s-au pocait, Enoh, care a fost mutat 
de pe pamant la nestricaciune, Avraam, care a primit pe 
Preasfanta Treime, Moise, care a vazut pe Dumnezeu, Hie, 
care a fost ridicat la cer in car de foe, David, Iov, Iona, Daniel 
§i al tuturor Sfm^ilor Proroci §i Drep^i, precum §i pe al Sfm^ilor 
Apostoli §i Mucenici, aceste dumnezeie§ti cantari din Triod ne 
inva^a chipul pocain^ei §i al vie^uirii curate §i ne pun inainte 
darurile §i rasplatirile lui Dumnezeu, pe care le-au vazut inca 
din via^a aceasta §i le vor vedea ve§nic cei ce II iubesc pe El. 

Aceasta saptamana este numita usa a pocainfei §i a 
Postului Mare. 

Sfmtele cantari §i rugaciuni ne vorbesc despre Crucea, 
moartea §i Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, cat §i 
despre slavita a doua Lui venire §i Judecata care va sa fie, 
pentru ca atat prin mare^ia rasplatirilor, dar §i prin 
infrico§atoarele pedepse ale Iadului §i focului nestins, ale 
viermelui neadormit, sa ne faca sa ne venim in sim^iri §i sa 
parasim voia §i poftele noastre egoiste. 



131 



Focul lacrimilor 




Intervalul de timp 231 al Postului 232 , in care am inceput sa 
pasim, este unul care debuteaza cu invita^ii staruitoare la 
tanguire, la sfasierea inimii. 

Inceputul acesta pare abrupt inserat in viaja cotidiana 
seculara, dar nu e, pentru constiinta crestinului scrupulos, atent 
la planul interior al fiin^ei sale. 

Pentru omul de rand, lacrimile sunt numai de durere, 
sunt o nefericire si el nu si le doreste. 

Crestinul ortodox stie insa ca ele sunt un mare dar de la 
Dumnezeu, un har si o taind. 

Lacrimile de dor dupd Dumnezeu, de durere pentru 
pacatele savarsite impotriva marii Lui bunata^i, mai sunt 
numite si baie si botez, al doilea botez al omului, care, desi nu 



Un articol din 3 martie 2008. 



232 



Mare. 



132 



e o Sfanta Taina precum Botezul insu§i, totu§i, fara acest al 
doilea botez nu exista pocanrfa §i mantuire. 

Pentru ca botezul lacrimilor spala haina cea prea curata 
pe care am imbracat-o la primul Botez §i apoi am murdarit-o 
prin pacate multe. 

Cu apa se spala trupul §i cu Duh se spala sufletul. 

Acesta este Sfantul Botez. Dar prin neglijen^a vie^ii 
noastre, harul Duhului din om se intuneca, daca el nu pastreaza 
candela aprinsa, daca nu face ce spune Apostolul: Rugafi-va 
neincetat. Duhul sa nu-L stingeii (I Tes. 5, 17, 19). 

§i daca omul lasa ca flacara harului sa devina palpaire §i 
chiar sa se stinga, mai are inca o §ansa sa se trezeasca din 
moarte, sa se spele de intuneric, prin plans §i tanguire. 

Lacrimile reaprind focul interior al Duhului. Ele sunt 
uleiul cu care arde lumina harica in lampa sufletului nostru. 

Ele sunt apa care nu stinge focul, ci il sus^ine, care arata 
buna dispozrfie a inimii noastre de a se smeri inaintea 
Facatorului §i Dumnezeului sau, cerandu-I iertare pentru 
nenumarate gre§eli din toata vreamea §i ceasul. 

Aici se biruiesc legile firii, pentru ca apa e combustibil 
pentru foe, iar lacrimile reaprind §i intre^in focul iubirii 
dumnezeie§ti in inimile noastre. 

Plansul aduce pe Duhul inapoi, Care Se indepartase 
pentru alegerea noastra rea, pentru indiferen^a fa^a de 
Dumnezeul nostru, de Biserica Lui. 

Apa lacrimilor, care iese din interiorul nostru, din ochii 
no§tri, e o parabola lasata de Dumnezeu in insa§i fiin^a noastra, 
pentru a in^elege ca aceasta apa i§i are izvorul inlauntrul 
nostru, in maruintaiele inimii, in adancurile ei duhovnice§ti. 

Din pamantul inimii izvorasc lacrimile §i il adapa spre 
rodire de viafa, prin impletirea cu izvoarele harului, daca 
plansul este sincer §i curat. 

Romanul zice: Cine §tie focul lacrimilor mele? Focul 
lacrimilor noastre e iubirea de Dumnezeu, e dorin^a unui 
incendiu interior care sa ne faca vii §i proprii primirii harului. 

Lacrimile limpezesc §i lumineaza sufletul, il intineresc, 
il desprimavareaza, il fac u§or, lini§tit §i fericit. 

De aceea si Sfm^ii sunt picta^i in icoane cu un triunghi 
mai inchis la culoare sub ochi, ca sa marcheze locul pe unde au 
curs lacrimile cele multe cu care §i-au spalat haina sufletului §i 
au aprins lumina dumnezeiasca in candela fiin^ei lor. 



133 



Semnificaiii vechi §i not. Cum a ajuns 
„ciudeasa" la „a avea ciudd pe cineva" §i despre 
adjectivul „ cinstit" 




-) 3 -3 

A avea ciuda sau afi inciudat pe cineva inseamna a fi 
gelos, invidios pe el, a-1 pizmui. 

Insa in limba veche romaneasca, cuvantul ciudeasd 
insemna minune. 

Se zicea, de exemplu, „ciudele / ciudesele Sfantului 
Gheorghe", adica minunile pe care le-a facut Sfantul Mare 
Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruin^a . 

Sau - un exemplu concret - avem in Psaltirea lui Coresi 

nor 

din 1577 , la Ps. 88, 6: Ispovedi-vor ceriurele ciudele Tale, 
Doamne. Adica, in traducerea noastra actuala: Lauda-vor 
cerurile minunile Tale, Doamne. 

Mai tarziu, cuvantul in cauza, a devenit sinonim cu 
faptul neobi§nuit, pentru ca, in cele din urma, contemporanul 



Un articol din data de 24 august 2008. 

234 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Gheorghe. 

235 Indicatii editoriale pentru ed. din 1976 aici: 
http://openlibrary.org/b/OL3894904M/Psaltirea_slavo- 
roma%CC%82na%CC%86 %28 1 577%29. 



134 



ciudat sa insemne ceva neobisnuit nu in sens pozitiv, 
dumnezeiesc, ci, in sens negativ, cu sensul de lucru 
infricosdtor §i, eel mai adesea, cu sensul de lucru anormal. 

Dar, afi inciudat sau a avea ciudd pe cineva presupune 
o alta ramifica^ie, credem noi, a vechii functii semantice a 
cuvantului. 

Pentru ca, a prinde ciudd pe cineva sau a avea ciudd pe 
cineva, in sensul de a-l invidia presupune, de fapt, uimire in 
fafa cuiva, faptul de a fi minunat de cineva, de a privi pe 
cineva cape o minune §i, tocmai de aceea, vrei sa il conte§ti. 

Fiindca invidia nu suporta minunile §i nici pe oamenii 
minuna^i, afi inciudat pe cineva inseamna sa dai cu piciorul in 
tepu§a, inseamna sa te lup^i, ca un nebun, cu evidence §i cu 
harul lui Dumnezeu, care lucreaza in cineva anume. 



Un alt cuvant cu semnifica^ii paralele este cinstit. In 
limba comuna el denume§te pe omul onest sau o munca 
onesta, corecta. Tocmai de aceea avem expresia: „i§i ca§tiga 
painea in mod cinstit". 

Insa, „Ceea ce e§ti mai cinstitd decat Heruvimii..." 
inseamna ca Maica Domnului este mai presus, in slava 
dumnezeiasca, decat Heruvimii. 

Pentru ca, in limba veche romaneasca cineva putea fi 
cinstit cu demnitate imperiala, voievodala sau arhiereasca sau 
putea fi cinstit la ospefe, adica era primit cum se cuvine, 
omenit, acordandu-i-se aten^ia cuvenita rangului sau virtu^ilor 
sale. 

Fiul lui Dumnezeu a cinstit firea omeneascd prin 
§ederea de-a dreapta Tatalui sau prin inal^area pe scaunul 
Dumnezeirii a firii omene§ti luate din Prea Curata Fecioara, 
inal^and-o pe treapta cea mai inalta. 



135 



„Informare" 




236 



Titlul postarii noastre apartine unui subcapitol din 
cartea Crdmpeie de via}a. Din viafa §i invafatura Pdrintelui 
Epifanie I. Teodoropulos 231 ', ed. Schitul romanesc Lacu, 2000, 
p. 18, din care citam: 

„Intr-o vreme, pe cand era elev de gimnaziu, citea 
Uciga§a lui Papadiamandi. Odata cand el lipsea, matu§a lui a 
gasit cartea §i a rasfoit-o pu^in. Cand s-a intors copilul, aceea i- 
a spus infrico^ata: 

- Copilul meu, ce carti sunt acestea ce le cite§ti? Am citit 
pu^in §i m-am infrico§at. 



' Articol din 24 iunie 2009. 



A se vedea despre sine, la nivel online: 
http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-epifanie-teodoropulos-98755.html. 



136 



- Asculta, matu§a, ii spuse. Eu voi deveni lucrator al 
Evangheliei §i trebuie sa citesc tot ce au citit ceilalii oameni. 
Trebuie sa le stiu ca sdpot discuta cu ei si sa le raspund , \ 

Daca Fericitul Epifanie citea asemenea carli §i avea o 
astfel de atitudine cand era la gimnaziu, va inchipuiti ca mai 
tarziu, ca stare^ si duhovnic, nu numai ca nu a parasit o 
asemenea preocupare smintitoare, dar e eel mai probabil ca a 
§i intensificat-o cu mult mai mult. 

Pentru cei ce nu au aflat inca - pentru ca citesc pe sarite, 
mult prea pu^in, numai ce le poate cuprinde mintea §i ce au 
chef sa in^eleaga, cand nu sunt ocupa^i cu a sta degeaba pentru 
ca sunt prea smeriii - cei mai mari Sfin^i ai Bisericii, din toate 
veacurile, au provocat §i cele mai mari sminteli, atat 
necredincio§ilor, cat §i credincio§ilor, ba...chiar §i Sfin^ilor. 

Sfantul Chiril al Alexandriei 1-a desconsiderat mult 
timp pe Sfantul loan Gura de Aur , iar Sfantul Teofan 
Zavoratul 240 il admonesta pe Sfantul loan de Kronstadt 241 ca pe 
un mare inselat, pentru ca traia in mijlocul lumii, petrecea 
impreuna cu oamenii, era adesea inconjurat de femei frumoase 
§i facea spovedanii publice. 

Exemplele nu se opresc aici, dar ne oprim noi aici, 
pentru ca nu ne-ar ajunge tot internetul sa demonstram ceea ce 
se vede §i cu ochiul liber, numai prostie §i rautate §i invidie sa 
nu ai ca sa vezi. 

Sminteala, de fapt, incepe de mai de mult, de la „a venit 
Fiul Omului, mancand §i band §i spun: lata om mancacios §i 
bautor de vin, prieten al vamesjlor §i al pacato§ilor" (Mt. 11, 
19). 

Pe de alta parte, este adevarat ca e vinovat eel ce 
sminte§te, dar sunt pline Patericele de inva^aturi despre cum nu 
trebuie judeca^i cei pe care ii vezi pacatuind la un moment dat 
sau ti se pare doar ca ii vezi pacatuind, §i cu atat mai pu^in 
daca sunt clerici. La fragmentele acestea insa, se pare, ca 
multora li s-au impdienjenit ochii. 

Insa, in aceste zile ale noastre, ca sunt ele cele de pe 
urmd sau nu (Mantuitorul nu le dadea voie nici Apostolilor sa 
gandeasca lucrurile acestea), mult prea mul^i au inceput sa dea 
vina pe sminteala §i sa se preocupe prea pu^in de faptul, daca 



238 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei. 

239 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur. 

240 Aici pentru acatistul sau: http://psalmidetrebuinta.blogspot.com/2009/01/acatistul- 
sfntului-ierarh-teofan.html. 

2 ' Un blog romanesc despre sine: http://ioandekronstadt.wordpress.com/. 



137 



nu cumva sunt ei insisi o mare sminteala pentru cei din jur si 
pentru ei insisi. 

§i daca un preot se preocupa sa explice oamenilor cum 
sa injeleaga pornografia contemporana, care e problema 
voastra, sfinfilorl 

Pe sfinfii mireni si mirence chiar nu vad de ce ii arde 
focul, pentru ca oricum nu ei sunt in situa^ia de a spovedi 
oameni si de a le trata si vindeca ranile. 




Sfantul Ierarh Teofan Zavoratul 



242 



Nu in capul lor se varsa toate dejec^iile tuturor 
gandurilor murdare, care sunt cam ca groapa de gunoi de la 
Glina aruncata in apartamentul sau casa in care locui^i, daca 
vre^i sa va face^i o idee. 



Preluata din aceasta locatie: 
http://3.bp.blogspot.com/_CXPJSPfwKQA/SWjK0pfmVbI/AAAAAAAAD_Q/3Qrulr5 
FbCo/s 1 600-h/sf+teofanz.jpg. 



138 



§i daca totu§i sunte^i atat de sfinfi §i nu va sunt de folos 

^) A'X 

inva^aturile parintelui Dorin , de ce nu va vede^i mai departe 
de sfinfenia §i de dreptatea voastra §i nu ii lasa^i pe cei care 
sunt in stare sa recunoasca faptul ca sunt bolnavi de cancerul 
pacatului, ca sa se foloseasca ei, daca voi n-ave^i nevoie de 
nimic §i sunte^i la fel de curaii ca adventi§tii, a§teptand 
sfar§itul lumii? 

Sau n-a^i citit niciodata a treia rugaciune, catre Sfantul 
Duh, din rugaciunile de seara? Sau n-a^i vazut, tocmai voi, 
care citrfi toata ziua numai Sfm^i Paring, ca ei spun: Miluie§te- 
ma, Doamne, pe mine, pacdtosul, curvarul, preacurvarul, 
sodomitul, indulcitul cu gdndurile...etc, etc.? 

Stau §i ma intreb, totu§i, de unde §tiau Sfinfii de astfel 
de lucruri, ca pe vremea unora din ei nici vorba nu era de 
internet, de filme porno, nici nu era...blogul parintelui Dorin 
de pe care sa afle. 

Dar, de, voi, sfinfii, n-aveji de unde sa stiji ca filmele 
porno se deruleaza in capul oamenilor §i cu internet §i fara 
internet. 

Nici contemporanilor Sfantului Noe, nici sodomitenilor, 
nici romanilor nu le-a trebuit neaparat internetul sau 
cinematografia porno. 

Oricum, pornografia zilelor noastre e un bun comercial 
mai mult decat unul in sine, un vector ideologic, o arma foarte 
abila pentru implementarea a cu totul alte idei §i sentimente, cu 
mult mai satanice chiar §i decat hedonismul intrinsec. 

Dar cine sa aiba timp sa urmareasca pana la capat §i sa 
inve^e ideologia patimilor? Sfinfii n-au nevoie de asemenea 
cunoa§tere, o sa stea ca stdlpii cand o sa vina Antihristul. 

Dar, pana atunci, n-o sa reu§easca nici sa ^ina piept unei 
discu^ii cu un eretic sau cu un ateu patima§...dar, iara§i, ce 
nevoie au de o asemenea discu^ie, cand ei traiesc in mijlocul 
bel§ugului duhovnicesc §i al fericirii.../*? lund. 

Cat de nesim^it §i impostor po^i sa fii, cat de acru la 
fica^i, ca sa-^i pui problema de ce i§i permite un preot sa 
vorbeasca despre pornografie? Dar despre ce vrei sa 
vorbeasca, daca e una din patimirile cele mai grele ale 
oamenilor, pentru care au nevoie de multa munca de lamurire 
§i de mult ajutor? Despre virtufile tale? 

Scrie tu, care e§ti de§tept, moralist §i mama 
puritanismului, un blog in care sa descrii cu lux de amanunte 
cat de virtuos e§ti §i cum traie§ti virtutea cotidian, §i atunci il 



243 Piciorus. 



139 



scute§ti §i pe parintele Dorin de munca supraumana pe care o 
depune zilnic, pentru ca o sa te punem in icoana §i o sa te dam 
exemplu la tot mapamondul. 

Sau crezi ca parintele Dorin n-ar putea sa se duca la 
munte vara asta sau sa se odihneasca §i sa vina la toamna sa 
spuna tuturor: Iubifi credincio§i, bine v-am regasit...? 

Sa mai puna cate-o poza, sa mai copieze cate un pasaj 
dintr-o carte... §i e sfdntul sfinfilor, nu? A§a, cu lenea, nu va 
mai sminte§te, ca o cunoa^te^i indeaproape. 



140 



Cuprins 



1. Minunea cunoasterii de sine sau de ce ne e frica sa 
gandim (2-5) 

2. Inmormantare de viu (6-7) 

3. Silogismele amaraciunii ca ortodox (8-9) 

4. Incertitudine politica cusuta cu ata alba (10-11) 

5. Proza de iubit poezia frumusetii (12-13) 

6. Caile ocolitoare (14-33) 

7. Mass-media - a patra putere a statului (34-39) 

8. Limba romana este pentru om, nu omul pentru limba 
romana (40-43) 

9. Noua politica estetica postmoderna privind 
fizionomia si vestimentatia (44-50) 

10. Religia numita filosofie (51-58) 

11. Hedonismul postmodern: ideologic ateista 
alternative la Raiul ortodox §i premisa a crearii 
„paradisului" tehnologic (59-70) 

12. Prima zi in UE a fost luminoasa (71-73) 

13. Intre aberatie si intoleranta in filosofie (74-77) 

14. Poezia sfinieniei intrece poezia lumii, de§i amandoua 
se revarsa de la Dumnezeu (78-83) 

15. Amenintarea fricii (84-86) 

16. A avea un rol in viata (87-89) 

17. Mai multe feluri de a scrie (90-91) 

18. De ce obsesia postmoderna a demitizdrii ii afecteaza 
pe ortodocsi, dar nu §i pe eterodocsil (92-96) 

19. Perceperea dureroasa a timpului (97-100) 

20. Rememorari (101-102) 

21. Luminalina (103-104) 

22. Gaudeamus (105-108) 

23. Tridimensionalitatea si realismul eshatologic al 
Icoanelor (109-1 10) 

24. De ce este adevarul frumosl (111-112) 

25. Coltul de Rai din fiecare (113-114) 

26. Ochii lui Dumnezeu in Psalmi (115-116) 

27. Vrajmasia casnica a gandurilor noastre (117-118) 

28. Despre semne in viata si frumusetea lumii ca semn 
(119-120) 

29. Omul: fiinta implinita numai in Dumnezeu (121- 
122) 



141 



30. Pocainta si cutremurare (123-124) 

31. Cand iti schimbi paradigma existentiala (125-126) 

32. Doi sunt una: despre iubirea conjugala (127-129) 

33. Saptamana alba, care ne veste§te Sfantul Post 
eel Mare (130-131) 

34. Focul lacrimilor (132-133) 

35. Semnifica^ii vechi §i noi. Cum a ajuns „ciudeasa" la 
„a avea ciuda pe cineva" §i despre adjectivul „cinstit" (134- 
135) 

36. „Informare" (136-140) 



142 



Teologie pentru azi 



Editia cartii de fata este 

5 5 5 

o editie online gratuita si 
apartine, in exclusivitate, 
Prof. Lie. Dr. Gianina 
Maria-Cristina Piciorus. 



Ea nu poate fi tiparita si 
comercializata 
fara acordul direct al 
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, 

5 ~ 

editorul editiei de fata. 



Prof. Lie. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus 




Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate